1ra-201/2024 — Art. 165 alin. 2 lit. d CP

Natalia Lazăr s-a născut în anul 1955 în mun. Cahul. Ea a fost apărată de avocatul Vitali Covaliov. a. Învinuirea adusă

Natalia Lazăr a fost învinuită că, la începutul lunii iulie 2005, acționând în comun cu persoane neidentificate, a recrutat-o pe N. M. (Ț.), sub pretextul angajării acesteia la un loc de muncă bine plătit în Turcia. Ea a profitat de poziția vulnerabilă a victimei, care plecase de acasă după ce se certase cu mama sa, nu avea un loc permanent de trai și de muncă și era lipsită de mijloace financiare pentru asigurarea strictului necesar. Lazăr a adăpostit victima într-un apartament din mun. Cahul și i-a promis că o cunoscută o va ajuta să-și perfecteze pașaportul. Ulterior, ea i-a făcut victimei cunoștință cu o persoană de gen feminin, care a adăpostit-o în mun. Cahul până la 12 iulie 2005. După perfectarea pașaportului, N. M.(Ț.) a fost transportată cu avionul în Turcia. Acolo, complicii Nataliei Lazăr i-au confiscat pașaportul și au privat-o de dreptul de a se deplasa liber. După refuzul victimei de a practica prostituția, aceștia au amenințat-o, au aplicat violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea sa și au impus-o să acorde servicii sexuale contra plată diferitor bărbați, pentru a întoarce datoria creată pentru perfectarea documentelor și transportarea în Turcia. Fapta a fost încadrată în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal (traficul de ființe umane, cu ținerea în servitute în scopul întoarcerii unei datorii). b. Probatoriul

Partea vătămată N. M.(Ț.) a declarat că, în anul 2005, stătea singură la localul „Imperial” din mun. Cahul și plângea, deoarece se certase cu mama sa. Natalia Lazăr i-a spus că o poate ajuta cu adăpost pe noapte și i-a propus să meargă în Antalya (Turcia), să spele vasele într-un restaurant pentru a face bani. Totodată, i-a spus că o fată pe nume Natalia (Margarita Franco) o va ajuta să ajungă în Turcia. Ulterior, s-a întâlnit cu Lazăr și Natalia. Ultima i-a perfectat pașaportul și a transportat-o în Turcia. În Antalya, ea a fost întâlnită de un cetățean turc și dusă într-o casă unde stăteau aproximativ cinci fete. Ulterior, a fost dusă la un restaurant, unde trebuia să întrețină relații sexuale cu bărbații. 1 Pentru că a refuzat, a fost bătută și vândută altor persoane. N. M.(Ț.) a declarat că a fost ținută închisă în apartament și nu i se permitea să iasă. Pe lângă prestarea serviciilor sexuale, trebuia să lucreze și fizic. A lucrat în Turcia împotriva voinței sale timp de o lună și jumătate, pentru a întoarce banii cheltuiți pentru bilet și pașaport, pe care cetățeanul turc i-a trimis Nataliei. Nu a întrebat câți bani trebuia să întoarcă. Câțiva clienți au ajutat-o să ajungă acasă și au sesizat organele de drept.

Martorul S. P. a declarat că nu știe unde a fost N. M.(Ț.) și de către cine a fost trimisă în Turcia. Natalia Lazăr a pus-o pe ea să presteze servicii sexuale în mun. Cahul. Verișoara sa, Natalia Perju, are o soră pe nume Aliona Perju, care mergea deseori în Turcia, însă nu cunoaște dacă aceasta a trimis-o pe N. M.(Ț.) în Turcia.

Martorul Vitalie Popov a declarat că, în anul 2008, activa în domeniul combaterii prostituției și traficului de ființe umane. În privința Nataliei Lazăr au fost primite informații că se ocupa cu prostituția și că erau implicate și persoane minore, fiind pornite patru dosare penale. În unul dintre acestea a apărut și informația despre N. M.(Ț.), al cărei caz a fost documentat la Vulcănești. N. M.(Ț.) nu a depus inițial plângere, fiind identificată ulterior. Popov a menționat că a avertizat-o pe Lazăr să înceteze această activitate. S. P. era parte vătămată într-un alt dosar, în care Lazăr o ținea acasă și o propunea clienților. El nu a putut primi plângerea de la N. M.(Ț.), deoarece dosarul se afla la Vulcănești.

Martorul Ana Țațu a declarat că, la momentul plecării în Turcia, fiica sa, N. M.(Ț.), avea 16 ani împliniți. După ce aceasta a dispărut de acasă, a sesizat poliția. Peste câteva zile a fost sunată de o femeie care vorbea în limba rusă și i-a spus că fiica sa se află în Turcia și că o va suna. N. M.(Ț.) a sunat-o și i-a spus că lucrează la un magazin. După aproximativ o lună și jumătate, fiica sa a revenit acasă, era schimbată și nu i-a povestit ce s-a întâmplat. O cunoaște pe Lazăr ca pacientă a spitalului. N. M.(Ț.) nu i-a povestit nimic despre Lazăr.

Conform procesului-verbal de confruntare din 12 noiembrie 2020 dintre partea vătămată N. M.(Ț.) și bănuita Natalia Franco, acestea au declarat că nu se cunosc și se văd pentru prima dată. N. M.(Ț.) a precizat că Franco nu seamănă cu persoana care, în anul 2005, s-a prezentat cu acest nume și i-a propus să plece la muncă în Ciprul Turcesc. Natalia Franco a declarat că Margarita Franco este sora sa și că nu cunoaște unde se află aceasta.

Conform procesului-verbal de confruntare din 12 noiembrie 2020 dintre partea vătămată N. M.(Ț.) și bănuita Natalia Lazăr, N. M.(Ț.) a declarat că o cunoaște pe Lazăr, care avea aliasul „mama Cioli”, iar ultima a menționat că o cunoaște pe N. M.(Ț.) vizual și că nu sunt în nicio relație. N. M.(Ț.) a susținut că Lazăr i-a propus să plece la muncă în Turcia, spunându-i că va spăla vasele într-un restaurant. De asemenea, Lazăr i-a făcut cunoștință cu Margarita Franco, care s-a prezentat drept „Natalia Franco” și la fel i-a propus să plece la muncă în 2 Turcia. După această întâlnire, nu s-a mai întâlnit cu Lazăr, iar aceasta nu i-a perfectat acte și nu i-a dat bani pentru drum. Lazăr a negat că i-ar fi propus lui N. M.(Ț.) să plece la muncă peste hotare.

Inculpata a declarat că nu recunoaște vinovăția. Fiind audiată în calitate de bănuită, Lazăr a declarat că o cunoaște pe N. M.(Ț.) vizual și că, după ce a întâlnit-o într-un local din mun. Cahul în stare de ebrietate și împreună cu un copil, a însoțit-o până la oprire și l-a contactat pe soțul acesteia. În calitate de învinuită, Lazăr nu a dat declarații. În instanță, ea a susținut că pe N. M.(Ț.) nu o cunoaște, dar a văzut-o într-un local, în stare de ebrietate și cu un copil în brațe, iar chelnerițele i-au cerut să o însoțească până la oprire. Lazăr a negat că i-ar fi făcut cunoștință lui N. M.(Ț.) cu vreo persoană pe nume Natalia sau că ar fi trimis-o în Turcia. Ea a menționat că, atunci când lucra la localul „Imperial” din mun. Cahul, acolo veneau Aliona Perju și alte persoane care căutau fete pentru a le trimite peste hotare, însă ea le spunea să nu plece în Turcia. A recunoscut că îi este cunoscută porecla „mama Ciolea”. N. M.(Ț.) i-a spus că Popov a îndemnat-o să declare în instanță că „mama Ciolea” a trimis-o în Turcia. Pe Natalia și Margarita Franco nu le cunoaște și nu a trimis niciodată persoane peste hotare. c. Procedura în prima instanță

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 04 aprilie 2023, Natalia Lazăr a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii imputate și condamnată la șapte ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în domeniul angajării persoanelor în câmpul muncii, transportului de persoane și altor activități conexe pe un termen de cinci ani.

Instanța a constatat că vinovăția inculpatei este dovedită prin ansamblul probelor cercetate, în special prin declarațiile părții vătămate, ale martorilor Popov și Țațu și procesul-verbal de confruntare cu partea vătămată. Aceste probe se coroborează și confirmă rolul lui Lazăr în recrutarea victimei și transmiterea acesteia altor persoane pentru exploatare în Turcia. Lazăr a recrutat-o pe N. M.(Ț.), profitând de poziția vulnerabilă a acesteia. Ea a indus-o în eroare cu privire la scopul plecării în Turcia. Ulterior, victima a fost preluată de alte persoane, transportată în Turcia și supusă exploatării sexuale comerciale și prin muncă și servicii forțate. Instanța a mai reținut aplicarea violenței, tăinuirea documentelor, ținerea în servitute în scopul întoarcerii unei datorii și abuzul de poziția de vulnerabilitate a victimei. Declarațiile inculpatei au fost respinse, întrucât se contrazic cu celelalte probe. d. Procedura de apel

La 05 aprilie 2023, avocatul Vitali Covaliov a depus apel. El a solicitat casarea sentinței și achitarea inculpatei, din motiv că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii. Avocatul mai invocat lipsa probelor și a susținut că 3 învinuirea este vagă, iar declarațiile părții vătămate sunt contradictorii cu cele ale martorilor. În opinia sa, circumstanțele cauzei nu au fost cercetate complet și obiectiv, iar dubiile rămase nu au fost înlăturate și urmau să fie interpretate în favoarea inculpatei.

La 18 aprilie 2023, procurorul Mihail Cara a depus apel. El a solicitat, în esență, aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal și stabilirea unei pedepse definitive de 17 ani închisoare, prin cumul parțial al pedepsei stabilite prin sentința din 04 aprilie 2023 cu pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Cahul din 16 noiembrie 2021. Procurorul a susținut că prima instanță a apreciat corect probele și a stabilit vinovăția inculpatei, iar infracțiunea pentru care aceasta a fost condamnată prin sentința din 04 aprilie 2023 a fost săvârșită înainte de pronunțarea deciziei din 16 noiembrie 2021.

La 19 ianuarie 2024, Curtea de Apel Cahul a respins apelurile. Instanța a reținut că vinovăția inculpatei rezultă din ansamblul probelor. Acestea confirmă că Lazăr a recrutat și adăpostit victima, precum și i-a făcut cunoștință cu persoana care i-a perfectat pașaportul și a condus-o la aeroport pentru a pleca în Turcia, unde victima a fost întâmpinată de un cetățean turc. Declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile martorilor, care au confirmat activitatea infracțională a inculpatei. Mai mult, însăși inculpata nu a negat că a făcut cunoștință cu N. M.(Ț.) și a declarat că de ea se apropiau băieți și fete pentru a găsi fete pentru a fi trimise peste hotare. Astfel, declarațiile inculpatei de nerecunoaștere a vinovăției, au fost apreciate critic. În consecință, acțiunile lui Lazăr întrunesc elementele infracțiuni imputate. Apelul procurorului privind aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal a fost respins, întrucât pedeapsa stabilită prin decizia Curții de apel Cahul din 16 noiembrie 2021 era deja definitivă la pronunțarea sentinței în prezenta cauză, iar cumularea pedepselor urma să fie soluționată de judecătorul de instrucție. e. Cererea de recurs

La 22 ianuarie 2024, avocatul Vitali Covaliov a declarat recurs. El a invocat temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023, precum și temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) și 6) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare după 01 septembrie 2023. Avocatul a solicitat casarea deciziei și sentinței și achitarea inculpatei, deoarece fapta sa nu întrunește elementele vreunei infracțiuni. El a reiterat argumentele invocate în apel.

La 04 martie 2024, procurorul Dumitru Calendari a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 2) și 6) Cod de procedură penală. El a solicitat casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei definitive și a reiterat argumentele din apel. Suplimentar, el a susținut că soluția instanței de apel contravine jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și a invocat deciziile nr. 1ra-538/2010, nr. 1re-657/2009, nr. 1re-102/2005. 4

La 26 martie 2024, avocatul Vitali Covaliov a depus referință la recursul procurorului, solicitând respingerea acestuia. El a reiterat argumentele din recurs. f. Termenul de examinarea cauzei

Urmărirea penală a fost pornită la 25 iulie 2008 și s-a terminat la 26 februarie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 04 martie 2021 – 04 aprilie 2023. Instanța de apel a examinat cauza între 27 aprilie 2023 și 19 ianuarie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 14 februarie 2024.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Avocatul contestă concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatei, susținând că probele administrate nu demonstrează săvârșirea infracțiunii și nu confirmă întrunirea elementelor laturii obiective și subiective ale acesteia, precum și caracterul neclar al învinuirii. Deși solicită achitarea condamnatei din 5 lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, în esență apărarea contestă aprecierea probelor făcută de către instanțele inferioare. Prin urmare, recursul urmează a fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Procurorul contestă neaplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal la stabilirea pedepsei definitive și susține că instanța de apel a interpretat legea contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Această critică urmează a fi examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. a. Recursul avocatului

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024, § 37-42 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 38. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a explicat că este posibil ca o hotărâre judecătorească să fie în același timp „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Totuși, fiecare din cele două sintagme urmează a fi examinate separat (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 43). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39). Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

Avocatul susține că acuzarea nu a prezentat probe care să demonstreze că Lazăr a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar probele existente nu confirmă întrunirea laturii obiective și subiective a infracțiunii. În concret, el susține că învinuirea se bazează, în special, pe declarațiile părții vătămate, care sunt în contradicție cu declarațiile martorilor și nu se coroborează cu celelalte probe. Recursul nu indică însă concret în ce constă aceste contradicții și de ce aprecierea probelor de către instanța de apel ar fi vădit nerezonabilă. Completul reține că, în apel, au fost cercetate probele examinate de prima instanță. Declarațiile părții vătămate, care a relatat despre acțiunile lui Lazăr și despre modul în care a fost transportată și exploatată în Turcia, se coroborează cu declarațiile martorilor. Vitalie Popov a relatat despre implicarea lui Lazăr în traficul de persoane, S. P. a declarat că Lazăr a determinat-o să presteze servicii sexuale, iar Ana Țațu a confirmat plecarea fiicei sale în Turcia. Plecarea lui N. M.(Ț.) în Turcia este confirmată și prin mențiunile din pașaport (f.d. 5-6, vol. I). Însăși inculpata nu a negat că a făcut cunoștință cu N. M.(Ț.) și a 6 declarat că de ea se apropiau băieți și fete pentru a găsi fete pentru a fi trimise peste hotare. Astfel, declarațiile inculpatei de nerecunoaștere a vinovăției au fost apreciate critic. Instanța de apel a constatat că declarațiile părții vătămate nu sunt în contradicție cu declarațiile martorilor. În ceea ce privește legătura dintre acțiunile lui Lazăr și exploatarea ulterioară a victimei, instanța a reținut că aceasta a recrutat victima sub pretextul unui loc de muncă în Turcia, a adăpostit-o și i-a făcut cunoștință cu persoana care a contribuit la perfectarea actelor și organizarea plecării. Aceasta, la rândul său, a contactat persoana de origine turcă, care a trimis banii necesari pentru perfectarea pașaportului. Pe baza acestei succesiuni de acțiuni, instanța de apel a constatat existența unei legături directe între Lazăr și persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjunsă. Această succesiune a permis instanței de apel să considere că oferta de muncă prezentată victimei, punerea acesteia în legătură cu persoana care i-a organizat plecarea și transmiterea ei către persoanele care ulterior au exploatat-o nu constituiau acțiuni independente, ci se înscriu în lanțul acțiunilor care au dus la exploatarea victimei. În ceea ce privește ținerea în servitute, instanța de apel a reținut că, după ajungerea în Turcia, victimei i s-a comunicat că trebuie să restituie cheltuielile pentru perfectarea actelor, transport și întreținere prin prestarea serviciilor, iar ulterior aceasta a fost obligată să presteze servicii sexuale și munci fizice. În aceste condiții, aprecierea probelor și concluzia instanței de apel privind întrunirea elementelor infracțiunii nu pot fi considerate nerezonabile.

În ceea ce privește argumentul avocatului că învinuirea adusă nu este clară, instanța de apel a verificat conținutul ordonanței de punere sub învinuire și al rechizitoriului și a constatat că în acestea sunt descrise acțiunile imputate inculpatei și circumstanțele săvârșirii infracțiunii, învinuirea fiind clară și accesibilă. Completul constată că, după modificarea învinuirii în prima instanță, procurorul i-a explicat inculpatei conținutul noii învinuiri în ședința din 07 decembrie 2022, iar apărarea a solicitat un termen pentru pregătirea apărării, care i-a fost acordat de instanță. Apărarea nu a explicat aspectele care ar face învinuirea neclară și cum acestea ar fi afectat dreptul la apărare. Prin urmare, recursul avocatului este vădit neîntemeiat. b. Recursul procurorului

Din recursul procurorului nu rezultă că pedeapsa stabilită ar depăși limitele legale prevăzute pentru infracțiunea comisă. Recurentul doar susține că, la stabilirea pedepsei definitive, instanțele au omis să aplice art. 84 alin. (4) Cod penal.

Potrivit deciziei Curții de Apel Cahul din 16 noiembrie 2021, a fost admis apelul procurorului, casată integral sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 29 decembrie 2017 și pronunțată o nouă hotărâre. Natalia Lazăr a fost achitată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal și liberată de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) Cod penal, 7 ca urmare a expirării termenului prescripției. Pentru infracțiunile prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b), c) și art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal, i-au fost stabilite pedepse de trei și, respectiv, 15 ani de închisoare. Instanța a redus pedeapsa cu doi ani pentru încălcarea termenului rezonabil, stabilind pedeapsa finală la 13 ani și o lună de închisoare.

Instanțele sunt obligate să aplice art. 84 alin. (4) Cod penal. Completul constată că, în primă instanță, procurorul nu a solicitat cumularea pedepselor. Pentru prima dată, procurorul a solicitat aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal în cererea de apel. Deși urma să cumuleze pedepsele, instanța a respins apelul procurorului. În pofida acestui fapt, recursul este inadmisibil deoarece problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței. Aplicarea art. 84 alin. (4) Cod de procedură penală nu trezește probleme sistemice în practică, iar practica Curții Supreme de Justiție la acest capitol este clară. Potrivit art. 469 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, soluționarea chestiunilor ce țin de executarea pedepsei, inclusiv aplicarea concursului de infracțiuni, poate fi efectuată și la etapa executării pedepsei (vezi încheierea nr. 1ra-432/2025, § 22). Prin urmare, recursul procurorului este inadmisibil în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4), 5) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile avocatului Vitali Covaliov și procurorului Dumitru Calendari împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 19 ianuarie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Sergiu Stratan 8