1re-55/2017 — Art. 236 alin. 1 CC

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2016, a fost respinsă contestația lui Racu A., împotriva procesului verbal cu privire la contravenție seria MAI 03 07115 și a deciziei de sancționare din 13 decembrie 2015, intentată în baza art. 236 alin.(1) Cod contravențional, prin care a fost sancționat cu 20 unități convenționale și 3 puncte de penalizare, ca fiind depusă tardiv.

Nefiind de acord cu hotărârea dată, contravenientul Racu A., a înaintat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță în alt complet de judecată. În motivarea recursului, recurentul a invocat că, prima instanță pripit și neîntemeiat a conchis asupra respingerii contestației, hotărârea primei instanței fiind bazată doar pe presupuneri și explicațiile agentului constatator. Totodată, recurentul a mai menționat că prima instanță a examinat superficial cauza contravențională, nu a intrat în esența celor invocate, iar erorile comise le 1 consideră incompatibile cu menținerea în vigoare a hotărârii contestate din care considerent a solicitat admiterea recursului cu remiterea cauzei la o nouă examinare întru înlăturarea erorilor procesuale admise de către primei instanțe. Recurentul a indicat că instanța de judecată neîntemeiat a respins ca tardivă contestația, deoarece la materialele cauzei nu a fost prezentată nicio dovadă precum că i s-a adus la cunoștință faptul întocmirii procesului contravențional în privința sa. Mai mult ca atât, a subliniat și asupra faptului că procesul – verbal cu privire la contravenție a fost întocmit în lipsa sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2017, recursul declarat de către Racu A., a fost admis, hotărârea primei instanțe a fost casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în primă instanță în alt complet de judecată.

Pentru a pronunța decizia, instanța de recurs a constatat că, de către prima instanță a fost examinată cauza superficial și unilateral fără a da o apreciere obiectivă probelor din dosar, și anume, nu a fost stabilit și nu a fost luat în considerație toate circumstanțele cauzei, nu au fost analizate și cercetate toate probele administrate, mai mult ca atât, nici nu au fost verificate corectitudinea declarațiilor contravenientului și a agentului constatator care sunt contradictorii. Totodată, instanța de recurs a subliniat faptul că prima instanță nu și-a argumentat soluția adoptată și nici nu a făcut o analiză multilaterală și coerentă a tuturor circumstanțelor cauzei. Prin urmare, instanța de recurs a ajuns la concluzia de a casa și încheierea primei instanțe din data de 28 iulie 2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Racu A., privind corectarea erorii materiale evidente din încheierea din data de 06 iulie 2016.

Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, Racu A., a contestat-o cu recurs în anulare, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate la caz, fără a indicat expres careva temeiuri pentru declararea recursului în anulare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În conformitate cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu 2 menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Potrivit dispoziției art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Reieșind din prevederile normelor legale citate mai sus, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, în speța dat a fost examinată contestația lui Racu A., împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare în baza art. 236 alin. (1) Cod contravențional, iar hotărârile adoptate în cadrul procesului contravențional au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare. Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care s- a soluționat contestația împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare, în baza art. 236 alin.(1) Cod contravențional, iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către recurentul Racu A., întrucît acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 3

În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de contravenientul Racu Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2017, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2017. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4