1re-62/18 — 240 alin.1 Cod contravențional

Prima instanţă: 11.01.2017 - 19.06.2017;

Instanţa de recurs: 21.07.2017 - 12.10.2017. CONSTATĂ : 1. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani din 19 iunie 2017, a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestaţia declarată de Racu Andrei împotriva procesului- verbal şi a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravenţional. 2. Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de către contravenientul A.Racu, care a solicitat casarea acesteia, cu încetarea procesului contravenţional în legătură cu expirarea termenului de prescripţie a executării sancţiunii contravenţionale, invocând că la materialele cauzei nu există nicio dovadă a faptului de aducere la cunoştinţa sa a întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenţie; - prima instanţă eronat a constatat că contravenientul nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a contestaţiei, or o astfel de solicitare trebuie să aibă loc când termenul a expirat, iar A.Racu a depus contestaţia în termenul prevăzut de lege, care a început să curgă din momentul aflării că a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie; - pe durata întregului proces contravenientul s-a manifestat cu bună-credinţă şi s-a prezentat la toate şedinţele, însă prima instanţă a adoptat în opinia sa o poziţie părtinitoare faţă de agentul constatator, fiind dispusă de multiple ori amânarea examinării cauzei din motive imputabile ultimului, ceea ce provoacă încălcarea principiului egalităţii armelor într-un proces contravenţional.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 octombrie 2017, recursul declarat de contravenientul A.Racu a fost respins, ca nefondat. În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de recurs a constatat că contravenientul, contrar argumentelor sale, cunoştea despre întocmirea procesului-verbal în privinţa sa la 23.04.2016, pe care l-a refuzat să-l semneze, fapt confirmat prin semnătura martorilor I.Ceban şi V.Gîrlea. Suplimentar, potrivit declaraţiilor martorului I.Ceban, s-a constatat că A.Racu a refuzat să semneze procesul-verbal din momentul aflării că martorul nominalizat trebuia să-l semneze. Mai mult, instanţa de recurs a reţinut că contravenientul a indicat în conţinutul procesului-verbal că are obiecţii privind faptul că nu i-au fost explicate drepturile şi nu i-a fost asigurat interpret, circumstanţe care în opinia instanţei de recurs confirmau că A.Racu cunoştea despre existenţa procesului-verbal cu privire la contravenţie, inclusiv şi din 1 considerentul că textul obiecţiei a fost executat în grafie latină, în conformitate cu regulile de ortografie, ceea ce denotă că A.Racu cunoaşte limba de stat, iar obiecţia sa este una formală. Instanţa de recurs a constatat că procesul-verbal şi decizia de sancţionare contravenţională au fost contestate abia la 04.01.2017, peste termenul legal de 15 zile, nefiind solicitată repunerea contestaţiei în termen, iar în prezenţa circumstanţelor nominalizate, a conchis că soluţia primei instanţe este legală şi întemeiată.

Decizia menţionată, în temeiul art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit irevocabilă la data pronunţării.

Hotărârile judecătoreşti sunt atacate cu recurs în anulare de către contravenientul A.Racu, care solicită casarea acestora şi admiterea contestaţiei depuse, cu achitarea sa în legătură cu lipsa faptei contravenţionale şi a vinovăţiei, invocând că instanţa de recurs a cercetat superficial sau generalmente nu a examinat motivele invocate de recurent, pronunţând o decizie pripită şi nemotivată, bazată doar pe concluziile primei instanţe, fără a aduce argumente în favoarea sau defavoarea fiecărui motiv invocat în recurs, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor la un proces echitabil şi recurs efectiv; - instanţa de recurs a menţinut o hotărâre judecătorească prin care o persoană nevinovată a fost supusă răspunderii contravenţionale, or din procesul-verbal al şedinţei de judecată se desprinde că agentul constatator, la întrebările contravenientului, a declarat că nu are probe precum că ultimul a comis fapta, astfel nefiind dovedită vinovăţia lui; - instanţa de recurs eronat a reţinut ca întemeiată concluzia primei instanţe privind tardivitatea depunerii contestaţiei, or la baza acesteia au fost puse doar presupuneri, şi anume că există un astfel de martor – V.Gîrlea, şi că semnătura în dreptul acestui nume îi aparţine lui, atât timp cât la materialele cauzei nu există careva probe în acest sens; - contrar constatărilor instanţei de recurs, martorul I.Ceban a declarat că nu poate confirma dacă procesul-verbal cu privire la contravenţie a fost întocmit în prezenţa lui A.Racu; - instanţele eronat au conchis că obiecţiile contravenientului, expuse în procesul-verbal, demonstrează că el cunoştea despre întocmirea acestuia, or A.Racu a negat în şedinţa de judecată că menţiunile date au fost scrise de el, iar la materialele cauzei nu există probe ce ar dovedi contrariul, fapt care denotă că la baza hotărârilor judecătoreşti adoptate în cauză au fost puse presupuneri; - în cauză există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată, deoarece instanţele de fond şi recurs au comis grave erori de drept la judecarea cauzei, nefiind dovedită vinovăţia lui A.Racu şi generalmente existenţa faptei contravenţionale, contrar prevederilor art.7, 458 Cod contravenţional şi art.6 §2 CoEDO.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Colegiul penal reține că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19.06.2017, a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestaţia declarată de A.Racu împotriva procesului-verbal şi a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravenţional. Potrivit prevederilor art.465 alin.(1) Cod contravențional, hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, contravenientul A.Racu, folosindu-se de drepturile sale procesuale, reglementate de Capitolul VIII a Codului contravențional, adică calea ordinară de atac - recursul, a contestat decizia pe cale ordinară de atac la Curtea de Apel Chișinău, decizia căreia, potrivit art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit irevocabilă la data adoptării. 2 Astfel, recurentul a folosit calea de atac a hotărârii primei instanțe, care este prevăzută de Codul contravențional. Totodată, recurentul, considerând ilegale hotărârile judecătorești, a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a sa din lipsa faptei contravenției. Sub aspectul vizat, Colegiul penal atestă că, art.452 Cod de procedură penală, oferă persoanelor menţionate la art.401 alin.(1) pct.2) şi 3), precum şi, în numele acestor persoane, apărătorului sau reprezentantului lor legal, dreptul de a declara recurs în anulare, însă numai în privinţa acelor hotărâri judecătoreşti irevocabile, care pot fi atacate pe căi ordinare de atac cu apel şi recurs, împotriva acelor hotărâri, care au parcurs deja aceste căi de atac, adică sentinţele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Prin urmare, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută hotărârea primei instanțe, potrivit căreia a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestaţia declarată de A.Racu împotriva procesului-verbal şi a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravenţional, nu cade sub incidenţa hotărârilor judecătoreşti irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece în ordinea recursului în anulare pot fi atacate doar hotărârile judecătoreşti, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secţiunea II din Codul de procedură penală - calea apelului şi recursului ordinar. Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanţa decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de conţinut. Astfel, reieşind din circumstanţele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilităţii recursului în anulare declarat de A.Racu, pe motiv că nu îndeplineşte cerinţele de conţinut, prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.456, art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Racu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 octombrie 2017, ca fiind necorespunzător cerinţelor de conţinut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 20 iunie 2018. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3