1re-62/18 — 240 alin.1 Cod contravențional

Prima instanță: 11.01.2017 - 19.06.2017;

Instanța de recurs: 21.07.2017 - 12.10.2017. CONSTATĂ : 1. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 iunie 2017, a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestația declarată de Racu Andrei împotriva procesului- verbal și a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravențional. 2. Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către contravenientul A.Racu, care a solicitat casarea acesteia, cu încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea termenului de prescripție a executării sancțiunii contravenționale, invocând că la materialele cauzei nu există nicio dovadă a faptului de aducere la cunoștința sa a întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenție; - prima instanță eronat a constatat că contravenientul nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a contestației, or o astfel de solicitare trebuie să aibă loc când termenul a expirat, iar A.Racu a depus contestația în termenul prevăzut de lege, care a început să curgă din momentul aflării că a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție; - pe durata întregului proces contravenientul s-a manifestat cu bună-credință și s-a prezentat la toate ședințele, însă prima instanță a adoptat în opinia sa o poziție părtinitoare față de agentul constatator, fiind dispusă de multiple ori amânarea examinării cauzei din motive imputabile ultimului, ceea ce provoacă încălcarea principiului egalității armelor într-un proces contravențional.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, recursul declarat de contravenientul A.Racu a fost respins, ca nefondat. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că contravenientul, contrar argumentelor sale, cunoștea despre întocmirea procesului-verbal în privința sa la 23.04.2016, pe care l-a refuzat să-l semneze, fapt confirmat prin semnătura martorilor I.Ceban și V.Gîrlea. Suplimentar, potrivit declarațiilor martorului I.Ceban, s-a constatat că A.Racu a refuzat să semneze procesul-verbal din momentul aflării că martorul nominalizat trebuia să-l semneze. Mai mult, instanța de recurs a reținut că contravenientul a indicat în conținutul procesului-verbal că are obiecții privind faptul că nu i-au fost explicate drepturile și nu i-a fost asigurat interpret, circumstanțe care în opinia instanței de recurs confirmau că A.Racu cunoștea despre existența procesului-verbal cu privire la contravenție, inclusiv și din 1 considerentul că textul obiecției a fost executat în grafie latină, în conformitate cu regulile de ortografie, ceea ce denotă că A.Racu cunoaște limba de stat, iar obiecția sa este una formală. Instanța de recurs a constatat că procesul-verbal și decizia de sancționare contravențională au fost contestate abia la 04.01.2017, peste termenul legal de 15 zile, nefiind solicitată repunerea contestației în termen, iar în prezența circumstanțelor nominalizate, a conchis că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

Decizia menționată, în temeiul art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs în anulare de către contravenientul A.Racu, care solicită casarea acestora și admiterea contestației depuse, cu achitarea sa în legătură cu lipsa faptei contravenționale și a vinovăției, invocând că instanța de recurs a cercetat superficial sau generalmente nu a examinat motivele invocate de recurent, pronunțând o decizie pripită și nemotivată, bazată doar pe concluziile primei instanțe, fără a aduce argumente în favoarea sau defavoarea fiecărui motiv invocat în recurs, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor la un proces echitabil și recurs efectiv; - instanța de recurs a menținut o hotărâre judecătorească prin care o persoană nevinovată a fost supusă răspunderii contravenționale, or din procesul-verbal al ședinței de judecată se desprinde că agentul constatator, la întrebările contravenientului, a declarat că nu are probe precum că ultimul a comis fapta, astfel nefiind dovedită vinovăția lui; - instanța de recurs eronat a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe privind tardivitatea depunerii contestației, or la baza acesteia au fost puse doar presupuneri, și anume că există un astfel de martor – V.Gîrlea, și că semnătura în dreptul acestui nume îi aparține lui, atât timp cât la materialele cauzei nu există careva probe în acest sens; - contrar constatărilor instanței de recurs, martorul I.Ceban a declarat că nu poate confirma dacă procesul-verbal cu privire la contravenție a fost întocmit în prezența lui A.Racu; - instanțele eronat au conchis că obiecțiile contravenientului, expuse în procesul-verbal, demonstrează că el cunoștea despre întocmirea acestuia, or A.Racu a negat în ședința de judecată că mențiunile date au fost scrise de el, iar la materialele cauzei nu există probe ce ar dovedi contrariul, fapt care denotă că la baza hotărârilor judecătorești adoptate în cauză au fost puse presupuneri; - în cauză există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată, deoarece instanțele de fond și recurs au comis grave erori de drept la judecarea cauzei, nefiind dovedită vinovăția lui A.Racu și generalmente existența faptei contravenționale, contrar prevederilor art.7, 458 Cod contravențional și art.6 §2 CoEDO.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Colegiul penal reține că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19.06.2017, a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestația declarată de A.Racu împotriva procesului-verbal și a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravențional. Potrivit prevederilor art.465 alin.(1) Cod contravențional, hotărârile judecătorești contravenționale pot fi atacate cu recurs. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, contravenientul A.Racu, folosindu-se de drepturile sale procesuale, reglementate de Capitolul VIII a Codului contravențional, adică calea ordinară de atac - recursul, a contestat decizia pe cale ordinară de atac la Curtea de Apel Chișinău, decizia căreia, potrivit art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit irevocabilă la data adoptării. 2 Astfel, recurentul a folosit calea de atac a hotărârii primei instanțe, care este prevăzută de Codul contravențional. Totodată, recurentul, considerând ilegale hotărârile judecătorești, a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a sa din lipsa faptei contravenției. Sub aspectul vizat, Colegiul penal atestă că, art.452 Cod de procedură penală, oferă persoanelor menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorului sau reprezentantului lor legal, dreptul de a declara recurs în anulare, însă numai în privința acelor hotărâri judecătorești irevocabile, care pot fi atacate pe căi ordinare de atac cu apel și recurs, împotriva acelor hotărâri, care au parcurs deja aceste căi de atac, adică sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Prin urmare, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută hotărârea primei instanțe, potrivit căreia a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestația declarată de A.Racu împotriva procesului-verbal și a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravențional, nu cade sub incidența hotărârilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece în ordinea recursului în anulare pot fi atacate doar hotărârile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II din Codul de procedură penală - calea apelului și recursului ordinar. Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de A.Racu, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.456, art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Racu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, ca fiind necorespunzător cerințelor de conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iunie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3