1ra-1146/2023 — Art. 191 alin. 2 lit. c, d CP

Vladimir Moldovanu s-a născut în anul 1976 în r-nul Cantemir. El a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (delapidarea averii străine, cu cauzarea de daune considerabile și cu folosirea situației de serviciu) și a fost apărat de avocatul Andrei Dunas.

Vladimir Moldovanu a fost învinuit că, în calitate de persoană publică, fiind șef al Direcției Inspecția pentru Protecția Mediului Cahul, în perioada februarie 2019 – ianuarie 2020, folosindu-se de situația de serviciu și acționând din interes material și personal, ar fi însușit și folosit ilegal mijloacele bănești ale Inspectoratului pentru Protecția Mediului, destinate procurării carburanților, prin utilizarea cardului instituției pentru alimentarea automobilului de serviciu și a altor mijloace de transport exploatate în interes personal, precum și prin exploatarea automobilului de serviciu în scopuri personale. În scopul tăinuirii faptelor, ar fi introdus date false în foile de parcurs și nu ar fi reflectat deplasările reale în registrul instituției. În consecință, ar fi cauzat instituției un prejudiciu considerabil, în mărime de 16.000 de lei. Acțiunile lui au fost încadrate în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

La 14 noiembrie 2020, Inspectoratul pentru protecția mediului a intentat acțiune civilă în procesul penal, solicitând încasarea de la Vladimir Moldovanu a prejudiciului material cauzat în mărime de 16.000 de lei.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 09 septembrie 2022, Vladimir Moldovanu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1.000 de unități convenționale (50.000 de lei) și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de patru ani și 11 luni. În temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia, procesul penal a fost încetat, cu liberarea lui Vladimir Moldovanu de executarea pedepsei. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu.

La 23 septembrie 2022, procurorul Radu Palencu a declarat apel, iar la 02 noiembrie 2022, acesta a depus un apel suplimentar. El a solicitat casarea parțială a sentinței în partea privind încetarea procesului penal, durata pedepsei complementare și soluționarea acțiunii civile. Procurorul a invocat aplicarea 1 necorespunzătoare a Legii nr. 243/2021, arătând că aceasta nu permite liberarea de la executarea pedepsei complementare. El a considerat că pedeapsa complementară urmează să fie stabilită pe un termen de cinci ani, iar acțiunea civilă - admisă, și dispusă încasarea prejudiciului material de 16.000 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 11 aprilie 2023 a fost admis apelul. Sentința a fost casată în latura penală și civilă, și pronunțată o nouă hotărâre. Vladimir Moldovanu, în temeiul Legii nr. 243/2021, a fost liberat doar de executarea pedepsei principale stabilite. Instanța a dispus încasarea de la Vladimir Moldovanu în beneficiul Inspectoratului pentru Protecția Mediului a prejudiciului material în sumă de 16.000 de lei. În rest, sentința a fost menținută. Potrivit deciziei, procesul penal nu trebuia încetat în temeiul amnistiei, întrucât, după examinarea cauzei în fond, urma să fie pronunțată o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia. De asemenea, pedeapsa complementară nu putea fi înlăturată prin amnistie. Instanța a considerat rezonabilă mărimea pedepsei stabilite de prima instanță. În latura civilă, instanța a considerat întemeiată critica procurorului, reținând că prejudiciul de 16.000 de lei a fost confirmat prin probe și constatat prin sentință, astfel încât acesta urma să fie încasat.

La 21 iunie 2023, avocatul Andrei Dunas, în interesele lui Vladimir Moldovanu, a declarat recurs. El a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței. Recurentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală. În esență, el a susținut că instanța de fond corect a încetat procesul penal în temeiul amnistiei, întrucât amnistia, în funcție de efectul prevăzut de lege, poate înlătura fie răspunderea penală, fie pedeapsa. În opinia sa, instanța de apel a confundat aceste două efecte. În latura civilă, recurentul a contestat concluzia instanței de apel privind existența și cuantumul prejudiciului material de 16 000 lei, susținând că acesta nu este confirmat prin suficiente probe. Având în vedere statutul Inspectoratului pentru Protecția Mediului, caracterul considerabil al prejudiciului urma a fi determinat prin acte de evidență contabilă privind sumele bugetare alocate, valoarea activelor și pasivelor și rulajele valorilor patrimoniale. El susține că asemenea probe nu au fost administrate. Mai mult, potrivit fișei postului, condamnatului nu îi revinea responsabilitatea pentru gestionarea mijloacelor bănești destinate alimentării cu carburanți.

Urmărirea penală a fost pornită la 05 noiembrie 2019 și terminată la 23 iulie 2020. Prima instanță a examinat cauza în perioada 03 august 2020 – 09 septembrie 2022. Instanța de apel a examinat cauza între 14 noiembrie 2022 și 11 aprilie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 19 iulie 2023.

La 19 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. La 28 septembrie 2026, procurorul-delegat în Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Liliana Verdeș, a depus referință în care a 2 pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Potrivit acuzării, amnistia nu înlătură pedeapsa complementară de privare de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică. De asemenea, amnistia nu stinge dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciului material de 16.000 de lei.

Partea relevantă a art. 8 din Legea 243, din 24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova este următoarea: ,,Se absolvă de pedeapsa complementară, cu excepția privării de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate și a privării sau anulării dreptului de a conduce mijloace de transport, persoanele în privința cărora se aplică prevederile art. 2–5 și art. 7.”

Art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală prevede următoarele: „(4) Sentinţa de condamnare se adoptă: 2) cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 din Codul penal şi în cazurile prevăzute în art. 89 alin.(2) lit.a), b), c), e), f) şi g) din Codul penal;”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică 3 legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023. Aceste temeiuri se referă la deficiențele în motivarea hotărârii judecătorești și la încadrarea juridică greșită a faptei. Recurentul a criticat soluția instanței de apel sub aspectul liberării condamnatului doar de la executarea pedepsei principale, considerând că sentința de încetare a fost casată nejustificat. Completul va examina acest argument prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care se referă la motivarea hotărârii judecătorești.

Amnistia poate produce trei efecte: înlăturarea răspunderii penale, înlăturarea pedepsei penale și reducerea sau comutarea pedepsei. Fiecare dintre aceste efecte se aplică în funcție de etapa procesului penal. Înlăturarea răspunderii se aplică în timpul urmăririi penale (conform art. 275 pct. 4 și art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală). Înlăturarea pedepsei se aplică în instanța de judecată, inclusiv în apel (conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală). Reducerea sau comutarea pedepsei se aplică după rămânerea definitivă a hotărârii și punerea ei în executare (art. 469 Cod de procedură penală). Aplicarea amnistiei este condiționată de acordul persoanei. Chiar dacă apărarea formulează o cerere în acest sens, unica soluție posibilă este emiterea unui sentințe de condamnare și de liberare de pedeapsă penală, după cum prevede art. 389 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-366/2023, § 62). Decizia curții de apel este în concordanță cu jurisprudența Curții Supreme de Justiție, iar argumentele recurentului potrivit cărora aplicarea amnistiei impunea încetarea procesului penal, sunt vădit neîntemeiate.

Art. 8 din Legea nr. 243/2021 prevede că persoanele care cad sub incidența amnistiei se absolvă de pedeapsa complementară, cu excepția privării de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate și a privării ori anulării dreptului de a conduce mijloace de transport. Această reglementare este, în partea relevantă, echivalentă cu art. 14 din Legea nr. 210/2016, care conținea aceeași excepție privind privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate. Ambele norme stabilesc aceeași regulă: aceste pedepse complementare nu pot fi înlăturate în cazul aplicării amnistiei (decizia nr. 1ra-885/2023, §38). Curtea Supremă de Justiție a menținut deja practica instanțelor inferioare potrivit căreia excepțiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 210/2016 nu pot fi înlăturate prin amnistie (decizia nr. 1re-59/2017). Această interpretare a fost confirmată ulterior în jurisprudența constantă (deciziile nr. 1ra-1594/2022, 1ra-1733/2022, 1ra-1567/2022). Și sub acest aspect decizia curții de apel, care a liberat condamnatul doar de pedeapsa principală, este în 4 concordanță cu jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

Referitor la critica privind încasarea prejudiciului în sumă de 16.000 de lei, Completul atestă că recurentul invocă lipsa probatoriului și contestă caracterul considerabil al pagubei. De asemenea, el invocă lipsa responsabilității condamnatului pentru gestionarea mijloacelor financiare aferente procurării carburanților. Prin sentință, Vladimir Moldovanu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. Instanța a constatat însușirea și folosirea ilegală a mijloacelor bănești în cuantum de 16.000 de lei și caracterul considerabil al pagubei. Curtea de apel a menținut sentința în această parte. Potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menţionate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanţa de apel. Recurentul nu a contestat cu apel sentința. Prin urmare, aceste critici nu pot fi invocate în recurs.

Totodată, curtea de apel a concluzionat că prima instanță nejustificat nu a încasat prejudiciul material cauzat prin infracțiune. Mijloacele bănești în cuantum de 16.000 de lei au fost însușite ilegal de către condamnat, aspect indicat în sentință. Prin urmare, acțiunea civilă trebuia admisă. Completul este de acord cu această motivare. Examinarea acțiunii civile nu necesita administrarea de noi probe, prejudiciul material fiind constatat de prima instanță. O asemenea abordare este în concordanță cu jurisprudența Curții Supreme de Justiție (decizia nr. 1ra-754/2024, §§ 41-43). În consecință, recursul este vădit neîntemeiat și în această parte.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Andrei Dunas împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 aprilie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Stella Bleșceaga Sergiu Stratan 5