1ra-1154/2017 — Art. 264/1 alin.3; 287 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 decembrie 2015, în privința inculpatului Cocorin Gleb a fost încetat procesul penal de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motiv că acțiunile acestuia constituie elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional. S-a încetat procesul contravențional în privința lui Cocorin Gleb în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, pe motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii contravenționale. Cocorin Gleb a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, pe motivul expirării termenului de tragere la răspundere penală.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Cocorin Gleb se învinuiește conform rechizitoriului că la 31.12.2013, aproximativ ora 23.30, aflându- se în scara blocului în care domiciliază, situat în str. xxx, mun. xxx, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, acostându-l pe cet. Octavian Covalciuc, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 174/D din 03.02.2014, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoză cu edem al țesuturilor moi adiacente pe față, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în 1 timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare corporală ușoară. La fel, instanța de fond a stabilit că, tot el, Cocorin Gleb, la 24.12.2012, aproximativ ora 04.30, în mun. Chișinău, pe str. Calea Basarabiei, conducea autovehiculul de model „xxx” cu numărul de înmatriculare XXX xxx. În timpul deplasării, autovehiculul condus de către Cocorin Gleb, a fost stopat pentru verificare de către inspectorul SPR al GGP mun. Chișinău, agentul constatator Bragarenco Denis. În cadrul verificării actelor, deoarece s-a constatat că de la șoferul Cocorin Gleb persista miros de alcool din cavitatea bucală și prezenta semne că a consumat băuturi alcoolice, conducătorul auto a fost condus la sediul SPR al IGP mun. Chișinău pentru examinarea medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei. La examenul medical, conducătorul auto Cocorin Gleb, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, conform procesului-verbal nr. 3334 din 24.12.2012, a refuzat de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Cocorin Gleb să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale. Tot el, să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Cocorin Gleb pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani. În motivarea cerințelor procurorul a invocat: - instanța de fond eronat a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 78 Cod contravențional, or acesta a comis infracțiunea în public, ascensorul casei de locuit sau scara blocului, întrunind condițiile în acest sens, iar aplicarea violenței fără un motiv întemeiat față de Covalciuc Octavian reprezintă o realizare a modalității de comitere a infracțiunii de huliganism; - termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului Cocorin Gleb pentru comiterea la 24.12.2012 a infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal nu a expirat, atât timp cât acesta la 31.12.2013 a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, fapt care a determinat, potrivit prevederilor art. 60 alin. (4) Cod penal, întreruperea termenului de prescripție, cu calcularea acestuia din momentul săvârșirii infracțiunii noi, ținându-se cont de perioada cât inculpatul s-a sustras de la judecată, fiind dat în căutare (aprilie – iulie 2015). 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința integral, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia: Cocorin Gleb a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) și 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa: - în baza art. 287 alin. (1) Cod penal - amendă în mărime de 300 (trei sute) u.c.; - în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal - amendă în mărime de 600 (șase sute) u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Cocorin Gleb pedeapsă definitivă sub formă de amendă în mărime de 600 (șase sute) u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani. 4.1. Judecând apelul declarat, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, Colegiul a constatat că, Cocorin Gleb la 31.12.2013 aproximativ ora 23.30, aflându-se în scara blocului în care domiciliază, situat în str. xxx, mun. xxx, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, acostându-l pe cet. Octavian Covalciuc, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 174/D din 03.02.2014, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoză cu edem al țesuturilor moi adiacente pe față, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare corporală ușoară. Necătând la faptul că inculpatul vina pe învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal nu a recunoscut-o, instanța a constatat că faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate lui este dovedit prin declarațiile părții vătămate Covalciuc Octavian, martorului Chioibaș Alina, raportul de expertiză medico-legală nr. 174/D din 03.02.2014 prin care se atestă că cet. Covalciuc Octavian i-a fost cauzată traumă cranio-cerebrală, echimoză cu edem al țesuturilor moi pe față, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare corporală ușoară. Luând în considerație localizarea anatomică a leziunilor corporale depistate, producerea lor în ansamblu în rezultatul căderii pe suprafața plană se exclude (f.d. 21-22). Cu referire la reîncadrarea acțiunilor lui Cocorin Gleb din art. 287 alin. (1) Cod penal în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, Colegiul a atestat că instanța de fond nu a constatat fapta, ca urmarea a reîncadrării acțiunilor lui Cocorin Gleb în baza Codului contravențional, din care motiv, instanța a apreciat că prima instanță nu a soluționat chestiunile prevăzute de art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală. 3 Analizând probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în instanța de apel, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, Colegiul a considerat că instanța de fond incorect a calificat acțiunile inculpatului în baza art.78 alin. (2) Cod contravențional, or, acțiunile acestuia urmau a fi încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal. Astfel, Colegiul a notat că obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică apărate împotriva infracțiunii de huliganism. Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă exprimată fie în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, fie în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează prin intenție directă, motivele acestei infracțiuni fiind huliganice. Ordinea publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice. Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc. Prin exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se au în vedere acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei persoane care se află la locul infracțiunii (proferarea de expresii indecente, abordarea unei ținute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene etc.) Acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate nu pot să formeze de sine stătător componența infracțiunii de huliganism. Aceste acțiuni principale trebuie să fie însoțite obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate în dispoziția alin.(1) art.287 Cod penal, dar dacă acțiunile ce tulbură ordinea publică și liniștea cetățenilor nu sunt însoțite de acțiunile adiacente, specificate mai sus, atunci calificarea trebuie făcută potrivit art.164 Cod contravențional - huliganism nu prea grav. Colegiul analizând materialele cauzei în coraport cu argumentele aduse de către instanța de fond în sprijinul concluziei referitor la faptul că, acțiunile inculpatului cad sub incidența Codului contravențional, a considerat că instanța de fond contrar probelor administrate la cauza penală a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 4 78 alin. (2) Cod contravențional, or, acțiunile intenționate ale acestuia îndreptate spre încălcarea grosolană a ordinii publice, au fost însoțite de acțiunea adiacentă care s-a manifestat sub formă aplicării violenței asupra persoanei. În acest context, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și concludente declarațiile părții vătămate Covalciuc Octavian care coroborează pe deplin cu declarațiile martorului Chioibaș Alina, fiind confirmate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 174/D din 03.02.2014. Din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorului Chioibaș Alina, instanța de apel a reținut că incidentul din data de 31.12.2013 a avut loc într-un spațiu public, scara blocului locativ din str. xxx, mun. xxx, menționând că huliganismul reprezintă o faptă săvârșită în public, însă nu neapărat într-un loc public. Or, potrivit lit. c) și e) a art. 131 Cod penal, fapta se consideră a fi săvârșită în public și atunci când este comisă într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane, prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. În acest context, Colegiul a considerat eronată concluzia instanței de fond care a indicat că, nu s-a demonstrat că inculpatul a încălcat ordinea publică exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, deoarece în afară de partea vătămată la locul incidentului nu au fost alte persoane și nici vecini care să fi auzit careva zgomote, or, acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri care nu au caracter public, dar cu încălcarea ordinii publice, adică rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane. În afară de faptul cauzării de leziuni corporale ușoare părții vătămate, care formal se mențin în art. 78 Cod contravențional, acțiunile inculpatului s-au exprimat prin acțiuni intenționate, prejudiciabile de o deosebită importanță fără careva motive justificative, acțiuni care conțin toate semnele caracteristice infracțiunii de huliganism habitual. Cât privește poziția de nerecunoașterea vinei a inculpatului, Colegiul a apreciat- o ca o metodă de apărare în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, mai mult că această versiune nu coroborează cu celelalte probe. Cu referire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, Colegiul a reținut că acesta a recunoscut vina declarând că a fost stopat când conducea automobilul de model „xxx”, cu n/î XXX xxx și a fost condus la dispensar unde a refuzat prelevarea probelor biologice. Tot aici, instanța de apel a constatat că instanța de fond incorect a stabilit că pentru acest capăt de acuzare a expirat termenul de tragere la răspundere penală, în acest sens menționând următoarele. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal se califică ca infracțiune „ușoară”. Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Însă potrivit art. 60 alin. (4) Cod penal, prescripția se va întrerupe dacă până la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvârși o infracțiune pentru 5 care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvârșirii unei infracțiuni noi. Potrivit art. 60 alin. (5) Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. Specificând acestea, Colegiul a constatat că prin ordonanța din 22.03.2013 s-a dispus suspendarea urmăririi penale în privința lui Cocorin Gleb pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal pe termen de 1 an, fiind stabilită obligația să nu săvârșească infracțiuni și contravenții (f.d. 55). Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08.04.2015 Cocorin Gleb a fost anunțat în căutare (f.d. 116), iar potrivit procesului-verbal de reținere, acesta a fost reținut la 23.07.2015 (f.d. 181). Infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(3) Cod penal incriminată lui Cocorin Gleb a fost comisă la 24.12.2012, iar ulterior, la 31.12.2013 dânsul a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, fapt care a determinat, potrivit art. 60 alin. (4) Cod penal întreruperea termenului de prescripție, respectiv, calcularea acestuia se reia din momentul săvârșirii noii infracțiuni, ținându- se cont de perioada cât inculpatul s-a sustras de la judecată, fiind anunțat în căutare (aprilie - iulie 2015) și reținut la 23.07.2015. În contextul celor relatate, instanța de apel a constatat că termenul de tragere la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal nu a expirat, dânsul fiind pasibil răspunderii penale. La stabilirea pedepsei inculpatului pentru cele comise, instanța de apel s-a condus de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, menționând că pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Astfel, Colegiul ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat care a recunoscut vina parțial, anterior nu a fost judecat, a considerat echitabil numirea unei pedepse non-privative de libertate, sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6),8),12),13) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond. În susținerea recursului se indică: - probele administrate nu confirmă vinovăția lui Cocorin Gleb de săvârșirea infracțiunii de huliganism, or în afară de partea vătămată la locul incidentului alte persoane nu au fost prezente; - instanța de apel eronat a pronunțat o decizie de condamnare a inculpatului punând la bază aceleași probe care au fost puse la baza sentinței de încetare, fără a audia repetat atât inculpatul cât și partea vătămată și martorii; 6 - instanța de apel incorect a calificat acțiunile inculpatului drept infracțiune de huliganism, or urmările prejudiciabile, și anume vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății, trebuiau calificate în baza art. 78 alin.(2) Cod contravențional; - termenul de prescripție de tragere la răspundere penală în baza art. 2641 alin.(3) Cod penal a expirat la 12.04.2016, astfel instanța de apel era obligată în baza art. 60 Cod penal, să înceteze procesul penal; - instanța de apel, examinând cauza nu a ținut cont de Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, or fapta comisă de Cocorin Gleb la 31.12.2013, cade sub incidența respectivei legi. 5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință indicând că lipsesc temeiuri de casare a hotărârii contestate, solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că avocatul în recursul declarat invocă drept temeiuri de casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) și 13) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului, însă, aceste temeiuri nu și- au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză, starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârii atacate. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul menționează că acesta nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de 7 procedură penală corect fiind condamnat inculpatul Cocorin Gleb în baza art. 287 alin.(1) Cod penal. Instanța de apel a cercetat minuțios probele administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului. De asemenea, contrar celor invocate în recurs, Colegiul constată că instanța de apel, examinând apelul declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conținutul și valoarea lor probatorie fiind analizată desfășurat și minuțios în pct. 4.1. al prezentei decizii și s-a expus detaliat pe marginea fiecărui motiv invocat, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare. Totodată, contrar celor invocate de recurent, Colegiul reiterează că soluția de încetare a procesului penal din motiv că fapta constituie o contravenție, adoptată de instanța de fond, nu constituie o achitare a făptuitorului ci o reîncadrare a acțiunilor acestuia de la o componență de infracțiune la o contravenție. Astfel, poziția apărării precum că soluția instanței de apel de condamnare a lui Cocorin Gleb în baza art. 287 alin.(1) Cod penal, fără verificarea pe viu a probelor acuzării constituie eroare gravă de drept, este una vădit eronată, or potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, (nu de încetare), instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Cât ține de expirarea termenului prescripției de tragere la răspunderea penală, Colegiul este de acord cu poziția instanței de apel, care pe marginea faptului dat s-a expus pe larg în hotărârea sa, constatând că la data pronunțării deciziei, Cocorin Gleb era pasibil răspunderii penale în baza art. 2641 alin.(3) Cod penal. Cu referire la pct. 8) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală invocat de recurent, Colegiul remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul menționează că starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârii atacate, corect fiind condamnat Cocorin Gleb în baza art. 287 alin. (1) Cod penal. Avocatul a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel și 8 pct. 12) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, în situația dată nefiind clară poziția acestuia, or ultimul menționând că nu au fost întrunite elementele infracțiunii totodată consideră și că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, or acest motiv de asemenea nu persistă în cauză, deoarece instanța de apel nu a făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către Cocorin Gleb decât cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire. Colegiul constată că instanța de apel corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, deoarece potrivit declarațiilor părții vătămate și martorului Alina Chioibaș, acțiunile inculpatului au încălcat grosolan ordinea publică și au fost însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, respectiv acesta din intenții huliganice l-a acostat pe Covalciuc Octavian aplicându-i câteva lovituri cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i astfel vătămări corporale ușoare. Huliganismul reprezintă o faptă săvârșită în public, însă nu neapărat într-un loc public, or acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice. Conform art.131 lit. a) Cod penal, prin fapta săvârșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. Potrivit art. 1347 Cod penal prin loc de utilizare publică se înțeleg părțile clădirii, ale terenului, ale străzii ori ale unui alt loc, care sunt accesibile sau deschise publicului permanent, periodic sau ocazional și care includ orice loc comercial, cultural, educațional, de divertisment, de recreație sau oricare alt loc similar, accesibil sau deschis publicului. Astfel, în speță se reține că incidentul a avut loc într-un spațiu public și cu toate că la acel moment nu erau prezente careva persoane, inculpatul își dădea seama că fapta sa ar putea ajunge la cunoștința publicului, dat fiind că infracțiunea a avut loc în scara blocului de locuit. Cât ține de aplicarea în privința inculpatului a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova invocat de recurent prin prisma pct. 13) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul consideră că solicitarea dată este contrară art. 1 alin.(2) și art. 2 alin.(2) din Legea menționată. Concomitent, se constată că și pedeapsa inculpatului este stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea penală. 9 În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată și recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gîlcă Ilie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Cocorin Gleb, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 14 iulie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 10