1ra-1311/2022 — art. 165 alin. 2 lit. d CP

1ra-1311/2022 — art. 165 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1311/2022

1-19117115-01-1ra-24082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care solicită

casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie

2022, în cauza penală privind-o pe

Corduneanu Natalia XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Corduneanu Natalia a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei

de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate în domeniul turismului, angajării persoanelor în câmpul muncii

peste hotarele țării, precum și alte activități conexe pe un termen de 2 ani.

S-a respins cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatei

a sumei de 31 973,68 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, ca fiind neîntemeiată.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, în perioada lunii

noiembrie 2013, Pereu Elena, s-a deplasat în or. Larnaka, Cipru, la propunerea lui

Corduneanu Natalia de a fi angajată la un lucru bine plătit la o fermă din localitate

respectivă. Aproximativ la sfârșitul lunii noiembrie 2013, Corduneanu Natalia, a

solicitat și a primit de la Pereu Elena pașaportul pe numele ultimei, în scopul

perfectării actelor necesare pentru muncă. În prima jumătate a lunii ianuarie 2014,

1

Pereu Elena, a solicitat de la Corduneanu Natalia și persoana de origine cipriotă, de

ai fi restituit pașaportul pentru a reveni în Republica Moldova.

Ca rezultat, Corduneanu Natalia, aflându-se pe teritoriul Ciprului, acționând

împreună și de comun acord cu alte persoane de origine cipriotă, cunoscând și

abuzând de poziția de vulnerabilitate a victimei Pereu Elena, manifestată prin situația

precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale a acesteia și faptului că aceasta

se afla într-o țară străină fără surse de existență și fără acte de identitate, au recrutat-

o și apoi au adăpostit-o pe Pereu Elena la o fermă din or. Larnaka, Cipru, și au refuzat

de a-i restitui pașaportul, în scopul exploatării prin muncă forțată.

Totodată, Corduneanu Natalia, care acționa împreună și de comun acord cu alte

persoane de origine cipriote, pentru a deține controlul asupra victimei în scopul

exploatării prin muncă forțată a Elenei Pereu, i-au cerut să restituie datoria în mărime

de 1500 euro, a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil.

La 15 ianuarie 2014, Pereu Elena, a sesizat organele de drept din Republica

Moldova și a revenit în Republica Moldova, după intervenirea organelor de drept

din Cipru.

Astfel, acțiunile lui Corduneanu Natalia au fost încadrate în baza art. 165 alin.

(2) lit. d) Cod penal: „recrutarea si adăpostirea unei persoane adulte, fără

consimțământul acesteia, în scopul exploatării prin muncă forțată, săvârșită prin

sustragerea documentelor, în scopul întoarcerii unei datorii, a cărei mărimi nu a fost

stabilită în mod rezonabil, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, acțiuni săvârșite

de două și mai multe persoane”.

2.1 Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, Popescu Corneliu, solicitând casarea parțială a sentinței, în partea

respingerii solicitării de a fi încasată din contul inculpatei, suma de 31 973,68 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care să fie admisă solicitarea procurorului de a fi încasată

din contul inculpatei, suma de 31 973,68 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, invocând

că, conform art. 227 alin. (1), 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat.

2.2 Avocatul Trofimov Igor în numele inculpatei, solicitând casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să fie achitată, invocând că, deși în

sentință instanța face referire la faptul că Pereu Elena s-a deplasat în or. Larnaka la

propunerea lui Corduneanu Natalia, această concluzie este una eronată, care nu

corespunde cu cele constatate în cadrul examinării judecătorești, or, în cadrul

examinării judecătorești Corduneanu Natalia a declarat că inițiativa de a veni la lucru

în Larnaka îi aparținea lui Pereu Elena, la rândul său și Pereu Elena în cadrul

confruntării efectuate între Pereu Elena și Corduneanu Natalia (f.d. 134-141 vol. II)

a confirmat faptul că inițiativa de a merge la muncă în Larnaka îi aparținea acesteia

(lui Pereu Elena), ca urmare, aceste împrejurări exclude acțiunea de recrutare din

2

partea inculpatei deoarece însăși partea vătămată Pereu Elena a „angajat-o” pe

inculpată ca aceasta să-i găsească un loc de lucru, unde însăși partea vătămată a

inițiat discuția referitor la identificarea unui loc de muncă și pentru a se deplasa în

Cipru, mai ales că deja anterior avuseseră o experiență de lucru în Cipru.

Deși în sentință prima instanță face referință la faptul că Pereu Elena i-a

transmis lui Corduneanu Natalia pașaportul în scopul perfectării actelor necesare

pentru muncă, totuși, instanța nu a argumentat o atare constatare prin prisma faptului

că:

a) Corduneanu Natalia nu a confirmat faptul că acesteia i s-a transmis

pașaportul, ci dimpotrivă, aceasta declară că pașaportul a fost prezentat de către

Pereu Elena lui Sava Evanghelou, unde Corduneanu Natalia doar i-a tradus lui Pereu

Elena cerința lui Sava Evanghelou despre necesitatea de a preda actele de identitate.

b) Corduneanu Natalia nu era obligată în virtutea unei careva funcții la

întreprinderea lui Sava Evanghelou, și corespunzător nu era însărcinată de către

Pereu Elena să perfecteze lui Pereu Elena actele necesare pentru muncă.

c) În virtutea unei divergențe între declarațiile lui Pereu Elena și Corduneanu

Natalia, așa cum și în lipsa unei declarații ale lui Sava Evanghelou, care ar fi

confirmat că pașaportul l-a luat Corduneanu Natalia sau el însuși, așa cum și în lipsa

unei alte careva declarații a unei persoane care ar fi asistat la acest eveniment, așa

cum și în lipsa unei careva probe obiective care să demonstreze că anume

Corduneanu Natalia a preluat fizic pașaportul de la Pereu Elena, nu este clar din ce

motive instanța a constatat că anume Corduneanu Natalia a preluat pașaportul lui

Pereu Elena.

Deși în sentință se indică faptul că probele administrate “răstoarnă prezumția

de nevinovăție”, totuși, în lipsa oricărei argumentări din textul sentinței, nu este clar

cum se face că prezumția de nevinovăție se „răstoarnă” într-un caz unde există doar

declarațiile părții vătămate și a inculpatei pe acest fapt, în care partea vătămată spune

că i-a transmis pașaportul inculpatei, iar inculpata spune că nu i s-a transmis

pașaportul, prima instanță nu a aplicat prevederile articolului 8 Cod de procedură

penală, or, prima instanță urma să constate că Pereu Elena nu i-a transmis pașaportul

lui Corduneanu Natalia. Acest fapt la rândul său exclude însăși fapta inculpatei pe

acest segment.

Prima instanță a constatat că în prima jumătate a lunii ianuarie 2014, Pereu

Elena, a solicitat de la Corduneanu Natalia și persoana de origine cipriotă, de a-i fi

restituit pașaportul pentru a reveni în Republica Moldova, deși în sentință prima

instanță face referință la faptul că Pereu Elena, a solicitat de la Corduneanu Natalia

și persoana de origine cipriotă, de a-i fi restituit pașaportul pentru a reveni în

Republica Moldova, o atare constatare reprezintă o enunțare arbitrară a faptelor.

Corduneanu Natalia nu deținea pașaportul lui Pereu Elena și nu avea nici

posibilitate fizică și nici obligație să i-1 restituie, prin urmare, lui Corduneanu

Natalia nu-i poate fi imputată fapta de refuz de a-i restitui pașaportul.

3

Prima instanță a constatat că, Corduneanu Natalia, care acționa împreună și de

comun acord cu alte persoane de origine cipriote, pentru a deține controlul asupra

victimei în scopul exploatării prin muncă forțată a lui Pereu Elena, i-au cerut să

restituie datoria în mărime de 1500 euro, a cărei mărime nu a fost stabilită în mod

rezonabil.

Deși în sentință prima instanță face referință la faptul că Corduneanu Natalia i-

a cerut lui Pereu Elena suma de 1 500 Euro, instanța nu a argumentat o atare

constatare prin prisma faptului că, în virtutea unei divergențe între declarațiile lui

Pereu Elena și Corduneanu Natalia, așa cum și în lipsa unei declarații ale unei alte

persoane care ar fi asistat la această discuție, așa cum și în lipsa unei careva probe

obiective care să demonstreze că anume Corduneanu Natalia i-a cerut lui Pereu

Elena suma de 1500 Euro, nu este clar din ce motive prima instanță a constatat că

anume Corduneanu Natalia a solicitat ilicit suma de 1500 Euro de la Pereu Elena.

În opinia apărării, deși în sentință se indică faptul că probele administrate

“răstoarnă prezumția de nevinovăție”, totuși, în lipsa oricărei argumentări din textul

sentinței, nu este clar cum se face că prezumția de nevinovăție se “răstoarnă” într-

un caz unde există doar declarațiile părții vătămate și a inculpatei pe acest fapt, în

care partea vătămată spune că inculpata i-a solicitat suma de 1500 Euro, iar inculpata

spune că nu i-a solicitat lui Pereu Elena suma de 1500 Euro.

Prima instanță nu s-a referit la probele prezentate de partea apărării, în mod

special la probele foto și video. Prima instanță nu le-a supus analizei.

Prima instanță nu s-a referit și nu a argumentat legătura între acțiunile

inculpatei și acțiunile altor persoane, chestiune care impunea calificarea în baza

literei d) al alineatului (2) al articolului 165 Cod penal. Nu este clar care ar fi putut

fi interesele comune ale lui Corduneanu Natalia și ale celorlalți participanți

presupuși, față de care nu există nici un act de învinuire sau de expunere a bănuielii.

Prima instanță doar a preluat textul din rechizitorul cu privire la probe, fără a

se expune asupra conținutului acestora, nu este clar care este fapta care a comis-o

anume Corduneanu Natalia.

În ce privește recrutarea victimei, inculpata cu partea vătămată se cunoștea cu

mult înainte de producerea evenimentelor estimate de acuzare drept fapte

infracționale. Acest fapt îl confirmă cât inculpata, atât și partea vătămată în cadrul

confruntării (f. d 134-141, Vol. II).

În ce privește adăpostirea părții vătămate a persoanei, fără consimțământul

acesteia, a susținut că, la venirea în Cipru, partea vătămată nu cunoștea pe nimeni și

de aceia a rugat-o pe inculpată ca aceasta să o întâlnească și s-o găzduiască pentru o

noapte, mai ales că avionul a aterizat pe timp de noapte. Acest fapt îl confirmă cât

inculpata, atât și partea vătămată (fd 134-141, Vol. II).

Ulterior, partea vătămată a locuit la ferma lui Evanghelou, ci nu la inculpată

acasă. Fapt confirmat atât de inculpata, cât și de partea vătămată (f.d.134-141,vol.II).

Partea vătămată s-a instalat și a locuit în casa de la fermă din Cipru benevol și

4

dispunea de toate condițiile de trai. Acest fapt se confirmă prin probele foto-video

examinate în ședințele de judecată prezentate de partea apărării, prin declarațiile

martorilor Pavaluca Maria și Pavaluca Marin audiați în cadrul ședinței de judecată,

de inculpată, precum și însăși partea vătămată (fd 134-141, Voi. II).

Prin urmare inculpata nu a realizat adăpostirea părții vătămate în scop de

traficare, iar locuirea acesteia timp de trei luni la ferma unde lucra nu s-a produs fără

acordul acesteia, ci rezulta exclusiv din voința acesteia.

În ce privește scopul exploatării prin muncă forțată a părții vătămate. Partea

vătămată, la sosirea în Cipru a fost angajată la fermă la Evanghelou Sava, adică

anume acolo unde i-a comunicat inițial inculpata, și nicidecum într-un alt loc. Acest

fapt îl confirmă cât inculpata, atât și partea vătămată (f d 134-141, Vol. II).

La momentul sosirii la fermă, partea vătămată a încheiat oficial contract de

muncă și în scurt timp a fost pusă “în regulă”, la organele de migrație, la asigurări

etc. Acest fapt îl confirmă partea vătămată (fd 134-141, Vol. II).

Partea vătămată a fost achitată cu salariu anume așa cum a fost convenit la

încheierea contractului. Pentru întreaga perioadă de muncă părții vătămate i s-a

achitat salariul integral. Acest fapt îl confirmă partea vătămată (fd 134-141, Vol. II).

Condițiile de muncă ale părții vătămate au fost destul de decente și nu poate

prezenta o muncă forțată. Acest fapt se confirmă prin probele foto-video examinate

în ședințele de judecată prezentate de partea apărării, prin declarațiile martorilor

Pavaluca Maria și Pavaluca Marin audiați în cadrul ședinței de judecată, inculpata,

precum și însăși partea vătămată (fd 134-141, Vol. II).

Inculpata nu a obligat-o pe partea vătămată să muncească. Acest fapt rezidă din

aceea că inculpata nu deținea o careva funcție care să decidă angajarea, concedierea

sau repartizarea la muncă a angajaților întreprinderii unde lucra partea vătămată.

Urmează a fi respinsă declarația părții vătămate precum că inculpata, fiind la fermă

i-a declarat că partea vătămată urmează să lucreze în continuare la fermă deoarece

această declarație contravene declarațiilor făcute de inculpată și nu este confirmată

cu nici o careva probă materială sau cu careva declarații ale martorilor care se aflau

pe teritoriul fermei.

Inculpata nu a confirmat nici declarațiile părții vătămate precum că inculpata i-

ar fi cerut de la partea vătămată suma de 1500 Euro. Și nici prin alte probe materiale

sau declarații ale martorilor, alegațiile părții vătămate referitor la o eventuală

pretenție a inculpatei la o sumă de 1500 Euro de la partea vătămată este lipsită de

suport probatoriu, partea vătămată a indicat în cadrul confruntării cu inculpata (f d

134-141, Vol. II), că ultima i-ar fi cerut părții vătămate să achite suma de 1500 Euro

pentru faptul că a ajutat-o să se angajeze la muncă, și ea, partea vătămată i-a

comunicat că o va face. Însă, și inculpata, dar și partea vătămată confirmă că pe

durata perioadei în care partea vătămată s-a aflat în Cipru nici Pereu Elena nu a

transmis lui Corduneanu Natalia, dar și Corduneanu Natalia nu a cerut o careva sumă

de bani în contul acestei sume de 1500 Euro.

5

În același sens, trebuie de reținut faptul că partea vătămată, Pereu Elena, în

cadrul confruntării a declarat că față de Corduneanu Natalia nu are nici o pretenție

(f d 134 - 141, Vol. II).

În ce privește abuzul de poziție de vulnerabilitate. Partea vătămată avea în mod

legal loc de muncă, de altfel egal ca și inculpata, avea salariu, nu mai mic decât cel

al inculpatei, avea loc de trai cu condiții decente, iar unica condiție pe care acuzarea

ne sugerează să o deduce ar fi necunoașterea de către aceasta a limbii vorbite în

Cipru.

Partea vătămată nu cunoștea limba greacă, iar din acest motiv a apelat la

inculpata Corduneanu Natalia pentru a-i traduce discuțiile cu patronul angajator, și

nu doar. Acest fapt îl confirmă cât inculpata, atât și partea vătămată (f d 134-141,

Vol. II). În mod special, partea vătămată a declarat că inițiativa de a-i traduce

totdeauna i-a aparținut (f d 137 Vol. II).

Necunoașterea de către partea vătămată a limbii de vorbire din Cipru, chestiune

care poate fi evaluată drept poziție de vulnerabilitate, însă inculpata nu a profitat

culpabil de această stare a părții vătămate, ci dimpotrivă, a ajutat-o în această

situație, traducându-i. Partea vătămată a confirmat faptul că inculpata i-a tradus

totdeauna, cu excepția faptului când aceasta s-a adresat la patroni după pașaport,

când traducerea a făcut-o Natalia și Sergiu (f d 134-141, Vol. II). De fapt inculpata

i-a tradus și atunci când partea vătămată a solicitat de la patron salariul cu anticipație,

de două ori. Un atare comportament din partea inculpatei nu reprezintă o profitare

sau abuz de poziție de vulnerabilitate din partea inculpatei.

Prin urmare, odată ce nici din învinuire, dar nici din probele examinare nu se

poate dedus o situație de abuz de poziție de vulnerabilitate, pe acest capăt de

învinuire nu poate fi constatat traficul.

În ce privește confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii.

Banii pentru examinarea medicală și pentru transport (călătoria cu avionul spre

Cipru) nu au fost împrumutate de către partea vătămată de la inculpată ci de la

Evanghelou Sava, iar prin urmare partea vătămată nu-i datorează inculpatei careva

sume legate cu venirea părții vătămate în Cipru. Acest fapt îl confirmă cât inculpata

atât și partea vătămată (fd 134-141, Vol. II).

Partea vătămată conștientiza că actele sale de identitate se aflau la Evanghelou

Sava pentru perfectarea actelor pentru lucru. Ea înțelege că actele nu au fost luate

forțat, ci au fost date benevol de către aceasta. Acest fapt îl confirmă cât inculpata

atât și partea vătămată (f d 134-141, Vol. II).

Deși partea vătămată declară că i-a transmis lui Corduneanu Natalia actele, așa

cum și s-a adresat acesteia ca să-i fie restituite de către Corduneanu Natalia actele,

instanța urmează a aprecia aceste declarații ca fiind lipsite de sinceritate și făcute cu

rea-credință, deoarece însăși Pereu Elena, în cadrul aceleiași confruntări face

declarații ce contrazic alegațiile referitor la faptul că Corduneanu Natalia a preluat

actele părții vătămate și că aceasta din urmă s-ar fi adresat la Corduneanu pentru a-

6

și revendica actele anume de la ea. Astfel la f.d. 136 Vol.II indică clar că “la toate

traducerile a participat Natalia, dar când a fost vorba cu pașaportul în lipsa mea a

vorbit cu proprietarul fermei Natalia și Sergiu”. Acest fapt confirmă că cerința

referitor la pașaport a fost formulată față de patron și nu față de Corduneanu Natalia.

La fel și la f.d. 139 Vol.II, partea vătămată indică faptul că a cerut lui Corduneanu

Natalia ca aceasta să ceară pașaportul de la Sava Evanghelou. Aceasta demonstrează

că partea vătămată știa că actele nu sunt la Corduneanu și doar cerea ca aceasta să

ceară de la patron. Însă, trebuie de precizat că Corduneanu Natalia nu avea nici o

funcție în cadrul întreprinderii lui Sava Evanghelou, care să o fi obligat să păstreze

actele sau să le ceară de la patron, așa cum nu a avut nici o înțelegere cu Pereu Elena

prin care să se fi obligat să poarte responsabilitate pentru actele ultimei. Acest fapt

îl confirmă cât inculpata atât și partea vătămată (fd 134-141, Vol. II).

Prima instanță nu a supus analizei argumentele părții apărării referitor la faptul

că la adresarea la poliție în Cipru, partea vătămată Pereu Elena nu a menționat nimic

referitor la Corduneanu Natalia.

Partea vătămată confirmă că a transmis actele de identitate ale sale, patronului

în vederea perfectării contractului de muncă, perfectării asigurării, înregistrării la

organele de migrație, precum și pentru alte formalități prevăzute de lege în Cipru. O

atare transmisiune nu a fost realizată pentru a-i îngrădi posibilitatea acesteia de a

părăsi ferma. De aici nu pot fi admise constatările instanței referitor la faptul că

Pereu Elena a transmis actele lui Corduneanu Natalia.

Unei proceduri similare, în care se transmit actele de identitate patronului (Sava

Evanghelou) pentru perfectarea diferitor acte de punere în ordine, sunt supuse toate

persoanele care vin să se angajeze la această întreprindere. Acest fapt îl confirmă

inculpata, martorii audiați în ședința de judecată, atât și partea vătămată (f d 134-

141, Vol. II). Astfel, în ședința din 26.11.2018, martorul Păvăluca Maria declară că

pașapoartele și a ei (Pereu Elena), dar și ale noastre (martorul și soțul acesteia) au

fost strânse la Sava Evanghelou pentru a ne pune în ordine. La fel și martorul

Păvăluca Marin declară că Evanghelou de la toți le-a strâns pașapoartele, după

aceasta le-a întors.

Din actele (probele scrise) examinate în cadrul ședinței de judecată rezultă

foarte clar că pașaportul părții vătămate se afla de facto la Sava Evanghelou, care și

i l-a restituit ulterior.

În ce privește comiterea infracțiunii de către două sau mai multe persoane.

Susține că, acuzarea a calificat fapta pretins comisă de către inculpată în baza

alineatului (2) lit d) - de doua sau mai multe persoane, însă deși din materialele

cauzei este foarte clar că eventuala faptă nu putea fi comisă decât doar de către un

cerc foarte restrâns de persoane, unde acest cerc se limitează cu Evanghelou Sava,

sunt de neînțeles următoarele chestiuni:

a) Din ce motiv se declară despre persoană necunoscută;

b) Din ce motiv în privința lui Evanghelou Sava nu au fost întreprinse acțiuni

7

de urmărire penală;

c) Din ce motiv acestuia nu i s-a înaintat învinuirea.

Această situație de incertitudine se îndreptățește clar prin faptul că acuzarea nu

a găsit, și mai mult ca atât, nu dispune de probele care să dovedească că persoana

care realmente a reținut pașaportul lui Pereu Elena ar fi făcut-o de comun și prin

înțelegere cu Corduneanu Natalia.

De altfel, este motivată prezența lui Corduneanu Natalia de față când

Evanghelou Sava a intrat în posesia actelor de identitate ale lui Pereu Elena, și anume

prin cerința lui Pereu Elena de a traduce de către Corduneanu Natalia, însă nu este

motivată cerința lui Pereu Elena de a cere pașaportul anume de la Corduneanu

Natalia, deoarece aceasta nu îl deținea și nu avea putere să-l revendice. În acest sens,

instanța urmează a lua în calcul faptul că chiar și dacă Corduneanu Natalia s-ar fi

adresat către Evanghelou Sava cu cererea să-i fie transmis pașaportul lui Pereu

Elena, iar Evanghelou Sava ar fi refuzat, Corduneanu Natalia nicicum nu putea

transmite lui Pereu Elena acest pașaport.

Mai mult ca atât, acuzarea nu a pus la dispoziția instanței o probă care ar fi

demonstrat deținerea pașaportului lui Pereu Elena, de către acesta în interesul comun

al său și a lui Corduneanu Natalia.

Nu este clară pretenția acuzării referitor la fapta de deposedare de acte pretins

comisă de inculpată în virtutea existenței probelor clare că aceasta nu a deposedat-o

în acest scop, nu a deținut pașaportul și nu putea să i-1 restituie.

Referitor la competența de urmărire penală a polițiștilor ce au realizat actele în

cadrul acestui dosar și valabilitatea actelor exercitate.

Potrivit prevederilor articolului 12 al Legii cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, Inspectoratul General de Poliție este persoană juridică.

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 778 din 27.11.2009 și Hotărârii

Guvernului nr. 693 din 2017 (punctul 3 al Regulamentului), Ministerul Afacerilor

Interne este persoană juridică, iar Inspectoratul General al Poliției este structură

subordonată, fiind în acest sens, o persoană juridică distinctă.

Prin urmare, MAI și IGP sunt persoane juridice distincte, cu structură și

atribuții funcționale distincte.

Analogic prevederilor actelor indicate mai sus este și Hotărârea Guvernului nr.

1265 din 14.1 1.2008 și Hotărârea Guvernului nr. 696 din 2017, care în punctul 3 al

Regulamentului indică asupra faptului că Ministerul Finanțelor este persoană

juridică, iar Serviciul Vamal este structură subordonată Ministerului Finanțelor,

fiind în acest sens, o persoană juridică distinctă.

Acest fapt este presupus și prin conținutul articolului 253 al Codului de

procedură penală, care indică drept persoane juridice (instituții) în cadrul cărora se

constituie organe de urmărire penală Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul

Vamal.

IGP nu reprezintă o structură componentă a MAI, ci una subordonată, și

8

distinctă ca entitate juridică. Această chestiune este constatată prin hotărâri

judecătorești irevocabile (a se vedea cazul civil Cucoș Valentin vs MAI și IGP).

Potrivit prevederilor articolului 253 al Codului de procedură penală, urmărirea

penală se efectuează de către procuror și de către organele constituite conform legii

în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal, Centrului Național

Anticorupție. Organele de urmărire penală sunt reprezentate de ofițeri de urmărire

penală anume desemnați în cadrul instituțiilor menționate în alin.(l) și subordonați

organizațional conducătorului instituției respective.

În acest sens, menționează că potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 778

din 27.11.2009 și 693 din 2017, Ministerul Afacerilor Interne nu are constituit în

cadrul său organ de urmărire penală.

În același timp, nici art. 253 Cod de procedură penală, dar nici Legea 333

privind statutul ofițerului de urmărire penală nu prevede constituirea organului de

urmărire penală în cadrul Inspectoratului General de Poliție.

Atenționează că potrivit prevederilor articolului 4 al Legii privind statutul

ofițerului de urmărire penală. ofițerii de urmărire penală sunt desemnați și își

desfășoară activitatea în organele de urmărire penală constituite, conform legii, în

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal și Centrului Național

Anticorupție. Sistemul organelor de urmărire penală include, după caz,

departamente, direcții generale, direcții, secții, servicii sau birouri de urmărire

penală constituite în cadrul instituțiilor menționate la alin. (l) al articolului 4 al Legii

privind statutul ofițerului de urmărire penală, și al subdiviziunilor teritoriale ale

acestora. Angajații unor alte subdiviziuni din instituțiile menționate la alin.(l) pot

avea atribuții de ofițer de urmărire penală numai în cazul desemnării lor prin

ordonanță a procurorului, la propunerea ofițerului de urmărire penală.

Ofițerii de poliție care au pornit urmărirea penală, iar apoi au efectuat un șir de

acte de urmărire penală nu sunt angajați ai ministerului afacerilor interne, ci sunt

angajați ai Inspectoratului general al poliției, care potrivit prevederilor legislative

indicate mai sus reprezintă o instituție distinctă de ministerul afacerilor interne, are

statut de persoană juridică și nu reprezintă o subdiviziune teritorială a ministerului

afacerilor interne ci o instituție subordonată a ministerului afacerilor interne, iar

organul de urmărire penală ca directive (în cazul din speță) nu reprezintă nici

structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne ci structură specializată cu

funcții operaționale subordonată Inspectoratului General al Poliției. Aceasta se poate

constata clar din conținutul Hotărârii Guvernului nr. 283 din 2013 (pct. 24 din

Regulament).

De altfel și Serviciul Vamal (care are statut de persoană juridică) reprezintă la

fel ca și Inspectoratul General de Poliție o instituție subordonată a Ministerului

finanțelor, însă articolul 253 Cod de procedură penală și articolul 4 al Legii privind

statutul ofițerului de urmărire penală. nu indică despre ”organul de urmărire penală

a Ministerului Finanțelor” ci indică despre "organul de urmărire penală a Serviciului

9

Vamal”.

Deși prima instanță a făcut referire la prevederile alineatului (2) al articolului

14 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, potrivit căruia se

stabilește că prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează structura

specializată a poliției care va avea calitatea de organ de urmărire penală, consideră

că acestea nu pot fi admise, deoarece această normă nu indică faptul că prin ordinul

ministrului afacerilor interne se înființează structura specializată a poliției care va

avea calitatea de organ de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al

Poliției. Oricum, articolul 253 Cod de procedură penală. indică asupra faptului că

organul de urmărire penală se înființează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

iar Ministerul Afacerilor Interne este o persoană juridică distinctă de Inspectoratul

General al Poliției, deși se găsesc într-un raport de supușenie, dar totuși sunt

persoane juridice distincte, cu structură și atribuții distincte.

Astfel, având în vedere că urmărirea penală a fost efectuată de către persoane

care nu fac parte din instituțiile indicate în articolul 253 Cod de procedură penală,

urmează anularea tuturor actelor procedurale efectuate de aceste persoane în cadrul

dosarului în privința lui Corduneanu Natalia.

În mod special se referă și solicită declararea nulității următoarelor acte

procedurale:

1) Ordonanța de pornire a urmăririi penale

2) Procesele verbale de audiere a părților și martorilor realizate de polițiștii

din cadrul subdiviziunii polițienești care a exercitat aceste acțiuni procesuale.

3) Procesele verbale de ridicare realizate de polițiștii din cadrul subdiviziunii

polițienești care a exercitat aceste acțiuni procesuale.

4) Ordonanțele de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte realizate de

polițiștii din cadrul subdiviziunii polițienești care a exercitat aceste acțiuni

procesuale.

5) Alte acte realizate de polițiștii din cadrul subdiviziunii polițienești care a

exercitat aceste acțiuni procesuale.

Prima instanță a indicat că o atare cerere urma să fie formulată la faza de

urmărire penală, totuși în corespundere cu prevederile articolului 251 Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis

o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act.

Încălcarea prevederilor legale referitoare la competența după materie sau după

calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea

ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența

interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea

actului procedural. Nulitatea în cauză nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată

în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv

10

din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului

și justa soluționare a cauzei.

Referitor la termenul de menținere în calitate de bănuit și valabilitatea

ordonanței de punere sub învinuire, constată că în corespundere cu prevederile art.

63 Cod de procedură penală, bănuitul este persoana fizică față de care există anumite

probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi

recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după

caz, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit și informația despre drepturile

prevăzute la art. 64 Cod de procedură penală, se aduc la cunoștință în decurs de 5

zile din momentul de emitere a ordonanței, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul

s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de începere a primei acțiuni

procedurale efectuate în raport cu acesta.

În acest sens, în textul ordonanței de începere a urmăririi penale din 25.03.2014,

este indicată persoana care se bănuiește că ar fi comis acțiuni ce pot fi încadrate în

categoria de acțiuni infracționale potrivit prevederilor articolului 165 alin (2) al Cod

penal (f.d. 1, Vol. 1), așa cum și din actele ulterioare realizate de organul de urmărire

penală rezultă foarte clar faptul că bănuiala este îndreptată spre inculpata

Corduneanu Natalia.

În corespundere cu prevederile alin. (2) art. 63 Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana

în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate - mai

mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi - mai mult de

6 luni. La momentul expirării termenului indicat în alineatul (2) art. 63 Cod de

procedură penală, organul de urmărire penală este obligat să dispună scoaterea lui

de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.

În corespundere cu prevederile alin. (4) art. 63 Cod de procedură penală,

instanța de judecată, constatând că bănuiala nu s-a confirmat, este obligată să

dispună scoaterea lui de sub urmărire.

CtEDO a statuat, în acest sens, că o persoană dobândește calitatea de suspect

(bănuit), ce atrage aplicarea garanțiilor prevăzute de articolul 6 al Convenției, nu din

momentul aducerii la cunoștință despre faptul că i s-a atribuit o asemenea calitate,

ci din motivul în care autoritatea avea motive sigure de a-1 suspecta în comiterea

infracțiunii (Hot. CtEDO în cauzele Brusco vs Franța și Bandaletov vs Ukraina).

Prin urmare calitatea de bănuit a lui Corduneanu Natalia a încetat de drept cel

mult la data de 02.07.2014, aceasta urmând să fie scoasă de sub urmărire penală.

Urmare la cele invocate, trebuie de constatat că ordonanța de punere sub

învinuire din 21 martie 2016 (f.d. 6, vol.II) a fost una înaintată ilegal, urmând a fi

anulată, din motiv că calitatea de bănuit a lui Corduneanu Natalia a încetat, urmând

ca cel puțin la 02.07.2014 urmărirea penală în privința lui Corduneanu Natalia să fie

încetată.

11

Susține că organul de urmărire penală a încălcat dreptul prevăzut de art.22 Cod

de procedură penală, de a nu fi urmărit de mai multe ori pentru aceiași faptă, drept

prevăzut și în art.4 al Protocolului nr.7 CEDO.

În speță, înaintarea învinuirii de către procuror a fost efectuată cu depășirea

termenului legal, or calitatea de bănuit în privința lui Corduneanu Natalia expirase

de drept, corespunzător la data de 02.07.2014, iar prin faptul că aceasta a fost

recunoscută în calitate de bănuită abia la 21 martie 2016, organul de urmărire penală

a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală.

Or, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de finalizare în

privința acesteia a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior

imputată, la expirarea termenului de 3 luni de menținere în această calitate.

În contextul dat este relevant de a fi menționată hotărârea Curții Constituționale

prin care s-a dat interpretarea principiului constituțional non bis in idem. Respectiv,

potrivit pct. 6 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 cu privire

la excepția de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de

procedură penală (Monitorul Oficial 235-240/27, 03.12.2010), principiul

constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a

judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana

pentru aceeași faptă.

Reiterează că, calitatea de bănuit în privința lui Corduneanu Natalia, odată ce a

încetat de drept, ca urmare a expirării termenelor prescrise de alin. (2) art. 63 Cod

de procedură penală, i-a creat persoanei convingerea fermă că nu mai este bănuită și

urmărită penal, adică o situație de certitudine privind finisarea procedurilor penale

în privința sa.

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și art.

287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului nr.

7 la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale

referitoare la sesizarea instanței prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de procedură

penală.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de către procuror.

S-a admis apelul declarat de către avocatul Trofimov Igor în numele inculpatei

Corduneanu Natalia, s-a casat total sentința și s-a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Corduneanu Natalia a fost achitată

de sub învinuirea în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motivul lipsei

elementelor constitutive a infracțiunii.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prin rechizitoriu,

Corduneanu Natalia se învinuiește precum că, în perioada lunii noiembrie 2013,

Pereu Elena, s-a deplasat în or. Larnaka, Cipru, la propunerea lui Corduneanu

12

Natalia de a fi angajată la un lucru bine plătit la o fermă din localitatea respectivă.

Aproximativ la sfârșitul lunii noiembrie 2013, Corduneanu Natalia, a solicitat și a

primit de la Pereu Elena pașaportul pe numele ultimei, în scopul perfectării actelor

necesare pentru muncă. În prima jumătate a lunii ianuarie 2014, Pereu Elena, a

solicitat de la Corduneanu Natalia și persoana de origine cipriotă, de a-i fi restituit

pașaportul pentru a reveni în Republica Moldova.

Ca rezultat, Corduneanu Natalia, aflându-se pe teritoriul Ciprului, acționând

împreună și de comun acord cu alte persoane de origine cipriotă, cunoscând și

abuzând de poziția de vulnerabilitate a victimei Pereu Elena, manifestată prin situația

precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale a acesteia și faptului că aceasta

se afla într-o țară străină fără surse de existență și fără acte de identitate, au recrutat-

o și apoi au adăpostit-o pe Pereu Elena la o fermă din or. Larnaka, Cipru, și au refuzat

de a-i restitui pașaportul, în scopul exploatării prin muncă forțată.

Totodată, Corduneanu Natalia, care acționa împreună și de comun acord cu alte

persoane de origine cipriote, pentru a deține controlul asupra victimei în scopul

exploatării prin muncă forțată a lui Pereu Elena, i-au cerut să restituie datoria în

mărime de 1500 euro, a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil.

La 15 ianuarie 2014, Pereu Elena, a sesizat organele de drept din Republica

Moldova și a revenit în Republica Moldova, după intervenirea organelor de drept

din Cipru.

Astfel, de către organul de urmărire penală acțiunile lui Corduneanu Natalia au

fost încadrate în prevederile art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal - rectutarea si

adăpostirea unei persoane adulte, fără consimțământul acesteia, în scopul

exploatării prin muncă forțată, săvârșită prin sustragerea documentelor, în scopul

întoarcerii unei datorii, a cărei mărimi nu a fost stabilită în mod rezonabil, prin

abuz de poziție de vulnerabilitate, acțiuni săvârșite de două și mai multe persoane.

Instanța de apel, analizând și apreciind sistemul de acte și documente acumulate

și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le-a

apreciat ca ne fiind concludente și utile, or aceste acte și documente nu coroborează

întru-totul între ele, dar și cu alte probe, din contra aceste probe indică la stările de

fapt relatate de către inculpată, mai mult, aceste probe nu indică că în acțiunile

inculpatei Corduneanu Natalia sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță la pronunțarea sentinței,

eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură

penală, ajungând la concluzia greșită de a stabili că Corduneanu Natalia se face

vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În ceea ce privește recrutarea victimei, instanța de apel a relevat că din

materialele cauzei se constată cu certitudine că, inculpata cu partea vătămată se

cunoșteau cu mult timp înainte de producerea evenimentelor estimate de acuzare

13

drept infracționale, iar inițiativa de a se deplasa în Cipru la muncă îi aparține anume

părții vătămate Pereu Elena. Acest fapt fiind confirmat atât de către inculpata

Corduneanu Natalia cât și de partea vătămată Pereu Elena în cadrul confruntării (f.d.

134-141 vol. II), precum și în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel.

Aceste împrejurări, exclud concluzia primei instanțe referitor la faptul că

inițiativa de a veni la muncă în Cipru îi aparține Nataliei Corduneanu, așa cum și

acțiunea de recrutare din partea inculpatei, deoarece însăși partea vătămată a

„angajat- o” pe inculpată ca aceasta să-i găsească un loc de lucru, unde însăși partea

vătămată a inițiat discuția referitor la identificarea unui loc de muncă și pentru a se

deplasa în Cipru, mai ales că deja avuseseră o experiență de lucru în Cipru.

În ce privește adăpostirea părții vătămate a persoanei, fără consimțământul

acesteia, instanța de apel a reiterat că, din conținutul materialelor cauzei precum și

din declarațiile însăși a părții vătămate rezultă că, la venirea în Cipru, partea

vătămată nu cunoștea pe nimeni și de aceea a rugat-o pe inculpată ca aceasta să o

întâlnească și s-o găzduiască pentru o noapte, mai ales că avionul aterizase pe timp

de noapte.

Ulterior, partea vătămată a locuit la ferma lui Evanghelou, ci nu la inculpată

acasă. Partea vătămată s-a instalat și a locuit în casa de la fermă din Cipru benevol

și dispunea de toate condițiile de trai. Acest fapt se confirmă prin probele foto-video

examinate în ședințele de judecată precum și prin declarațiile martorilor Pavaluca

Maria și Pavaluca Marin audiați în cadrul ședinței de judecată.

Prin urmare, se atestă că inculpata Corduneanu Natalia nu a realizat adăpostirea

părții vătămate în scop de traficare, iar locuirea acesteia timp de trei luni la ferma

unde lucra nu s-a produs fără acordul acesteia, ci rezulta exclusiv din voința acesteia.

În ce privește scopul exploatării prin muncă forțată a părții vătămate, instanța

de apel a reținut că partea vătămată Pereu Elena, la sosirea în Cipru a fost angajată

la fermă la Evanghelou Sava, adică anume acolo unde i-a comunicat inițial inculpata,

și nicidecum într-un alt loc, acest fapt îl confirmă atât inculpata cât și partea

vătămată, iar la momentul sosirii la fermă, partea vătămată a încheiat oficial contract

de muncă și în scurt timp a fost pusă la evidență cu actele în regulă, la organele de

migrație, la asigurări etc. Partea vătămată a fost achitată cu salariu anume așa cum a

fost convenit la încheierea contractului. Pentru întreaga perioadă de muncă părții

vătămate i s-a achitat salariul integral. Acest fapt fiind confirmat de însăși partea

vătămată atât în cadrul confruntării cât și în ședința instanței de apel.

Condițiile de muncă ale părții vătămate au fost destul de decente și nu poate

prezenta o muncă forțată. Acest fapt se confirmă prin probele foto-video examinate

în ședințele de judecată prezentate de partea apărării, prin declarațiile martorilor

Pavaluca Maria și Pavaluca Marin audiați în cadrul ședinței de judecată, inculpată,

precum și însăși partea vătămată în cadrul ședinței în instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpata Codreanu Natalia nu a obligat-

o pe partea vătămată să muncească. Acest fapt rezidă din aceea că inculpata nu

14

deținea o careva funcție care să decidă angajarea, concedierea sau repartizarea la

muncă a angajaților întreprinderii unde lucra partea vătămată.

Prin urmare, instanța de apel a respins declarațiile părții vătămate precum că

inculpata, fiind la fermă i-a declarat că partea vătămată urmează să lucreze în

continuare la fermă deoarece această declarație contravine declarațiilor făcute de

inculpată și nu este confirmată cu nici o careva probă materială sau cu careva

declarații ale martorilor care se aflau pe teritoriul fermei.

Inculpata nu a confirmat nici declarațiile părții vătămate precum că inculpata i-

ar fi cerut de la partea vătămată suma de 1500 Euro. Și nici prin alte probe materiale

sau declarații ale martorilor alegațiile părții vătămate referitor la o eventuală

pretenție a inculpatei la o sumă de 1500 Euro de la partea vătămată este lipsită de

suport probatoriu. La fel acest fapt este lipsit și de suport logic. Așa cum a indicat

partea vătămată, ultima i-ar fi cerut părții vătămate să achite suma de 1500 Euro

pentru faptul că a ajutat-o să se angajeze la muncă, și ea, partea vătămată i-a

comunicat că o va face. Însă, și inculpata, dar și partea vătămată confirmă că pe

durata perioadei în care partea vătămată s-a aflat în Cipru nici Pereu Elena nu a

transmis lui Corduneanu Natalia, dar și Corduneanu Natalia nu a cerut o careva sumă

de bani în contul acestei sume de 1500 euro.

În același sens, trebuie de reținut faptul că partea vătămată, Pereu Elena, în

cadrul confruntării (f d 134- 141, Vol. II), cât și în cadrul ședinței în instanța de apel

a declarat că față de Corduneanu Natalia nu are nici o pretenție.

În ce privește abuzul de poziție de vulnerabilitate, instanța de apel a relevat că

în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel partea vătămată Pereu Elena a

declarat că în Republica Moldova era angajată oficial în câmpul muncii, ulterior

fiind în Cipru, de altfel egal ca și inculpata, a fost angajată oficial în câmpul muncii,

avea salariu, nu mai mic decât cel al inculpatei, avea loc de trai cu condiții decente,

iar unica condiție pe care acuzarea o sugerează constă în deducerea referitor la faptul

necunoașterii de către partea vătămată a limbii vorbite în Cipru.

Astfel, partea vătămată Pereu Elena nu cunoștea limba greacă, iar din acest

motiv a apelat la inculpata Corduneanu Natalia pentru a-i traduce discuțiile cu

patronul angajator, și nu doar. Acest fapt fiind confirmat atât prin declarațiile

inculpatei cât și cele ale părții vătămate care a declarat că inițiativa de a-i traduce

totdeauna i-a aparținut (f d 137 Vol. II).

Colegiul penal reține că, necunoașterea de către partea vătămată a limbii de

vorbire din Cipru, chestiune care poate fi evaluată drept poziție de vulnerabilitate,

însă inculpata nu a profitat culpabil de această stare a părții vătămate, ci dimpotrivă,

a ajutat-o în această situație, traducându-i. Partea vătămată a confirmat faptul că

inculpata i-a tradus totdeauna, cu excepția faptului când aceasta s-a adresat la patroni

după pașaport, când traducerea a facut-o Natalia și Sergiu (f d 134-141, Vol. II). De

fapt inculpata i-a tradus și atunci când partea vătămată a solicitat de la patron salariul

cu anticipație, de două ori. Un atare comportament din partea inculpatei deloc nu

15

reprezintă o profitare sau abuz de poziție de vulnerabilitate din partea inculpatei.

Prin urmare, odată ce nici din învinuire, dar nici din probele examinare nu se

poate de dedus o situație de abuz de poziție de vulnerabilitate, se atestă că pe acest

capăt de învinuire nu poate fi constatată infracțiunea de trafic.

În ce privește confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii,

instanța de apel a reiterat că, banii pentru examinarea medicală și pentru transport

(călătoria cu avionul spre Cipru) nu au fost împrumutate de către partea vătămată de

la inculpată ci de la Evanghelou Sava, iar prin urmare partea vătămată nu-i datorează

inculpatei careva sume legate cu venirea părții vătămate în Cipru. Aceasta fiind

confirmat atât de către inculpată cât și de către partea vătămată (fd 134-141, vol. II).

Astfel, partea vătămată conștientiza că actele sale de identitate se aflau la

Evanghelou Sava pentru perfectarea actelor pentru lucru. Ea înțelege că actele nu au

fost luate forțat, ci au fost date benevol de către aceasta, acest fapt fiind confirmat

atât de inculpată cât și de partea vătămată (f d 134-141, Vol. II).

Deși partea vătămată declară că i-a transmis lui Corduneanu Natalia actele, așa

cum și s-a adresat acesteia ca să-i fie restituite de către Corduneanu Natalia actele,

instanța de apel a apreciat aceste declarații ca fiind lipsite de sinceritate și făcute cu

rea - credință, deoarece însăși Pereu Elena, în cadrul aceleiași confruntări face

declarații ce contrazic alegațiile referitor la faptul că Corduneanu Natalia a preluat

actele părții vătămate și că aceasta din urmă s-ar fi adresat la Corduneanu pentru a-

și revendica actele anume de la ea. Astfel la f.d. 136 Vol. II indică clar că “la toate

traducerile a participat Natalia, dar când a fost vorba cu pașaportul în lipsa mea a

vorbit cu proprietarul fermei Natalia și Sergiu”. Acest fapt confirmă că cerința

referitor la pașaport a fost formulată față de patron și nu față de Corduneanu Natalia.

La fel și la f.d. 139 Vol. II, partea vătămată indică faptul că a cerut lui Corduneanu

Natalia ca aceasta să ceară pașaportul de la Evanghelou Sava. Aceasta demonstrează

că partea vătămată știa că actele nu sunt la Corduneanu și doar cerea ca aceasta să

ceară de la patron, în acest sens, instanța de apel a precizat că Corduneanu Natalia

nu avea nici o funcție în cadrul întreprinderii lui Evanghelou Sava, care să o fi obligat

să păstreze actele sau să le ceară de la patron, așa cum nu a avut nici o înțelegere cu

Pereu Elena prin care să se fi obligat să poarte responsabilitate pentru actele ultimei.

Acest fapt îl confirmă cât inculpata atât și partea vătămată (f. d 134-141, Vol. II).

Instanța de apel a mai indicat că, prima instanță nu a supus analizei argumentele

părții apărării referitor la faptul că la adresarea la poliție în Cipru, partea vătămată

Pereu Elena nu a menționat nimic referitor la Corduneanu Natalia.

Totodată, în ședința instanței de apel partea vătămată a confirmat că a transmis

actele de identitate ale sale, patronului în vederea perfectării contractului de muncă,

perfectării asigurării, înregistrării la organele de migrație, precum și pentru alte

formalități prevăzute de lege în Cipru. O atare transmisiune nu a fost realizată pentru

a-i îngrădi posibilitatea acesteia de a părăsi ferma. De aici nu pot fi admise

constatările primei instanțe referitor la faptul că Pereu Elena a transmis actele lui

16

Corduneanu Natalia.

Unei proceduri similare, în care se transmit actele de identitate patronului

(Evanghelou Sava) pentru perfectarea diferitor acte de punere în ordine, sunt supuse

toate persoanele care vin să se angajeze la această întreprindere. Acest fapt îl

confirmă inculpata, martorii audiați în ședința de judecată, atât și partea vătămată

(f.d. 134 - 141, vol. II). Astfel, în ședința din 26.11.2018, martorul Păvăluca Maria

declară că pașapoartele și a ei (Pereu Elena) dar și ale noastre (martorul și soțul

acesteia) au fost strânse la Evanghelou Sava pentru a ne pune în ordine. La fel și

martorul Păvăluca Marin declară că Evanghelou de la toți le-a strâns pașapoartele,

după aceasta le-a întors.

Reieșind din lucrările dosarului examinate în cadrul ședinței de judecată rezultă

cu certitudine că pașaportul părții vătămate se afla de facto la Sava Evanghelou, care

și i l-a restituit ulterior.

Mai mult ca atât, acuzarea nu a pus la dispoziția instanței o probă care ar fi

demonstrat deținerea pașaportului lui Pereu Elena, de către acesta în interesul comun

al său și a lui Corduneanu Natalia.

Nu este clară pretenția acuzării referitor la fapta de deposedare de acte pretins

comisă de inculpată în virtutea existenței probelor clare că aceasta nu a deposedat-o

în acest scop, nu a deținut pașaportul și nu putea să i-1 restituie.

În ce privește comiterea infracțiunii de către două sau mai multe persoane,

instanța de apel a relevat că, prin ordonananța procurorului în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Brînza Ion din 26 aprilie

2021, s-a dispus clasarea integral a procesului penal în cauza nr. 2018515099,

disjunsă la 29.05.2018 din cauza penală nr. 2014515059, pe faptul recrutării și

adăpostirii cet. Pereu Elena, în scop de exploatare prin muncă pe teritoriul Ciprului

de Nord, deoarece în acțiunile cetățenilor Republicii Cipru, Evangelou Savvas, și

Evangelos Evangelou, lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 165 din

Codul penal (f.d. 143-149 vol. IV), astfel, urmează a fi respinse argumentele precum

că infracțiunea a fost comisă de două sau mai multe persoane.

Instanța de apel mai indică că, reieșind din conținutul materialelor cauzei

penale, se atestă că în urma executării cererii de comisie rogatorie, adresată pe

marginea prezentei cauze autorităților competente ale Ciprului, s-a stabilit cu

certitudine că Pereu Elena pe perioada aflării în Cipru a fost angajată oficial în

câmpul muncii, fiind încheiat contract de muncă în acest sens si eliberate toate actele

necesare de a activa si a se afla legal pe teritoriul acestui stat, aceasta a beneficiat de

asigurare medicală precum si a achitat taxele stabilite (f.d. 138-190-199 vol. I).

Mai mult, în cadrul ședinței în instanța de apel partea vătămată Pereu Elena a

declarat că salariul l-a primit cu regularitate, în suma la care convenise, careva

conflicte cu angajatorii nu a avut, aceștia au avut un comportament normal față de

ea, iar discuțiile cu aceștia le ducea prin intermediul Nataliei Corduneanu, deoarece

nu cunoștea limba vorbită pe teritoriul acelui stat.

17

Totodată, din conținutul ordonananței procurorului în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Brînza Ion din 26 aprilie

2021, prin care s-a dispus clasarea integral a procesului penal în cauza nr.

2018515099, disjunsă la 29.05.2018 din cauza penală nr. 2014515059, pe faptul

recrutării și adăpostirii cet. Pereu Elena, în scop de exploatare prin muncă pe

teritoriul Ciprului de Nord, se constată că, în rezultatul măsurilor întreprinse de către

autoritățile competente ale Ciprului, nu au fost stabilite careva încălcări în acțivitatea

antreprenorului cu angajații săi, în special pretinse acțiuni ilegale, exprimate prin

confiscarea și tăinuirea de documente în scop de exploatare prin muncă forțată a

victimei (f.d. 184 vol. I).

În acest context, instanța de apel a concluzionat că în acțiunile inculpatei

Corduneanu Natalia nu se regăsesc elementele infracțiunii incriminate de trafic de

ființe umane - conform indicilor calificativi - „recrutarea si adăpostirea unei

persoane adulte, fără consimțământul acesteia, în scopul exploatării prin muncă

forțată, săvârșită prin sustragerea documentelor, în scopul întoarcerii unei datorii,

a cărei mărimi nu a fost stabilită în mod rezonabil, prin abuz de poziție de

vulnerabilitate, acțiuni săvârșite de două și mai multe persoane”.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Săli Radu, indicând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea totală a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând:

- la 26 aprilie 2021, prin ordonananța procurorului în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Brînza Ion, s-a dispus

clasarea integral a procesului penal în cauza nr. 2018515099, disjunsă la 29.05.2018

din cauza penală nr. 2014515059, pe faptul recrutării și adăpostirii cet. Pereu Elena.

în scop de exploatare prin muncă pe teritoriul Ciprului de Nord, deoarece în acțiunile

cetățenilor Republicii Cipru, Evangelou Savvas, și Evangelos Evangelou, lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal, astfel, ținând cont de această

soluție, acuzatorul de stat participant în instanța de apel a solicitat recalificarea

acțiunilor inculpatei Corduneanu Natalia, conform art. 165 alin. (1) Cod penal, dat

fiind faptul că în legătură cu ordonanța adoptată, nu pot fi reținute elementele de la

alin. (2) art. 165 Cod penal: „acțiuni săvârșite de două și mai multe persoane”;

- vinovăția inculpatei Corduneanu Natalia este confirmată prin probele care au

fost cercetate în cadrul procesului de judecată;

- versiunea inculpatei Corduneanu Natalia precum că ea nu a săvârșit traficul

de ființe umane care i se incriminează, ci doar la rugămintea părții vătămate Pereu

Elena, a ajutat-o pe aceasta să fie angajată la munca în Cipru, nu poate fi luată în

considerare, deoarece nici o altă probă nu coroborează cu declarațiile acesteia or,

cumulul de probe administrate o contrazic totalmente;

- reieșind din declarațiile părții vătămate Pereu Elena, expuse în procesul-verbal

de confruntare dintre ultima și inculpata Corduneanu Natalia din 14 martie 2018,

18

partea vătămate a indicat direct că a ajuns la muncă în Cipru cu ajutorul inculpatei

Corduneanu Natalia, pentru care aceasta ulterior i-a cerut 1500 euro. La fel, susține

că i-a transmis pașaportul Iui Corduneanu Natalia personal. Dar partea vătămată 1-

a primit doar după intervenția reprezentanților biroului de emigrări de la aeroport.

De asemenea, inculpata refuzând să-i restituie pașaportul, i-a spus să muncească,

altfel va face pușcărie și va avea ea grijă pentru ce să facă;

- declarațiile părții vătămate care în coroborare cu: declarațiile martorilor

Păvălucă Maria, Păvălucă Marin, Șarban Serghei și Șarban Natalia, care în ședința

de judecată au declarat că în perioada când munceau în Cipru la același stăpân

muncea și partea vătămată Pereu Elena, declarațiile martorului Verstiuc Constantin,

care în ședința de judecată a declarat că, a fost telefonat de către partea vătămată

Pereu Elena, care i-a comunicat că se află la muncă peste hotare și vrea să se întoarcă

acasă, dar este în imposibilitate, deoarece o moldoveancă care se afla de mai mult

timp acolo i-a luat pașaportul, iar când ea a intenționat să revină acasă, deoarece nu

i-a plăcut munca și deoarece are copil minor acasă, aceasta nu- i dădea pașaportul;

declarațiile martorului Plămădeală Tatiana, care este mama inculpatei și care în

ședința de judecată a declarat că, a luat legătura cu inculpata, căreia i-a comunicat

că trebuie să se prezinte la organele de drept și i-a zis să se clarifice cu Pereu Elena,

deoarece aceasta s-a întors în țară și a reclamat-o la trafic de persoane, însă cum s-a

constatat în ședința de judecată inculpata s-a eschivat de drept, fiind necesară

extrădarea acesteia;

- declarațiile părții vătămate se confirmă și prin: procesul-verbal de confruntare

din 18 februarie 2016, dintre partea vătămată Pereu Elena și martorul Păvălucă

Marin; procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 februarie 2014, prin care

au fost supuse examinării interpelarea adresată CCP1, răspunsul parvenit de la

CCPE, procesul-verbal de examinare a obiectului din 18 iunie 2014, prin care au fost

supuse examinării răspunsul parvenit de la întreprinderea de Stat, compania aeriană

„Air Moldova” cu privire la lista pasagerilor cursei aeriene nr. 873 din 6 noiembrie

2013; procesul- verbal de ridicare din 21 martie 2014, prin care de la cet. Pereu Elena

au fost ridicate copia pașaportului pe numele acesteia, copia unei file cu înscrisul

„Natalia Corduneanu”, copia vizei eliberate pe numele cet. Pereu Elena de către

organele competente ale Ciprului, copia biletului avia Chișinău-Larnaka din 6

noiembrie 2013, copia tichetului de îmbarcare ruta Chișinău-Larnaka din 6

noiembrie 2013, copia tichetului de îmbarcare ruta Larnaka-Chișinău din 15 ianuarie

2014, telefonul mobil de model „Nokia” de culoare neagră; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 21 martie 2014, prin care au fost supuse examinării

documentele și obiectele ridicate de la partea vătămată Pereu Elena; procesul-verbal

de examinare a obiectului din 26 februarie 2016, prin care a fost examinată

informația cu privire la descifrările computerizate ale apelurilor telefonice în regim

de intrare-ieșire, efectuate de la posturile de telefon cu numărul 069259092, care

aparține părții vătămate Pereu Elena pe perioada începând cu 1 august 2013 până la

19

03 aprilie 2014, precum și descifrările telefonice ale numerelor utilizate de partea

vătămată și inculpata în Cipru în aceeași perioadă; procesul-verbal de examinare a

obiectului din 17 aprilie 2018; prin care au fost supuse examinării actele parvenite

în rezultatul executării cererii de comisie rogatorie de către autoritățile competente

ale Ciprului; procesul- verbal de examinare a obiectului din 19 aprilie 2018, prin

care au fost supuse examinării bunurile ridicate de la inculpata Corduneanu Natalia

în momentul reținerii;

- toate aceste probe în ansamblu răstoarnă prezumția de nevinovăție a inculpatei

Corduneanu Natalia și astfel demonstrează că aceasta se face vinovată de comiterea

faptei reținute în sarcina sa, exceptând calificativul acțiuni săvârșite de doua și mai

multe persoane.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și prin

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în

20

apelurile declarate, întemeindu-și corect soluția, prin care inculpata a fost achitată

de sub învinuirea în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motivul lipsei

elementelor constitutive a infracțiunii, în baza probelor verificate și apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, conform cerințelor art. 414 Cod de

procedură penală, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, și în partea contestată prin prezentul recurs, din care considerente

instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în decizia

contestată.

Cât ține de argumentele recurentului referitor la faptul că inculpata urmează a

fi recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) Cod

penal, Colegiul penal, punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a

recurentului ce nu poate fi acceptată, or, în decizia instanței de apel au fost combătute

aceste argumente (f.d. 183 – 199 v. IV), motivare ce este în coroborare cu

circumstanțele constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe

cercetate de prima instanță și instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, ce

nu contravine practicii CtEDO.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul recurentului precum

că concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens, Colegiul penal

indică că este un argument declarativ, or, instanța de apel reținând circumstanțele de

fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6), alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, procurorul menționează, printre altele, despre faptul că instanța

de apel nu s-a expus argumentat asupra tuturor motivelor din cererea de apel, cu

toate acestea nu relevă expres asupra căror anume motive instanța nominalizată nu

s-a pronunțat, or, în apel, partea acuzării a solicitat încasarea din contul inculpatei a

cheltuielilor judiciare.

În atare situație, Colegiul penal apreciază ca nefondate alegațiile autorului

cererii de recurs în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise

la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o

motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente, ceea ce în cazul dat nu s-a realizat.

Mai mult, Colegiul penal apreciază că decizia recurată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei(f.d. 191 – 199 v. IV), echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor impuse de legea procesual-penală și de art. 6

CEDO și dă răspuns la toate argumentele apelantului-inculpat expuse în cererea de

apel.

21

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi achitată inculpata de sub învinuirea adusă în temeiul art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal, deoarece lipsesc elementele constitutive a infracțiunii, fiind lipsă

atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra

fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în apel, iar motivarea din

decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 aprilie 2022, în cauza penală privind-o pe Corduneanu

Natalia XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

22