1ra-581/2024 — Art. 328 alin. 1 CP

Judecătoria Edineț l-a recunoscut vinovat pe Andrei Țurcan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și l-a liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Procurorul Marcel Dumbravan, și avocații Victoria Mititiuc și Sergiu Prodan au declarat apel. Curtea de Apel Bălți a respins ca nefondate apelurile procurorului și avocatului Victoria Mititiuc, dar a admis apelul lui Sergiu Prodan și a pronunțat o hotărâre de achitare.

Procurorul Liliana Pasat a declarat recurs în care solicită dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 17 iunie – 26 august 2020. Prima instanță a examinat cauza în perioada 04 septembrie 2020 – 13 octombrie 2022. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 23 decembrie 2022 – 30 ianuarie 2024. La 24 aprilie 2024, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

La 24 aprilie 2024, cauza a fost distribuită aleatoriu judecătorului raportor Ghenadie Eremciuc. În aprilie 2026, transferului temporar al acestuia la Curtea Supremă de Justiție a fost sistat în baza cererii judecătorului Eremciuc. La 06 mai 2026, cauza a fost distribuită judecătorului raportor Vladislav Gribincea. ÎN FAPT a. Pornirea urmăririi penale

Locuitorii s. Baraboi, r. Dondușeni au adresat mai multor autorități o plângere colectivă prin care au reclamat mai multe pretinse încălcări comise de primarul Andrei Țurcan, inclusiv nereguli privind arendarea bazinului acvatic „Iazul Mare” de către SRL „Agro-Baraboieni” (f.d. 4-141, vol. 1). La 03 octombrie 2019, procurorul Veaceslav Vacari a refuzat în pornirea urmăririi penale, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii (f.d. 142-143, vol. 1). La 13 martie 2020, Ion Onea și Valentin Gîscă, locuitori ai s. Baraboi, au 1 contestat ordonanța procurorului Vacari (f.d. 146-148, vol. 1 și 38-39, vol. 2). La 28 martie 2020, procurorul ierarhic superior, Eugen Trocin, a dispus respingerea plângerilor (f.d. 152-154, vol. 1). La 14 aprilie 2020, Ion Onea a depus plângere în ordinea art. 313 Cod de procedură penală. La 20 mai 2020, judecătorul de instrucție a admis plângerea și a anulat ordonanțele procurorilor Vacari și Trocin (f.d. 160-164, vol. 1).

La 17 iunie 2020, șeful-adjunct al SUP a IP Dondușeni a IGP al MAI, Sergiu Dragalin, a dispus pornirea urmăririi penale conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal. Potrivit ordonanței, în anul 2015, în lipsa unei licitații și a unei decizii a Consiliului local Baraboi, inculpatul a semnat contractul nr. 8, datat din 04 noiembrie 2008, privind darea în arendă pentru 25 de ani a bazinului acvatic „Iazul Mare” de către SRL „Agro-Baraboieni” (f.d. 1-2, vol. 1). Deși menționează de câteva ori numele inculpatului, din dispozitivul ordonanței rezultă că urmărirea penală a fost pornită in rem.

La 24 iunie 2020, cauza a fost repartizată procurorului Ion Pripa, din cadrul Procuraturii Anticorupție. În iunie-iulie 2020, procurorul dat a dispus ridicarea documentelor cu privire la arenda celor cinci lacuri de la Primăria Baraboi și de la organul cadastral. Acestea sunt examinate în perioada 23 iulie-05 august 2020. La 08 iulie 2020 acesta dispune efectuarea inspecției financiare pentru a clarifica legalitatea dării în arendă a bazinului acvatic (f.d. 240-243 vol. 2). Acest raport a fost întocmit la 31 iulie 2020. La 21 august 2020, procurorul Ion Pripa a emis ordonanța de punere sub învinuire a lui Andrei Țurcan (f.d. 177-179, vol. 5). La 03 septembrie 2020, el a întocmit rechizitoriul (f.d. 224, vol. 5).

Andrei Țurcan a fost învinuit că, în calitate de primar al s. Baraboi, r. Dondușeni, „într-o zi nestabilită din a doua jumătate a anului 2015”, fără a fi delegat de Consiliul local și fără organizarea licitației publice, a încheiat un contract de arendă a bazinului acvatic „Iazul Mare”, cu suprafața de 48,96 ha, cu SRL „Agro-Baraboieni”. Deși contractul este datat cu anul 2008, el a fost de facto încheiat în anul 2015. În baza acestui contract, în perioada 04 noiembrie 2008 – 22 august 2015, SRL „Agro-Baraboieni” a exploatat bazinul acvatic fără a achita plata de arendă de 293.774,03 lei. Aceste acțiuni au fost calificate în baza art. 328 alin. (1) Cod penal. b. Posesia și starea bazinelor acvatice

În satul Baraboi există nouă bazine acvatice. În baza Legii cu privire la arendă, prin negociere directă, la 17 august 2005, Primăria s. Baraboi a încheiat un contract de arendă pentru 99 de ani a bazinului acvatic „Iazul Mare” cu SRL „Agro-Baraboieni”. Darea în arendă a lacului a fost autorizată prin decizia Consiliului sătesc nr. 18, din 30 iunie 2005.

SRL „Agro-Baraboieni” utiliza deja apa din iaz pentru irigare. SRL „Agro-Baraboieni” a avut eliberat de către CRGA „Apele Moldovei” titlu de stat 2 de folosință separată a apelor din noiembrie 2005 până în noiembrie 2015 (f.d. 92, vol. 5).

Potrivit actului din 23 mai 2006 de examinare a bazinului acvatic, la acel moment, starea bazinului prezenta pericol major pentru drum și localitatea din aval. Comisia a recomandat reducerea nivelului apei până la efectuarea lucrărilor de reparație. La 02 iunie 2006, a fost încheiat acord adițional între Primăria s. Baraboi și SRL „Agro-Baraboieni”, prin care a fost sistată acțiunea contractului de arendă din 17 august 2005 pe perioada executării lucrărilor de reparație (f.d. 68-73, vol. 5). La 10 iulie 2006, cu SRL „Agro-Baraboieni” a fost încheiat contractul de antrepriză pentru reconstrucția construcțiilor hidrotehnice. Lucrările de reparație a digului nu au fost realizate.

La 15 septembrie 2006, procurorul Ion Chistruga, în temeiul legislației cu privire la procuratură de atunci, a depus recurs la decizia Consiliului sătesc Baraboi nr. 18 din 30 iunie 2005 (vezi para. 10). Potrivit recursului, arendarea lacului pentru 99 de ani contravine legii. La 26 ianuarie 2007, decizia a fost anulată de către consiliul sătesc (f.d. 136, vol. 5).

Conform deciziei Consiliului sătesc Baraboi nr. 2, din 07 februarie 2008, a fost din nou decisă darea în folosință a bazinelor acvatice. A fost anunțată licitație publică pentru bazine acvatice și a negocierilor directe, fără a indica care bazine anume (f.d. 133, vol. 1).

Contractele cu nr. 1 și 5 conțin ștampila Oficiului Cadastral cu mențiunea înregistrat la 19 noiembrie 2010, iar cel cu nr. 7 - ștampila Oficiului Cadastral cu mențiunea înregistrat la 14 martie 2011. Contractul cu nr. 2 nu era înregistrat la Oficiul Cadastral (f.d. 3-132, vol. 4). Potrivit apărării, contractul nr. 8 a fost încheiat cu SRL „Agro-Baraboieni” cu privire la „Iazul Mare”. Contractele nr. 1, 2, 5, și 7 au o structură similară cu contractul nr. 8.

Conform contractului de arendă nr. 8, din 04 noiembrie 2008, bazinul acvatic cu suprafața de 48,96 ha este dat în arendă SRL „Agro-Baraboieni” pe un termen de 25 de ani, până în 2033, în baza deciziei Consiliului Sătesc Baraboi nr. 2, din 07 februarie 2008. Plata anuală a fost stabilită în cuantum de 44.452,19 de lei (f.d. 27-34, vol. 1). Contractul este în vigoare și, în anul 2020, a fost încheiat un acord adițional între primarul Leonid Cotorcea și SRL „Agro-Szm” prin care a fost modificată plata arendei (f.d. 86, vol. 6).

Conform dărilor de seama funciare pentru perioada 2004-2019, pentru prima dată Lista bazinelor acvatice proprietate publică este reflectată în darea de seamă pentru anul 2005, 2008 și 2017. Primăria dispune de nouă bazine acvatice, dintre care cinci se află în arendă, inclusiv şi bazinul acvatic cu suprafaţa de 48,96 ha, care se află în arendă la SRL „Agro-Baraboieni” (f.d. 6-239, vol. 3).

Conform actului nr. 1, din 04 ianuarie 2018, dosarele de licitație publică de dare în arendă a bazinelor acvatice (cinci la număr), precum și documentele de evidență contabilă pentru stabilirea organizării și petrecerii licitației, au fost 3 nimicite în legătură cu expirarea termenului de păstrare (f.d. 181, vol. 2).

La 02 iulie 2020, organul de urmărire penală a ridicat contractele de arendă a bazinelor. Au fost predate două versiuni ale contractului nr. 8, cu conținut similar și același obiect. O versiune conține ștampila Oficiului Cadastral cu mențiunea „înregistrat la 22 august 2015”, iar cealaltă versiune nu conține mențiuni privind înregistrarea cadastrală (f.d. 137-157, vol. 4). c. Actele de control

Conform actului privind inspecția financiară tematică la Primăria s. Baraboi, din 12 septembrie 2019, la 24 octombrie 2008 a fost petrecută licitația publică privind arenda și înstrăinarea unor bunuri proprietate publică. Bazinului acvatic cu suprafața de 48,96 ha a fost dat în arendă SRL „Agro-Baraboieni”, care a fost reorganizată prin absorbție în SRL „Agro-Szm”. Contractul de arendă a fost înregistrat la organul cadastral la 22 august 2015. La situația din 01 septembrie 2019, SRL „Agro-SZM” înregistra datorii în sumă totală de 49.486,38 de lei, dintre care 9.957,79 de lei sunt datorii cu termen de achitare expirat. Datoriile cu termen de achitare expirat au fost achitate integral în timpul efectuării controlului. De asemenea, la act au fost conexate și extrasul din ziarul „Pasul nou”, ediția din 03 octombrie 2008, în care a fost publicat anunțul referitor la petrecerea licitației la 24 octombrie 2008. La 25 noiembrie 2015, SRL „Agro-Baraboieni” a achitat datoria de 14.800 de lei (f.d. 201-205, 221 și 235, vol. 2).

Conform raportului inspectării financiare repetate din 31 iulie 2020, a fost constatat că actul din 12 septembrie 2019 a fost efectuat cu încălcări și acesta se bazează în exclusivitate pe declarațiile lui Andrei Țurcan. Din dările de seamă funciare anuale a fost constatat că bazinul acvatic cu suprafața de 48,96 ha, în perioada 2008-2019, se află în proprietatea primăriei. Înregistrări cu privire la folosința/arenda acestuia nu sunt. Conform calculelor efectuate, arendașul urma să achite în total o plată de arendă de 496.382,79 de lei. Din această sumă au fost achitate 202.608,76 de lei. Respectiv, prejudiciul material cauzat este de 293.774,03 de lei. Factorii de decizie ai primăriei nu au întreprins măsuri privind încasarea deplină a acesteia. Contabilul Svetlana Spătaru a comunicat că arenda pentru „Iazul Mare” pentru perioada 2008-2015 nu a fost inclusă în partea de venituri a bugetului local. Achitarea sumei este efectuată doar începând cu 25 noiembrie 2015. Comisia a concluzionat că licitația a avut loc în lipsa unei proceduri transparente, fără existența unui concurs de oferte avantajoase interesului public (f.d. 246-255, vol. 2). d. Declarațiile martorilor

Valentina Elpujan a declarat că, la momentul faptelor, activa în calitate de contabil al SRL „Agro-Baraboieni”. Societatea desfășura activități de cultivare a legumelor pe o suprafață de aproximativ 48 ha. Apa din bazinul acvatic „Iazul Mare” era utilizată pentru irigarea terenurilor agricole, iar producția obținută era comercializată pe piață. În 2004–2005, în contextul necesității confirmării sursei 4 de apă utilizate la irigare, a fost inițiată procedura de încheiere a unui contract de arendă asupra „Iazului Mare”. Între Primărie și SRL „Agro-Baraboieni” a fost încheiat un contract de arendă pe un termen de 99 de ani. Contractul a fost semnat de Andrei Țurcan, primar, și Constantin Cojocaru, administratorul societății. Ulterior, în urma unui control efectuat, a fost constatat că termenul de 99 de ani era inadmisibil și a fost modificat la 25 de ani. În perioada 2004–2005, arenda anuală pentru iaz constituia 18.000 de lei. În legătură cu degradarea digului și evacuarea apei din bazin, SRL „Agro-Baraboieni” a contribuit la lucrările de reparație a digului prin achitarea sumei de 38.000 de lei. Cu toate acestea, digul nu a fost reparat. Întrucât iazul a rămas fără apă, societatea nu a achitat plata de arendă timp de unul sau doi ani, iar, ulterior, a fost încheiat un acord prin care a fost scutită de plata arendei pentru perioada în care bazinul acvatic nu putea fi utilizat. În 2008 a fost încheiat un alt contract. În 2017, în urma procesului de fuziune, patrimoniul SRL „Agro-Baraboieni”, inclusiv drepturile aferente bazinului acvatic, au fost transmise către SRL „Agro-SZM”. Impozitul funciar era achitat anual.

Oleg Elpujan a declarat că SRL „Agro-Baraboieni” utiliza bazinul acvatic „Iazul Mare” în bază de contract. Acesta a fost înregistrat la Oficiul Cadastral în anul 2015. Iazul nu a fost exploatat timp de aproximativ opt ani. El avea digul deteriorat și a fost dispusă evacuarea apei până la nivelul zero. Pentru repararea digului au fost alocați bani. Digului nu a fost reparat.

Valerii Burbulea a declarat că, la o ședință a Consiliului, a fost hotărât ca „Iazul Mare” să fie dat în arendă. Damian Valeriu și Iacob Spînu au declarat că „Iazului Mare” a fost dat în arendă în 2005.

Serghei Onea a declarat că exista o hotărâre de Guvern potrivit căreia bazinele acvatice urmau să fie date în arendă persoanelor care utilizau apa acestora pentru irigare. SRL „Agro-Baraboieni”, în calitate de utilizator al apei din „Iazul Mare”, avea prioritate la atribuirea în arendă a bazinului acvatic.

Alexandru Gujniță, Leonid și Constantin Cotorcea, Valeriu Damian, Ana Gîscă, Victor Parii, Lilia Spînu și Svetlana Spataru au declarat că, în anul 2008, în urma desfășurării unei licitații, au fost date în arendă patru bazine acvatice. „Iazul Mare” nu a fost inclus printre bazinele acvatice scoase la licitație, întrucât digul acestuia nu era construit. Alexandru Gujniță a concretizat că „Iazul Mare” îl foloseau niște băieți. Leonid Cotorcea a declarat că „Iazul Mare”, peste o perioadă de timp, a fost dat în arendă, dar în ce condiții nu cunoaște.

Marian Buhnă a declarat că, la 22 august 2015, Serviciul Cadastral Teritorial Dondușeni a înregistrat contractul de arendă nr. 8, din 04 noiembrie 2008. La 17 februarie 2020, la solicitarea reprezentantului SRL „Agro-SZM”, au fost operate modificări în Registrul bunurilor imobile și vizau doar persoana arendașului ca urmare a reorganizării și radierii SRL „Agro-Baraboieni”. La acel moment, nu existau prevederi care să impună verificarea termenului de înregistrare a contractelor. Oficiul Cadastral verifică doar conformitatea formală 5 a contractului cu cerințele legale și efectuează înregistrarea la cererea persoanelor îndreptățite. Întrucât contractul făcea referire la decizia Consiliului local în baza căreia a fost încheiat, acesta a fost înregistrat, fără a fi necesară prezentarea altor documente justificative.

Victoria Mititiuc a declarat că, după efectuarea unei verificări documentare inițiate, a fost constatată existența contractului de arendă din 04 noiembrie 2008. Din discuțiile purtate cu membrii comisiei de licitație și cu consilierii locali a rezultat că bazinul acvatic nu a fost supus licitației. Spre deosebire de contractele privind celelalte bazine acvatice aflate în proprietatea Primăriei, contractul încheiat cu SRL „Agro-Baraboieni” avea un conținut diferit. În baza unui raport de inspectare financiară, a fost constatat un prejudiciu de 293 774,03 de lei. Acesta reprezintă arenda ce nu a fost achitată pentru perioada 2008–2015. Din numele Consiliului local și a Primăriei, ea solicită rezilierea contractului de arendă, radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de arendă înregistrat în favoarea SRL „Agro-SZM” și repararea prejudiciului în sumă de 293.774,03 lei. SRL „Agro-SZM” a fost atrasă în proces pentru soluționarea acțiunii civile.

Ruslan Gurițanu, reprezentantul SRL „Agro-SZM”, a declarat că acțiunea civilă este neîntemeiată. În urma reorganizării prin absorbție, SRL „Agro-SZM” a preluat drepturile și obligațiile SRL „Agro-Baraboieni”, inclusiv cele izvorâte din contractul litigios. În baza acestui contract, SRL „Agro-SZM” efectuează plățile de arendă prevăzute în contract. SRL „Agro-SZM” nu poate avea calitatea de pârât în cadrul acțiunii civile exercitate în procesul penal. Societatea nu are nicio legătură cu infracțiunea imputată lui Andrei Țurcan. Faptul că contractul de arendă a fost înregistrat la OCT abia în anul 2015 nu afectează valabilitatea acestuia și nu constituie un temei de nulitate. Suma de 293.774,03 de lei reprezintă datoria pentru perioada 2008-2015, nu un prejudiciu cauzat prin infracțiune (f.d. 46-77, vol. 6). e. Poziția apărării

Andrei Țurcan a declarat că, încă din 2005, în baza Legii cu privire la arendă, a fost încheiat prin negociere directă un contract de arendă a bazinului acvatic „Iazul Mare” cu SRL „Agro-Baraboieni”. La acel moment, SRL „Agro-Baraboieni” utiliza apa din iaz pentru irigare. Contractul a fost încheiat inițial pe un termen de 99 de ani. Ulterior, acest termen a fost modificat la 25 de ani. Modificarea termenului a generat modificarea contractului. Apoi au intervenit schimbări în prețul normativ al pămîntului și deoarece era somația Procuraturii Dondușeni, a fost schimbat și calculul din contract. În anul 2006, o comisie a constatat că este avariat digul „Iazului Mare”. Aceasta a recomandat reducerea nivelului apei până la efectuarea lucrărilor de reparație. În aceste condiții, prin acordul părților, a fost încheiat la 02 iunie 2006 un acord adițional prin care a fost suspendată temporar executarea contractului de arendă. Arendașul urma să desemneze o persoană responsabilă de starea tehnică și 6 sanitară a bazinului. Până în anul 2015, bazinul acvatic nu a fost exploatat de către SRL „Agro-Baraboieni”. Suspendarea executării contractului în baza acordului adițional exclude existența unui prejudiciu cauzat bugetului Primăriei, întrucât în această perioadă nu erau planificate venituri din arenda „Iazului Mare”. Apărarea a pledat pentru achitare. f. Sentința

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, din 13 octombrie 2022, Andrei Țurcan a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu. Sechestrul aplicat prin încheierea din 11 august 2020 asupra bunurilor imobile ale lui Andrei Țurcan a fost ridicat.

Instanța a reținut că contractul nr. 8 este antedatat cu 04 noiembrie 2008. În luna februarie 2008, Consiliul local s. Baraboi a adoptat o decizie privind darea în arendă bazinelor acvatice. Această decizie nu viza arendarea bazinului acvatic „Iazul Mare”. El a rămas în gestiunea Primăriei. Prin urmare, în acțiunile lui Andrei Țurcan se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal. Această infracțiune se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave. De la data comiterii faptei au trecut mai mult de șase ani. Prin urmare, este aplicabilă prescripția răspunderii penale. Instanța a respins pretențiile privind constatarea nulității contractului de arendă nr. 8 și radierea înregistrării din Registrul bunurilor imobile, deoarece ele nu se regăsesc printre pretențiile prevăzute de art. 219 Cod de procedură penală și nu pot face obiectul acțiunii civile exercitate în procesul penal. Potrivit art. 221 alin. (2) Cod de procedură penală, acțiunea civilă poate fi înaintată doar împotriva bănuitului, învinuitului sau inculpatului. SRL „Agro-SZM” nu poate avea calitatea de pârât în cadrul acestui proces penal. g. Procedura de apel

La 25 și 27 octombrie 2022, avocata Victoria Mititiuc, în numele părții civile, și procurorul Marcel Dumbravan, au declarat apel. Ei au solicitat casarea sentinței și adoptarea unei hotărâri de admitere a acțiunii civile. Ei au invocat prevederile art. 220 Cod de procedură penală și Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr.

Apelanții au indicat și că mărimea pagubei cerute a fost confirmată. Instanței i-au fost prezentate suficiente probe care confirmă că SRL „Agro-SZM” este succesorul în drepturi a SRL „Agro-Baraboieni” în folosința ilegală a căruia a fost transmis bazinul acvatic „Iazul Mare”. Prin urmare, SRL „Agro-SZM” urmează să răspundă în mod solidar cu Andrei Țurcan. 35. La 27 octombrie 2022, avocatul Sergiu Prodan a declarat apel în numele inculpatului. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Acesta a susținut că în acțiunile lui Andrei Țurcan lipsesc atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă. Prima instanță a interpretat greșit noțiunea de „daune în proporții considerabile”. Ea a confundat-o cu prejudiciul material. În 7 sensul art. 328 alin. (1) Cod penal, această noțiune se referă la o atingere adusă intereselor publice, și nu la un prejudiciu patrimonial. De asemenea, acuzarea nu a ținut cont de existența raporturilor contractuale anterioare și de faptul că bazinul acvatic avea digul deteriorat, nefiind apt pentru utilizarea conform destinației sale, aspecte confirmate prin actele emise de autoritățile competente. În aceste condiții, continuarea raporturilor de arendă era justificată, iar încetarea lor ar fi putut provoca prejudicii arendașilor. Prima instanță a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, întrucât acțiunea civilă cuprindea pretenții care nu puteau fi examinate în cadrul procesului penal. 36. Prin decizia din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bălți a respins ca nefondate apelurile procurorului și a avocatului Victoria Mititiuc. Ea a admis apelul avocatului Sergiu Prodan, a casat sentința și a dispus achitarea lui Andrei Țurcan, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă a fost lăsată fără examinare. 37. Instanța a constatat că, în baza deciziei consiliului local nr. 18, din 30 iunie 2005, la 17 august 2005 a fost încheiat un contract între primarul Andrei Țurcan și SRL „Agro-Baraboieni” privind arendarea bazinul acvatic cu suprafața de 48,96 ha, pe un termen de 99 de ani. La 26 ianuarie 2007, această decizie a fost anulată. La 04 noiembrie 2008, a fost încheiat un nou contract de arendă cu nr. 8, pe un termen de 25 de ani. Deși bazinul acvatic a fost transmis în arendă, executarea contractului a fost suspendată deoarece barajul iazului și instalațiile hidrotehnice de evacuarea a apelor de la fund se aflau în stare avariată și prezentau pericol major pentru drum și localitatea din aval. În scopul ameliorării situației a fost propusă: elaborarea proiectului de reparație capitală a barajului, instalațiilor hidrotehnice și deversorului de ape mari (din contul bugetelor locale nivelul I și nivelul III); prezentarea proiectului în Agenția Relații Funciare și Cadastru pentru a include lucrările de reparație capitală în Programul respectiv pentru semestrul II a anului 2006; repararea cu forțele SA „Drumuri-Dondușeni” a părții carosabile a drumului pe sectorul barajului iazului; micșorarea în regim de urgență a nivelului apei în iaz la doi metri mai jos de nivelul existent, până la efectuarea lucrărilor de reparație a barajului. În această situație iazul nu putea fi utilizat conform destinației, împrejurare care justifica neexecutarea obligației de plată a arendei în condițiile art. 26 alin. (1) Legea nr. 198/2003. În plus, din actele bugetare nu rezultă planificarea unor venituri din această sursă. Prin urmare, nu a fost dovedită producerea unui prejudiciu efectiv bugetului primăriei și, implicit, lipsește latura obiectivă și cea subiectivă. Decizia integrală a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată la 06 martie 2024. h. Procedura de recurs 38. La 24 aprilie 2024, procurorul Liliana Pasat a declarat recurs prin care a solicitat dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel. Recursul se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recurentul consideră că instanța de apel a apreciat vădit nerezonabil tuturor probelor administrate de 8 acuzare. Ea a fost dusă în eroare de poziția apărării care are un caracter declarativ, scopul fiind eschivarea de la răspunderea penală. 39. La 07 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat părților referință. La 31 mai 2024, avocatul Iuri Frecăuțanu a depus referință în numele lui Andrei Țurcan. Apărarea consideră că cererea de recurs nu indică în mod concret care probă ar fi fost apreciată vădit nerezonabil de instanța de apel. Acuzarea nu a formulat argumente care să combată constatările instanței de apel și nici analiza probelor pe care aceasta și-a întemeiat soluția de achitare a lui Andrei Țurcan. Prin urmare, recursul urmează să fie declarat inadmisibil.

Partea relevantă a Codului penal, la ziua comiterii faptei, este următoarea: „Articolul 328. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (1) Săvîrşirea de către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.”

La ziua pornirii urmăririi penale, art. 332 Cod penal prevedea următoarele: „Articolul 332. Falsul în acte publice (1) Înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte interese personale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite: b) de o persoană cu funcţie de demnitate publică; c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale 9 se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”

În perioada relevantă, Legea nr. 198/2003 cu privire la arenda în agricultură prevedea următoarele „Articolul 10. Înregistrarea contractului de arendă (1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de 3 ani se înregistrează la oficiul cadastral teritorial. … (3) Oficiul cadastral teritorial va prezenta autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi din zona de activitate a oficiului informaţia respectivă din registrul cadastrului bunurilor imobile privind înregistrarea, modificarea sau rezilierea contractelor de arendă în termen de o lună de la efectuarea înscrisurilor. … (5) Arendaşul înregistrează contractul de arendă în termen de 3 luni de la data încheierii acestuia. Neînregistrarea contractului are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ. (6) Pentru neînregistrarea contractului de arendă în termenul prevăzut la alin.(3), arendaşul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85).

Procurorul și-a întemeiat recursul pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În esență, procurorul susține că instanța de apel a apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate și, din acest motiv, a pronunțat o soluție greșită.

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-1085/2024, §§ 37-42, încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 38). Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu orice eroare în aprecierea probelor 10 poate duce la admiterea recursului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Hotărârea este arbitrară sau se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor atunci când instanța a admis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar admite o vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Procurorul doar reproduce argumentele instanței de fond și de apel și redă conținutul probelor administrate. Simpla existență a unei alte interpretări divergente a materialului probator nu demonstrează caracterul irațional al aprecierii probelor. Doar această omisiune este suficientă pentru determina respingerea recursului drept vădit neîntemeiat.

Procurorul solicită menținerea sentinței, deoarece Andrei Țurcan, în lipsa deciziei consiliului local, ar fi încheiat în anul 2015 un contract antedatat cu 04 noiembrie 2008 și a transmis în arendă un bazin acvatic către SRL „Agro-Barboieni”, fără a încasa de la arendaș plata arendei pe perioada 2008-2015.

În primul rând, completul notează că art. 328 Cod penal era o infracțiune materială atât la ziua pornirii urmăririi penale, cât și în prezent. Depășirea vădită a limitelor drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege trebuie să cauzeze un prejudiciu material în proporții considerabile. Acuzarea pleacă de la două premise care se exclud reciproc. Pe de o parte, procurorul pretinde că contractul din 2008 a fost de fapt încheiat în anul 2015. În același timp, deși pretinde implicit că în perioada anul 2008-2015 contractul de arendă a bazinului acvatic „Iazul Mare” nu a existat, procurorul pretinde arenda datorată conform acestui contract pentru perioada 2008-2015. Admiterea versiunii că contractul a fost încheiat în 2015 exclude obligația de plată a arendei pentru perioada 2008-2015 și, respectiv, existența prejudiciului material. Acest aspect este suficient pentru a respinge recursul.

În al doilea rând, prejudiciul material invocat de acuzare nu rezultă din încheierea contractului de arendă în privința bazinului acvatic „Iazul Mare”, care ar fi fost încheiat de către inculpat cu depășirea atribuțiilor. Aceasta se referă la neîncasarea plăților de arendă în baza acestui contract. Acuzarea nu a invocat că plata pentru arenda lacului ar fi fost prea mică. Ea nu a dovedit nici că Andrei Țurcan avea obligația nemijlocită de a asigura încasarea plăților de arendă și că neîncasarea acestora reprezintă consecința directă a conduitei sale. Prin urmare, chiar dacă prejudiciul material ar fi existat, nu a fost dovedită legătura cauzală între fapta incriminată și prejudiciul invocat de acuzare.

În al treilea rând, neonorarea plăților pentru arendă în perioada 04 noiembrie 2008 – 22 august 2015 dădea dreptul administrației publice locale să 11 solicite aceste sume într-un proces civil. În orice caz, apărarea a susținut că această plată nu a fost efectuată deoarece o parte din arendă (38.000 de lei) a fost plătită pentru reparația digului. Cealaltă parte nu a fost plătită pe motiv că apa din lac a fost evacuată deoarece digul trebuia reparat, iar arendașul nu a putut folosi timp de câțiva ani apa din lac. Aceste circumstanțe trezesc dubii privind caracterul „vădit” al depășirii atribuțiilor de serviciu invocat de acuzare.

În al patrulea rând, deși procurorul susține că contractul nr. 8 a fost încheiat fără licitație și fără acordul consiliului local, o hotărâre a consiliului local în acest sens există (vezi para. 15). Conform acestei hotărâri, darea în folosință a bazinelor acvatice putea fi făcută atât prin licitație, cât și prin negocieri directe. Procurorul nu a demonstrat lipsa negocierilor directe și a împuternicirilor inculpatului de a recurge la negocieri directe în privința bazinului acvatic „Iazul Mare”.

În al cincilea rând, versiunea acuzării că contractul de arendă datat din 2008 privind bazinului acvatic „Iazul Mare” a fost încheiat de fapt în anul 2015, nu este susținută de nicio probă directă. Acuzarea lansează această versiune bazându-se pe faptul că contractul a fost înregistrat în registrul cadastral abia în anul 2015, că plata pentru chirie în anii 2008-2015 nu a fost efectuată și că de la primărie au fost ridicate două versiuni ale contractului de arendă.

La materialele cauzei nu există nicio probă directă care să susțină versiunea acuzării că contractul nr. 8 a fost încheiat în anul 2015. Din contra, toate probele administrate confirmă că contractul a fost încheiat în 2008. Decizia Consiliului sătesc Baraboi nr. 2, din 07 februarie 2008, permitea darea în folosință separată a tuturor bazinelor acvatice, inclusiv „Lacului Mare”, care era obiectul contractului de arendă nr. 8. Contractul de arendă nr. 8 indică expres această decizie drept temei al încheierii sale. Anterior acestui contract, SRL „Agro-Baraboieni” a folosit bazinul acvatic în baza unui alt contract de arendă încheiat pe 99 de ani, care a fost reziliat ca urmare a intervenției procurorilor (vezi para. 14). Prin arendarea bazinului acvatic, SRL „Agro-Baraboieni” urmărea scopul de a folosi apa din el pentru irigarea terenurilor sale agricole din preajmă. Martorii Alexandru Gujniță, Leonid și Constantin Cotorcea, Valeriu Damian, Ana Gîscă, Victor Parii, Lilia Spînu și Svetlana Spataru au declarat că, în anul 2008, a fost dat în arendă bazinului acvatic „Iazul Mare” fără licitație. Potrivit lui Andrei Țurcan, acest lucru a avut loc din cauza folosirii anterioare a lacului de către SRL „Agro-Baraboieni”. Potrivit martorilor Valentina și Oleg Elpujan, Valerii Burbulea, Damian Valeriu, și Iacob Spînu contractul nr. 8 a fost încheiat în aceeași perioadă în care au fost încheiate alte patru contracte cu privire la alte lacuri. Toate cele cinci contracte erau datate din anul 2008 au un conținut similar. Unele dintre aceste contracte au fost înregistrate în registrul cadastral în anul 2010 și 2011 (vezi para. 16). Prin acordul adițional din 02 iunie 2006, Primăria s. Baraboi și SRL „Agro-Baraboieni” au convenit suspendarea executării contractului de arendă încheiat între aceleași părți în anul 2005, pe perioada efectuării lucrărilor de reparație și a scurgerii apei din iaz (vezi para. 12 13). Acest fapt este cea mai evidentă explicație a neplății arendei în anii 2008-2015, mai ales având în vedere că scopul contractului de arendă era folosirea apei din lac de către SRL „Agro-Baraboieni” pentru irigare. Toate aceste fapte rezultau din materialele cauzei penale la ziua întocmirii rechizitoriului.

Apărarea a susținut că în anul 2008 înregistrarea contractelor de arendă în registrul cadastral nu era obligatorie. Începând cu 10 martie 2006, se impunea înregistrarea contractului de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de trei ani la oficiul cadastral teritorial (art. 10 alin. (1) Legea nr. 198/2033). Totuși, înregistrarea contractului la organul cadastral era responsabilitatea arendașului. De asemenea, după cum prevede alin. (5) al acestui articol, neînregistrarea cadastrală a contractului de arendă nu atrăgea după sine nulitatea contractului, ci inopozabilitatea lui față de terți.

Conform raportului inspectării financiare repetate din 31 iulie 2020, din dările de seamă funciare anuale a fost constatat că bazinul acvatic cu suprafața de 48,96 ha, în perioada 2008-2019, se află în proprietatea primăriei și nu existau înregistrări cu privire la darea lui în arendă. Dările de seamă funciare și registrul funciar nu au fost puse la baza acuzației și nu au fost furnizate instanței de judecată. Celălalt probatoriu susțin versiunea că contractul nr. 8 a fost încheiat în anul 2008. Prin urmare, acest raport, coroborat cu alte probe administrate, nu era suficient pentru acceptarea poziției procurorului.

În al șaptelea rând, chiar dacă versiunea procurorului ar fi fost corectă și contractul nr. 8 ar fi fost încheiat în 2015, întocmirea de către o persoană publică a unui contract cu o dată din urmă reprezintă un fals, iar, dacă aceasta a cauzat un prejudiciu, fapta urma a fi încadrată drept fals în acte publice, adică conform art. 332 Cod penal. Art. 332 Cod penal este normă specială și exclude încadrarea faptei conform art. 327 sau 328 Cod penal, atunci când aceasta constă în înscrierea în documente oficiale a unor date vădit false (decizia nr. 1ra-1892/2023, § 69). În acest caz nu au fost reținute agravante, fapta urmând a fi calificată conform art. 332 alin. (1) Cod penal. La ziua emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale, art. 332 alin. (1) Cod penal se pedepsea cu cel mult doi ani de închisoare, adică era o infracțiune ușoară. Pentru infracțiunile ușoare, termenul de prescripție intervenea peste doi ani de la comiterea faptei. Prin urmare, la ziua emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale în anul 2020, termenul de prescripție al răspunderii penale era expirat. Dacă ar fi acceptată versiunea apărării că contractul a fost încheiat în anul 2008, termenul de prescripție de asemenea era expirat, atât în privința art. 328 cât și în privința art. 332 Cod penal.

Din motivele de mai sus, recursul este vădit neîntemeiat.

Completul mai notează că fapta incriminată constatată de instanța de apel a fost comisă în anul 2008. La ziua pornirii urmăririi penale în anul 2020, infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal era o infracțiune mai puțin 13 gravă, pentru care termenul de prescripție era de cinci ani de la ziua comiterii. După cum prevede art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, intervenirea termenului de prescripție este o circumstanță care împiedică pornirea urmăririi penale. Cu adevărat, pornirea unei urmăriri penale în circumstanțele în care din start este evident că legea face imposibilă obținerea unei soluții de condamnare ar reprezenta și o irosire inutilă a resurselor publice și prezintă un risc major pentru ingerințe vădit nejustificate în drepturile omului.

Pornirea unei urmăriri penale în anul 2020 pentru o faptă incriminată de procuror conform art. 328 alin. (1) Cod penal și comisă în anul 2008 nu era posibilă. Completul de asemenea notează că, potrivit învinuirii, „într-o zi nestabilită din a doua jumătate a anului 2015”, fără a fi delegat de Consiliului local și fără organizarea licitației publice, a încheiat un contract de arendă a bazinului acvatic „Iazul Mare”, iar în baza acestui contract bazinul a fost exploatat în perioada 04 noiembrie 2008 – 22 august 2015 (vezi para. 8). Având în vedere circumstanțele descrise mai sus, o asemenea învinuire nu putea fi înaintată, deoarece nu avea un suport probator.

Cele constatate mai sus reprezintă încălcări deosebit de grave a legalității de către ofițerul de urmărire penală care a pronit urmărirea penală și de către procurorul care a pus inculpatul sub învinuire. De asemenea, orice punere sub învinuire a unei persoane în cadrul unui proces penal pornit după intervenirea prescripției încalcă drepturile omului. Instanța de judecată poate emite o încheiere interlocutorie în temeiul art. 218 Cod penal indiferent de soluția adoptată. Contează doar dacă este constatată o încălcare a legalităţii şi a drepturilor omului. Având în vedere că termenul de tragere la răspundere disciplinară a procurorului prevăzut de art. 40 alin. (2) Legea nr. 3/2016 a expirat, instanța nu va emite o încheiere interlocutorie.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Liliana Pasat depus împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 14