1ra-189/22 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP

1ra-189/22 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-189/22

1-20138101-01-1ra-08022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către avocatul Coadă Tudor cu inculpatul Caracuianu Danil, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2021

și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 05 februarie 2021,

în cauza penală în privința lui

Caracuianu Danil xxxxx, născut la xxxxx, originar din mun.

xxxxx, xxxxx, domiciliat în xxxxx,

Termenii de examinare:

prima instanță: 04.11.2020 - 05.02.2021;

instanța de apel: 25.03.2021-15.09.2021;

instanța de recurs: 08.02.2022 – 04.05.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

februarie 2021, Caracuianu Danil a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4), lit. d) Cod penal, și în baza acestei

Legi cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, art.

79 Cod penal, a fost condamnat la pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 3 ani, de natura celeia de care s-a folosit la

săvârșirea infracțiunii, și anume, în domeniul circulației drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, legate de primirea, păstrarea,

prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora,

A fost dispusă încasarea sumei de 4480 lei de la Caracuianu Danil în

beneficiul Statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

La 09 iunie 2020 Caracuianu Danil, acționând împreună cu altă

persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, din interes material, în scopul obținerii profitului bănesc,

comunicând prin intermediul aplicației „Telegram”, au aflat locația, după

care au intrat în posesia a 80 pachețele de polietilenă de tip zip-lock cu

substanță solidă sub formă de cristale, despre care cunoșteau cu certitudine

că constituie droguri.

În continuare, Caracuianu Danil și persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă în procedură separată, au împărțit cele 80 pachețele

cu substanță solidă, cu aspect de cristale, deplasându-se în sect. Rîșcani din

mun. Chișinău, unde contra unei remunerații bănești, urmau să le plaseze

în ascunzișuri.

La 09 iunie 2020, în jurul orei 18:30, pe str. xxxxx, Caracuianu Danil

și persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, deoarece manifestau comportament suspect, au fost stopați de

colaboratorii de poliție și conduși la sediul Inspectoratului de Poliție Rîșcani

al Direcției de Poliție mun. Chișinău, situat pe str. Miron Costin nr. 5/1,

unde de la Caracuianu Danil au fost ridicate 17 pachețele de tip zip-lock în

care se afla substanță solidă de culoare albă cu aspect de cristale,

asemănătoare cu sarea.

În continuare, în cadrul acțiunii de urmărire penală – cercetarea la fața

locului, efectuată cu participarea lui Caracuianu Danil, în mun. Chișinău,

str. xxxxxdin ascunziș, a fost ridicat un pachet de tip zip-lock, învelit în lipici

de culoare galbenă, în care se afla substanță solidă sub formă de cristale de

culoare albă.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-2291 din

22.06.2020, substanța cu aspect de cristale de culoare albă, ridicată la

09.06.2020 în cadrul acțiunii de urmărire penală – cercetarea la fața locului,

în mun. Chișinău, xxxxx, cu participarea lui Caracuianu Danil, reprezintă

PVP, care se atribuie la substanțe stupefiante, în cantitate de 0, 446 gr.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1- R-2292 din

06.07.2020, substanța solidă, cu aspect de cristale, de culoare albă,

prezentată în 17 pachete de tip zip-lock, înfășurate cu bandă izolantă de

culoare galbenă, ridicate la 09.06.2020 de la Caracuianu Danil, reprezintă

substanță psihotropă PVP (a-pirrolidinovalerophenone), care se atribuie la

substanțele stupefiante, în cantitate tolală de 8, 071 gr., inclusă în lista

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse

controlului, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004.

Astfel, acțiunile inculpatului Caracuianu Danil au fost încadrate

juridic de către prima instanță în baza art. 2171 alin. (4), lit. d) Cod penal,

după indicii calificativi – ”circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare,

adică păstrarea drogurilor în scop de înstrăinare, săvârșită de două persoane

și în proporții deosebit de mari ”.

Tudor cu inculpatul Caracuianu Danil, prin care au solicitat casarea a

acesteia în latura pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate.

2

3.1. În motivarea apelului au invocat că, pedeapsa stabilită

inculpatului este prea aspră și neechitabilă în raport cu fapta săvârșită,

precum și cu persoana condamnată.

Reeducarea inculpatului Caracuian Danil este posibilă prin aplicarea

unei pedepse mai blânde, neprivativă de libertate, luând în considerare toate

circumstanțele atenuante reținute anterior de către prima instanță, fapt ce

favorizează aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

15 septembrie 2021 a fost respins ca nefondat apelul comun declarat, cu

menținerea sentinței, fără modificări.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima

instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată

prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în

sarcina inculpatului Caracuianu Danil o încadrare juridică corespunzătoare,

conform prevederilor art. 2171 alin. (4), lit. d) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, reieșind din instanța de apel a statuat că prima

instanță, a ținut cont și s-a condus de principiile generale de aplicare a

pedepsei, consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, precum și

de prevederile art. 79 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă

echitabilă în raport cu fapta infracțională săvârșită, care corespunde

împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de corectare

și reeducare.

Solicitarea apelanților de stabilirea unei pedepse neprivative de

libertate, este imposibilă, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 2171

alin.(4), lit. d) Cod penal, potrivit art.16 alin.(5) Cod penal, face parte din

categoria celor deosebit de grave, fapt ce exceptă aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

de către avocatul Coadă Tudor cu inculpatul Caracuianu Danil, prin care fără

a se invoca expres vreun temeiurile de recurs prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor judecătorești

în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1. În susținerea recursului ordinar declarat a fost menționat că:

- instanțele de fond, respingând solicitarea de aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, au ignorat faptul că inculpatul Caracuianu Danil nu are

antecedente penale, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, nu se află la evidența medicului psihiatru sau a

medicului narcolog, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu prezintă un

pericol social pentru societate;

- corectarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse mai

blânde, neprivative de libertate, întrucât este un tânăr în formare, iar aflarea

sa în detenție nu va favoriza dezvoltarea acestuia ca membru al societății.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

3

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

menționând că soluția instanței de apel, referitor la categoria și mărimea

pedepsei stabilite inculpatului corespunde prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75-

79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind

argumentată suficient prin prisma principiilor și criteriilor de individualizare

a pedepsei. Astfel, consideră că pedeapsa aplicată este una echitabilă.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că

titularii acestuia nu invocă expres vreun temei pentru casarea hotărârilor

instanțelor de fond în conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă în esență, critică soluția instanțelor de fond dintr-un

singur considerent, și anume că, în viziunea acestora, instanțele greșit au

individualizat pedeapsa aplicată, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea

aspră, argumente ce se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat

în urma cercetării materialelor cauzei, din considerentele ce urmează a fi

expuse.

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

4

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul

penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până

la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Învederând cele expuse supra, Colegiul penal menționează că nu poate

fi reținută solicitarea apărării privind necesitatea stabilirii în privința

inculpatului Caracuianu Danil a unei pedepse mai blânde decât cea

prevăzută de Lege, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece sub

aspectul individualizării pedepsei penale, soluția instanței de apel cu privire

la menținerea sentinței primei instanțe, este întemeiată și legală.

Astfel, potrivit prevederilor art.79 alin.(1)-(11) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de

rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută

de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta

de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către

instanța de judecată drept circumstanță excepțională. Poate fi considerată

excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea

circumstanțe legate de situațiile menționate la alin. (1).

În sensul articolului de Lege citat este de înțeles, că stabilirea pedepsei

sub limita minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în

sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia este

încadrată infracțiunea, se admite luând numai în considerare personalitatea

vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități,

situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a

5

lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care

predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate

excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări

care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date

privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu

dizabilități severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte

circumstanțe de importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este

obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana

vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal.

Potrivit practicii judiciare, instanțele de judecată trebuie să studieze

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

La caz, reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

instanța de apel corect a menținut aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal

la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Caracuianu Danil de către

prima instanță, constatând că este prezentă o circumstanță excepțională, și

anume, minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea, rolul inculpatului la

săvârșirea infracțiunii, comportamentului acestuia în timpul și după

consumarea infracțiunii, atragerea inculpatului la comiterea infracțiunii de

către persoane adulte, recunoașterea infracțiunii, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii și la identificarea complicilor, căința sinceră, fapt ce

a generat numirea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de legea

penală. Or, aceste circumstanțe au constituit deja temei de aplicare a unei

pedepse mai blânde decât cea prevăzută de Lege, și nu pot fi considerate,

simultan, temei de aplicare a unei pedepse din altă categorie, după cum

solicită recurenții, sau de modificare ba modului de executare.

Colegiul penal apreciază solicitarea recurenților de a-i stabili

inculpatului o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal, ca fiind neîntemeiată legal,

din considerentul că infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (4), lit. d) Cod

penal, potrivit art. 16 alin. (5) Cod penal, face parte din categoria celor

deosebit de grave, iar conform dispoziției art. 90 alin. (4) Cod penal, se

interzice condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei persoanelor ce au săvârșit infracțiuni deosebit de grave.

Nu pot fi reținute nici argumentele apărării prin care se invocă că

examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, lipsa antecedentelor penale, căința sinceră de cele comise,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, nu se află la evidența

medicului psihiatru sau a medicului narcolog, se caracterizează pozitiv la locul

de trai, nu prezintă un pericol social pentru societate, ar condiționa aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece atât prima instanță, cât și instanța

de apel au ținut cont în deplină măsură de principiul individualizării

pedepsei (art.7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, inculpatul

6

beneficiind deja de reducerea cu o treime (1/3) a limitelor de pedeapsă

prevăzută de sancțiunea normei de drept încălcate, în conformitate cu art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și de aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei

se va asigura doar prin izolarea inculpatului de societate.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că, instanțele de fond la

compartimentul individualizării pedepsei, au acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76, 77, 79 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal conchide că, concluzia instanței de apel

de menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei

și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată, echitabilă și

aplicată în limitele Legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către avocatul Coadă Tudor cu inculpatul

Caracuianu Danil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Coadă

Tudor cu inculpatul Caracuianu Danil, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Caracuianu Danil xxxxx,ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

7