1ra-442/22 — art.172 alin.3 lit. a-1, 1, art.172 alin.3 lit. a-1, 1, art.206 alin. 3 lit. e-1, f CP

1ra-442/22 — art.172 alin.3 lit. a-1, 1, art.172 alin.3 lit. a-1, 1, art.206 alin. 3 lit. e-1, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-442/22

1-21024889-01-1ra-22032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 mai 202 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Colța Liudmila XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.02.2021-24.06.2021;

Instanța de apel: 22.09.2021-08.12.2021;

Instanța de recurs: 22.03.2022– 04.05.2022.

a c o n s t a t a t :

Colța Liudmila fost recunoscută vinovată și condamnată în baza:

- art.172 alin.(3) lit. a) și a1 ) Cod penal, la 11 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis pentru femei;

- art.172 alin.(3) lit. a) și a1 ) Cod penal, la 11 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis pentru femei;

- art.206 alin.(3) lit. e1 ) și f) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul educației pe un termen de

4 ani.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, a fost condamnată definitiv la 21 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

1

activitate în domeniul educației pe un termen de 4 ani.

S-a încasat de la Colța Liudmila în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 15 000 lei.

timp de la 24.06.2020-28.06.2020, urmărind scopul satisfacerii poftei sale sexuale

și aflându-se la domiciliul părinților ei, amplasat în s. XXXXX, deși prin Hotărârea

Judecătoriei raionului Călărași din 07.05.2019, era decăzută din drepturile sale

părintești, însă fiind admisă de către tutorele oficial, la întreținerea, educare și

îngrijirea copilului său, cunoscând cu exactă certitudine, că fiul ei Colța Nicolae,

născut la XXXXX, este lipsit de maturitate fizică și psihică în virtutea vârstei sale

fragede și nu a atins vârsta de 14 ani, înțelegând că acțiunile ei pot duce la

deformarea personalității acestuia, în repetate rânduri, pe timp de noapte, îl trezea

din somn și întreținea cu acesta rapoarte sexuale denaturate, îl atingea indecent,

ducând cu acesta discuții cu caracter obscen, admițând un comportament cinic cu

tentă sexuală.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, faptele

inculpatei Colța Liudmila întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.172 alin.(3) lit. a) și a1 ) Cod penal, individualizată prin -

„Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere psihică

a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința, acțiuni săvârșite asupra unui membru de familie, asupra unei persoane

despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani; asupra persoanei

care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția, educarea făptuitorului”.

2.1. Tot ea, în perioada de timp de la 24.06.2020-28.06.2020, urmărind

scopul satisfacerii poftei sale sexuale și aflându-se la domiciliul părinților ei,

amplasat în s. XXXXX, deși prin Hotărârea Judecătoriei raionului XXXXX din

07.05.2019, era decăzută din drepturile sale părintești, însă fiind admisă de către

tutorele oficial, la întreținerea, educare și îngrijirea copilului său, cunoscând cu

exacta certitudine, că fiul ei Colța Murat, născut la XXXXX, este lipsit de

maturitate fizică și psihică în virtutea vârstei sale fragede și nu a atins vârsta de 14

ani, înțelegând că acțiunile ei pot duce la deformarea personalității acestuia, în

repetate rânduri, pe timp de noapte, îl trezea din somn și întreținea cu acesta

rapoarte sexuale denaturate, îl atingea indecent, ducând cu acesta discuții cu

caracter obscen, admițând un comportament cinic cu tentă sexuală.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, faptele

inculpatei Colța Liudmila întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.172 alin.(3) lit. a) și a1 ) Cod penal, individualizată prin -

„Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere psihică

a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința, acțiuni săvârșite asupra unui membru de familie, asupra unei persoane

despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani; asupra persoanei

care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția, educarea făptuitorului”.

2

2.2. Tot ea, în perioada anului 2015, având-o în îngrijire, ocrotire, protecție

și educare pe fiica sa minoră Colța Olesea, născută la XXXXX, deținând controlul

asupra acesteia și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința în virtutea

lipsei de maturitate fizică și psihică datorată vârstei sale fragede, a transportat-o în

Federați Rusă cu scopul exploatării sexuale necomerciale, fapt realizat și consumat

cu participarea altor persoane care la moment sunt nestabilite de către organul de

urmărire penală, astfel aducându-i victimei prejudicii stării fizice, psihice și

integrității emoționale a acesteia.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, faptele

inculpatei Colța Liudmila întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.206 alin.(3) lit. e1 ) și f) Cod penal, individualizată prin -

„Transportarea unui copil în scopul exploatării sexuale necomerciale, acțiuni

săvârșite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecția, la

educarea făptuitorului, asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani”.

apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpata să fie achitată, din motivul lipsei în acțiunile ei a elementelor

componenței a infracțiunii.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, instanța de fond în mod incorect

a apreciat critic declarațiile inculpatei, clasificându-le ca fiind date în scopul

autoapărării și eschivării de răspundere penală.

Avocatul a menționat că, instanța de judecată nu a respectat cerințe stabilite

pentru calificarea infracțiunii la capitolul - stabilirii și verificării circumstanțelor

faptei săvârșite, alegerea și interpretarea normei juridice, elaborarea, adoptarea și

fixarea în documentele procesuale-juridice a coincidenței semnelor faptei

prejudiciabile descoperite cu semnele componenței de infracțiune care o

încadrează. În asemenea împrejurări se atestă lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii și în baza probelor administrate incriminat lui Colța Liudmila, în

viziunea apărării nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și lipsa elementelor

infracțiunii în acțiunile inculpatei, situație ce impunea conform art.390 alin.(l) Cod

de procedură penală, adoptarea unei sentințe de achitare pe acest motiv de drept.

Argumentele invocate anterior, fondate pe lipsa elementelor infracțiunii puse

la baza acuzațiilor penale, aprecierea neîntemeiată și neobiectivă a probelor

administrate, precum și anumite erori de drept, a constituit în viziunea apărării vicii

fundamentale, care sunt capabile să influențeze soluțiile instanțelor de judecată,

astfel încât sentința contestată să fie casată și să fie dispusă rejudecarea cauzei

penale de instanța de apel și inculpata Colța Liudmila să fie achitată.

Referitor la încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor

suportate la urmărirea penală, în mărime de 15 000 lei, a solicitat ca instanța de

apel să respingă această cerință, întrucât, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

sunt achitate din bugetul de stat, cu excepția cazurilor când aceasta se solicită de

către părțile la caz.

3

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, este dovedită

indubitabil vina inculpatei Colța Liudmila în comiterea infracțiunilor imputate,

anume ”satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere

psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și

exprima voința, acțiuni săvârșite asupra unui membru de familie, asupra unei

persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani; asupra

persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția, educarea făptuitorului” și

”Transportarea unui copil în scopul exploatării sexuale necomerciale, acțiuni

săvârșite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecția, la

educarea făptuitorului, asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani", acțiunile ei

just au fost calificate în temeiul art.172 alin.(3) lit. a), a1) și art.206 alin.(3) lit. e1)

f) Cod penal, iar personalitatea acesteia susceptibilă supunerii răspunderii penale.

Instanța de apel a făcut o analiză doctrinară asupra elementelor componente

a infracțiunilor imputate inculpatei, raportându-le la circumstanțele de fapt stabilite

în speța dedusă judecății, constatând existența laturii obiectivei, laturii subiective,

obiectului și subiectului în acțiunile acesteia.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le

contra Finlandei).

Astfel, instanța de apel a menționat că, motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat,

de altfel, în cauza de față.

Referitor la cheltuieli judiciare în sumă de 15 000 lei, instanța de apel cu

aplicare prevederilor articolelor 143 alin.(1) pct.6), 227, 229 Cod de procedură

penală și art.75 alin.(3) din legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar nr.68 din 14 aprilie 2016, a considerat că urmează a fi achitate

anume din contul lui Colța Liudmila în contul statului, având în vedere că, la

momentul derulării a acțiunilor de urmărire penală acestea cheltuieli au fost

suportate de stat, deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției

nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită

pe deplin vinovăția inculpatei, prin urmare este necesar ca inculpată să suporte

cheltuielile judiciare pentru efectuarea rapoartele de expertiză.

6), 8) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar

4

decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel de

menținere a sentinței, o consider a fi neîntemeiată și pasibilă a fi casată, deoarece

este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești, contravine și prevederilor art.101 alin.(l) Cod de procedură penală

care stipulează expres că „Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor”.

În speță, instanțele de judecate au omis aceste prevederi legale și au dat

apreciere numai la unele probe care în opinia lor dovedesc vinovăția inculpatei. În

așa mod, instanțele au încălcat și cerințele art.384 alin.(4) Cod de procedură

penală, instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în

ședința de judecată, iar conform art.389 alin.(2) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, ea se adoptă conform alin.(l)

numai cu condiția că în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată. Instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat la justa valoare

motivele expuse în apelul care dovedesc nevinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii incriminate.

În acest context, este necesar de menționat că, instanța de fond și instanța de

apel nu a ținut cont de declarațiile inculpatei Colța Liudmila, de declarațiile date în

condiții speciale de Colța Murat, care a relatat că toată istoria dată a fost inventată

de către sora lui Colța Olesea și dânsul, pentru a se răzbuna că au fost lăsați de

inculpată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat în speță, acesta se întemeiază pe

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

5

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, criticile recurentului se axează pe ideea că, instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatei, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea acesteia în baza art.172 alin.(3) lit. a), a1) și

art.206 alin.(3) lit. e1) f) Cod penal și intervenind cu solicitarea de a se dispune

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece erorile comise nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Însă, verificând alegațiile recurentului și circumstanțele cauzei în raport cu

actele cauzei, Colegiul penal notează că, acestea sunt neîntemeiate, iar aceste

temeiuri nu-și găsesc confirmarea în speța dedusă judecății.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că,

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de

apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate

cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

argumentele părți apărării, la caz fiind administrate probe pertinente și concludente

susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatei.

Totodată, Colegiul penal constată că, recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanța de apel, considerând ca necorespunzător circumstanțelor

de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform

art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de

judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării

lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Toate probele administrate au primit apreciere la justa lor valoare, concluziile

privind condamnarea inculpatei Colța Liudmila, rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o

apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei.

În contextul dat, Colegiul penal reține că, art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal observă că în speță nu

sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la art.427

6

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatei nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a), a1) și art.206

alin.(3) lit. e1) f) Cod penal, Colegiul penal menționează următoarele.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatei atât elementele care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și

subiectul infracțiunilor, or, de către instanțele de fond cert au fost stabilite că

inculpata intenționat și-a satisfăcut pofta sexuală în forme perverse, cu o persoană

care nu a împlinit vârsta de 14 ani și a transportat fiica minoră Colța Olesea peste

hotarele țării pentru a fi exploatată sexual.

Astfel, se constată că, în cauză au fost stabilite toate elementele componente

ale infracțiunilor imputate inculpatei Colța Liudmil, inclusiv vinovăția acesteia,

după cum rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal subliniază că, în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Referitor la eroarea de drept prevăzută la pct.12) art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal constată că, aceasta la

fel nu poate fi reținută, deoarece apărarea în mod contradictoriu invocă și temeiul

de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicitând

remiterea la rejudecare pentru a fi achitată inculpata.

Mai mult, în acest sens instanțele de fond s-au expus în mod temeinic și

deplin, considerând corectă încadrarea acțiunilor inculpatei în baza prevederilor

art.172 alin.(3) lit. a), a1) și art.206 alin.(3) lit. e1) f) Cod penal.

În sinteza celor expuse, analizând textul deciziei atacate (f.d.80-101, Vol. III)

în coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de

apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar

instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita

repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

7

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, impunându-se soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gromovenco

Vladimir în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Colța

Liudmila XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8