1ra-1159/2017 — art. 201-1 alin. 1 CP

1ra-1159/2017 — art. 201-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1159/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 decembrie 2016 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Gonța Petru Xxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx, originar

din r-nul Xxxxx s. Xxxxxx, domiciliat în r-nul Xxxxx s.

Xxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procesul penal în privința lui Gonța Petru Xxxxxx în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal a fost încetat pe motiv că fapta lui

constituie o contravenție prevăzută de art. 781 Cod contravențional, iar în legătură

cu expirarea termenului de prescripție nu a fost aplicată sancțiune contravențională.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Gonța Nina,

cu încasarea din contul lui Gonța P. în beneficiul lui Gonța N., a prejudiciului moral

în suma de 5.000 lei.

2014, în jurul orei 01:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla la

domiciliu situat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxxx ap. x, în care locuiește cu fosta

soție Gonța N. și doi copii Gonța E., Gonța I., a inițiat un conflict cu fosta soție,

Gonța N., în urma căreia a agresat-o fizic, fiind apucată de mîini, îmbrâncită,

împinsă în mobilierul din odaie, cauzându-i leziuni corporale, care conform

1

raportului de expertiză medico-legală nr. 1058/D din 16 mai 2014 se califică

vătămare neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de fond a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 781 Cod

contravențional, - violența în familie, adică maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de

un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare

neînsemnată a integrității corporale.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Gonța P. să fie achitat în legătură cu lipsa faptei infracționale în conformitate cu

prevederile art. 390 Cod de procedură penală, iar acțiunea civilă înaintată de către

partea vătămată să fie respinsă ca inadmisibilă.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanță nu a stabilit cu certitudine faptul, că inculpatul la data de 06

aprilie 2014 i-a cauzat victimei leziuni corporale;

- faptele inculpatului nu puteau fi calificate în componența contravenției

prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod contravențional, deoarece prin Legea nr. 196 din 28

iulie 2016, în vigoare din 16 septembrie 2016, au fost operate modificări și în

dispozițiile prezentului articol, iar inculpatului i se încriminează că părților

vătămate în perioada aprilie 2014, le-a cauzat suferințe psihice, acțiune ce nu cade

sub incidența răspunderii contravenționale.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, astfel întemeiat și just a ajuns la

concluzia de a înceta procesul penal în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, în privința

inculpatului, pe motiv că fapta lui constituie o contravenție prevăzută de art. 781

Cod contravențional.

Instanța de apel a menționat, că totalitatea de probe acumulate la cauza penală

au fost corect apreciate de către prima instanță, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Gonța N., martorilor Cușnir L., Stavila O.,

precum și raportul de expertiză medico-legală nr. 1058/D din 16 mai 2014 (f.d. 51-

52).

Totodată, instanța de apel a notat, că organul de urmărire penală, în principiu

corect a calificat acțiunile inculpatului în prevederile art. 2011 alin. (1) Cod penal

(redacția Legii nr. 167 din 09 iulie 2010, MO nr. 155-158 art. 551 din 03 septembrie 2010),

însă având în vedere, că art. 2011 alin. (1) Cod penal (redacția nr. 196 din 28 iulie 2016,

în vigoare din 16 septembrie 2016), până în prezent are următorul conținut: acțiunea sau

inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară

2

a integrității corporale sau a sănătății; b) izolare, intimidare în scop de impunere a

violenței sau controlului personal asupra victimei; c) privarea de mijloace economice,

inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară, neglijare, dacă au provocat victimei

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3

ani. Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că în cazul dat, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, adică prevederile art. 2011 alin. (1) Cod penal

(redacția nr. 196 din 28 iulie 2016, în vigoare din 16 septembrie 2016), are caracter

retroactiv.

În continuare, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a constatat că

acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în dispozițiile art. 781 Cod

contravențional, care prevede: maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare

neînsemnată a integrității corporale, se sancționează cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravențional de la 7 la 15 zile.

Totodată, instanța de apel a specificat, că prima instanță justificat a încetat

procesul contravențional în privința inculpatului în baza art. 30 Cod

contravențional, deoarece acestor prevederi, termenul general de prescripție a

răspunderii contravenționale este de 12 luni, astfel contravenția a fost săvârșită de

către acesta la data de 06 aprilie 2014, iar momentul pronunțării sentinței la data de

30 decembrie 2016, adică după expirarea termenului de prescripție.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat, că sentința atacată este întemeiată

în privința admiterii cererii părții vătămate în partea încasării de la Gonța P. în

folosul lui Gonța N. a daunei morale în sumă de 5.000 lei, or această sumă s-a

constatat ca fiind în corespundere cu practica CEDO privitor la modul de încasare a

prejudiciului moral, cât și cu prevederile art. 1423 Cod civil.

Căpățînă I., în numele inculpatului, prin care solicitată casarea sentinței, rejudecarea

cauzei, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Gonța P. să fie achitat în legătură cu lipsa faptei infracționale în

conformitate cu prevederile art. 390 Cod de procedură penală. În motivarea

recursului său, recurentul invocă motive similare cu cele din apelul declarat.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) și 13) Cod de procedură penală.

penală, procurorul și avocatul părții vătămate, Bevziuc Rodica, au depus referințe

privind opinia acestora asupra recursului declarat, solicitând de a decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este motivat prin

prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ce nu este prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu conține indicii unor erori de drept.

Mai mult, aceștea consideră, că instanța de apel întemeiat a respins apelul declarat

la caz.

3

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 6) și 13) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, recurentul a invocat că instanța de apel neîntemeiat a respins

solicitarea părții apărării referitoare la achitarea inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, conform art. 390 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală, totodată fiind neîntemeiată atragerea inculpatului la

răspundere contravențională.

Colegiul penal conchide, că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Astfel, Colegiul consideră că, instanța de apel corect a concluzionat, că deși

inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptei imputate, vinovăția lui și-a găsit

deplină confirmare prin cumulul de probe administrat la caz. Instanța de apel a

cercetat toate probele prezentate de părți, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor administrate în cauză și

care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului, Gonța P., în săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 781 Cod contravențional. Temeiuri de a pune la

îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

În opinia instanței de recurs, declarațiile date de către martorii, Cușnir L. și

Stavila O. și-au găsit confirmarea în coroborare cu alte probe cercetate în cadrul

ședinței instanței de apel cum ar fi raportul de expertiză medico-legală nr. 1058/D

din 16 mai 2014. După cum rezultă din textul hotărârii atacate, instanța de apel a

descris conținutul acestor probe în modul în care martorii sus menționați au relatat

informațiile cunoscute de ei, iar prin raportul de expertiză medico-legală s-a

4

constatat la examinarea lui Gonța N. ”1- echimoze la nivelul hemitoracelui drept,

umărul drept, echimoze și excoriații pe membrele superioare, care au fost produse prin

acțiune traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, se califică ca vătămare neînsemnată; 2- luând în considerație localizarea

anatomică a leziunilor corporale sus menționate, cauzarea acestora prin automutilare este

puțin probabil, de la căderea proprie se exclude”.

Mai mult, potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal și anume –

violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferința fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății,

suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.

În urma judecării cauzei, instanțele de fond au ajuns la concluzia, că la etapa

urmăririi penale, organul de urmărire penală, în principiu corect a calificat

acțiunile inculpatului în prevederile art. 2011 alin. (1) Cod penal (redacția Legii nr.

167 din 09 iulie 2010, MO nr. 155-158 art. 551 din 03 septembrie 2010), însă având în

vedere, că art. 2011 alin. (1) Cod penal (redacția nr. 196 din 28 iulie 2016, în vigoare din

16 septembrie 2016), până în prezent are următorul conținut: acțiunea sau inacțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a

integrității corporale sau a sănătății; b) izolare, intimidare în scop de impunere a

violenței sau controlului personal asupra victimei; c) privarea de mijloace economice,

inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară, neglijare, dacă au provocat victimei

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu muncă ne

remunerabilă în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3

ani. Prin urmare, instanțele de fond au stabilit, că în cazul dat, legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, adică prevederile art. 2011 alin. (1) Cod

penal (redacția nr. 196 din 28 iulie 2016, în vigoare din 16 septembrie 2016), are caracter

retroactiv.

Totodată, instanța de recurs respinge și alegațiile apărării referitoare la criticile

formulate în sensul, că faptele inculpatului nu pot fi recalificate, încadrate în

componența contravențională prevăzute de art. 781 Cod contravențional, deoarece

prin Legea nr. 196 din 28 iulie 2016, în vigoare din 16 septembrie 2016, a fost

completat Codul contravențional cu articolul menționat supra.

Astfel, instanța de recurs stabilește, că potrivit art. 10 Cod penal ”legea penală

care înlătură caracterul infracțional al faptei care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are caracter retroactiv, adică se extind

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei

legi”, în asemenea situație, instanțele de fond just au încetat procesul penal de

învinuire a inculpatului conform art. 2011 alin. (1) Cod penal, or după modificarea

Codului contravențional și odată cu apariția art. 781 Cod contravențional (Legea nr.

196 din 28 iulie 2016, în vigoare din 16 septembrie 2016) a apărut pentru inculpat o lege

mai favorabilă pentru acțiunile săvârșite de către acesta.

5

În virtutea raționamentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs

careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către autorul recursului ordinar deferit spre examinare.

Astfel, dat fiind faptul că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Gonța Petru Xxxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6