1ra-812/2017 — art. 151 alin. 1; 287 alin. 1 CP

1ra-812/2017 — art. 151 alin. 1; 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-812/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat și avocatul acestuia Leșanu Andrei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Ostalep Ilia Xxxx, născut la xxxxxxxxxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

privința lui Ostalep Ilia Xxxx a fost încetat procesul penal de învinuire în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie o

contravenție.

Ostalep Ilia, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 354 Cod contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Ostalep Ilia, în baza art. 354 Cod

contravențional, a fost încetat în baza art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, în

legătură cu expirarea termenului prevăzut la art. 30 Cod contravențional.

Tot prin aceeași sentință, Ostalep Ilia a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare i-a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani și nu va fi executată de către

Ostalep Ilia, dacă în această perioadă nu va comite noi infracțiuni, fiind obligat să

nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

1

A fost încasat de la Ostalep Ilia în beneficiul statului cheltuielile judiciare

suportate în legătură cu expertiza medico-legală în sumă de 84 lei.

orei 23.05, aflându-se în fața blocului locativ nr. 7/2 din str. Petru Zadnipru, mun.

Chișinău, în prezența mai multor persoane, în loc public, a acostat jignitor pe

Sîngereanu Andrei care se afla la balconul nivelului 4 din bloc, a întreprins alte

acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea

persoanei fizice, exprimate prin acțiuni verbale și gesturi.

Tot el, la data de 24 iulie 2015, în jurul orei 23.05, aflându-se în fața blocului

locativ nr. 7/2 din str. Petru Zadnipru, mun. Chișinău, în cadrul unui conflict cu

Sîngereanu Andrei, urmărind scopul de a-i vătăma integritatea corporală,

intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii peste cap cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1862/D din 29 august 2015,

vătămări grave, periculoase pentru viață.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului au fost calificate de drept în baza art. 354 Cod contravențional și

anume – huliganism nu prea grav, adică acțiuni de acostare jignitoare în locuri publice a

persoanei fizice și alte acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și

liniștea persoanei fizice, precum și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal – vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății care este periculoasă pentru viață .

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ostalep I.

să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, precum și să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili lui Ostalep I. pedeapsă

definitivă 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului de la art.

287 alin. (1) Cod penal, la cele prevăzute de art. 354 Cod contravențional;

- vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal este dovedită integral prin probe pertinente, concludente acumulate legal în

cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată, însă care nu au fost

apreciate la justa lor valoare în coroborare cu celelalte probe;

- prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, constatând

întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal,

însă i-a aplicat ultimului o pedeapsă prea blândă neprivativă de libertate;

- reieșind din caracterul social periculos al faptelor, modul de comitere a

infracțiunii, personalitatea infractorului, prima instanță i-a aplicat acestuia o

pedeapsă prea blândă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de judecată a ignorat prevederile art. 75 Cod penal și nu a ținut cont

în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de

2

faptul că inculpatul nu a colaborat cu organul de urmărire penală, nu a recunoscut

vina și nu s-a căit de cele săvârșite.

3.2 Avocatul Leșan Andrei, în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- instanța de judecată a omis să aprecieze obiectiv și imparțial declarațiile

martorilor, în special prin prisma faptului dacă inculpatul, Ostalep I., a fost persoana

care a săvârșit fapta incriminată. Astfel, nici unul dintre martorii chestionați nu a

indicat exact trăsăturile fiziologice și de comportament ale inculpatului, încât acesta

să poată fi recunoscut de către un observator imparțial;

- instanța nu a elucidat felul în care a fost produsă lovitura asupra părții

vătămate, adică a fost produsă din spate sau din față, din partea dreaptă sau stângă,

a fost produsă ca urmare a conflictului iscat anterior sau în circumstanțe

independente de acțiunile apreciate de instanță prin prisma art. 354 Cod

contravențional. Faptul dat denotă, că fapta de care este acuzat inculpatul nu a fost

săvârșită de către acesta;

- prima instanță, a evitat să pună la baza hotărârii declarațiile expertului Buga

Marin, potrivit căruia partea vătămată, în circumstanțele speței date, nu ar fi fost în

stare să recunoască făptuitorul. Prin urmare, nu există nici o probă că faptele

imputate inculpatului au fost săvârșite de către acesta;

- este improprie aprecierea instanței privind recunoașterea inculpatului ca fiind

vinovat atât prin prisma legislației contravenționale (art. 354 Cod contravențional),

cât și prin prisma legii penale (art. 151 alin. (1) Cod penal), deoarece aprecierea dată

a primei instanțe contravine principiului nesancționării duble pentru una și aceeași

faptă, stabilit de art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală și prevederilor CEDO.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către prima instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței. În plus,

instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinându-le din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de prevederile legale, încadrând just

acțiunile inculpatului, Olstalep I., în baza dispozițiilor art. 151 alin. (1) Cod penal și

art. 354 Cod contravențional.

Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul vina nu și-a recunoscut-o,

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii și contravenției supra menționate se

confirmă prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce

coroborează între ele, și anume: declarațiile date în cadrul primei instanțe și în

instanța de apel de către partea vătămată Sîngereanu A., martorii audiați în cadrul

primei instanțe Vicol E., Aristarhova I., Marian L., Cristalov N., Barbaroș V., Babenco

D., Manuilova L., Lungu I., Berioza M., expertului Buga M., precum și materialele

3

cauzei: procesul-verbal de cercetare de la fața locului din 25 iulie 2015 (f.d. 13 v. 1);

procesul verbal de examinare a înregistrărilor video (f.d. 126, 128 v. 1); ordonanța de

recunoaștere în calitate de documente a înregistrării video ridicate (f.d. 142 v. 1);

procesul verbal de examinare a actelor prezentate de către martorul, Vicol E. (f.d. 141

v. 1); procesul verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie,

părții vătămate, Sîngereanu A. (f.d. 33 v. 1); ordonanța de recunoaștere în calitate de

documente a actelor prezentate de către martorul, Vicol E. (f.d. 142 v. 1); raportul de

expertiză medico-legală nr. 1862/D din 29 august 2015 (f.d. 75 v. 1); procesul verbal

de confruntare din 19 noiembrie 2015, efectuat între partea vătămată, Sîngereanu A.,

și învinuitul, Ostalep I. (f.d. 161 v. 1). De asemenea, au fost reținute și probele ce

servesc la identificarea făptuitorului și la caracterizarea acestuia: revendicarea f-246

din 27 iulie 2015 și sentințele (f.d. 88,89, 165-169 v. 1); certificatele din 17 august 2015

și din 07 august 2015, eliberate de Spitalul Clinic de Psihiatrie, Centrul comunitar de

sănătate mintală și Dispensarul Republican de Narcologie (f.d. 92, 94 v. 1).

Prin urmare, instanța de apel a specificat, că existența faptei prejudiciabile a

infracțiunii imputate inculpatului și prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal a fost

confirmată prin declarațiile părții vătămate, precum și a martorilor Barbaroș V., și

Manuilova L., iar urmările prejudiciabile rezultă din raportul de expertiză medico-

legală nr. 1862/D din 29.08.2015, prin care s-a constatat la partea vătămată cauzarea

vătămărilor grave, ce prezintă pericol pentru viață. La fel, probele specificate,

confirmă și legătura de cauzalitate dintre fapta și urmările prejudiciabile.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele

inculpatului, precum că în momentul incidentului s-ar fi aflat în curtea altui bloc

locativ. Or, acest fapt a fost combătut prin declarațiile părții vătămate și a martorilor,

Marian L., Cristalov N., Barbaroș V., Lungu I. și Berioza M., care l-au văzut la data

de 24 iulie 2015, în curtea blocului locativ nr. 7/2 din str. Petru Zadnipru, mun.

Chișinău. Astfel, absolut toți martorii, inclusiv și partea vătămată au indicat cu lux

de amănunte vestimentația inculpatului, Ostalep I., din data de 24 iulie 2015 și

anume faptul, că acesta era îmbrăcat în pantaloni albi, o cămașă albă și pantofi albi.

La fel, au fost apreciate critic alegațiile apărătorului, precum că prima instanță

nu a stabilit cum a fost produsă lovitura și din care parte, deoarece din declarațiile

părții vătămate, date inclusiv în ședința instanței de apel rezultă, că acesta a fost lovit

în partea dreaptă spate, iar din raportul de expertiză s-a constatat, că s-a acționat

traumatic asupra corpului părții vătămate de circa 2-3 ori.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării referitoare la evaluarea

declarațiilor martorilor de către prima instanță, deoarece acestea au fost apreciate

conform principiilor procesului penal, inclusiv principiul nemijlocirii și în baza

propriei convingeri.

Au fost considerate de către instanța de apel ca nefondate, criticile aduse asupra

faptului că prima instanță a evitat să pună la baza deciziei sale declarațiile date de

către expertul Buga M., deoarece din motivarea sentinței rezultă, că prima instanță în

mod just a stabilit despre vinovăția inculpatului, ce rezultă și din declarațiile

4

expertului nominalizat, care a comunicat că în starea în care se afla partea vătămată

la momentul aplicării loviturii, era conștientă în a identifica și recunoaște agresorul.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel a considerat, că acțiunile

infracționale ale lui Ostalep I. au fost corect încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal.

Referitor la învinuirea adusă inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a considerat ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe de

recalificare a acțiunilor ultimului în baza art. 354 Cod contravențional. La acest

capitol, instanța de apel a menționat, că potrivit actului de învinuire, inculpatul

Ostalep I., a fost învinuit de faptul că i-a aplicat lovituri părții vătămate, Sîngereanu

A. În consecință, la cazul dedus judecății, reieșind din declarațiile părții vătămate și

probelor administrate, la caz, nu s-a confirmat prezența acțiunilor adiacente

manifestate prin încălcarea grosolană a ordinei publice și prin obrăznicie deosebită,

așa precum i-a fost imputat conform actului de învinuire. Respectiv, în speță

constatându-se doar elementele contravenției prevăzute de art. 354 Cod

contravențional, însă deoarece aceasta a fost săvârșită la data de 24.07.2015, ținând

cont de prevederile art. 30 Cod penal, în vigoare la momentul comiterii faptei,

instanța de apel a considerat ca fiind juste concluziile primei instanțe de a înceta

procesul în baza art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională, ce era de 3 luni.

În privința apelului declarat de către procuror în partea stabilirii unei pedepse

prea blânde inculpatului, instanța de apel verificând legalitatea individualizării

pedepsei penale aplicate ultimului, a constatat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de faptul, că Ostalep I. a

comis o infracțiune gravă, careva circumstanțe atenuante și agravante la caz nu au

fost stabilite, de personalitatea inculpatului, care are vârstă tânără, are la întreținere

un copil minor, loc permanent de trai, nu are antecedente penale. Astfel, instanța de

apel a ajuns la concluzia, că prima instanță în mod justificat a conchis că atingerea

scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

ordinar de către avocatul Leșan Andrei în numele inculpatului, prin care solicită

casarea acestora și achitarea lui Ostalep I., invocând argumente similare cu cele

invocate în apel. Subsidiar menționând, că instanțele de fond au omis să evalueze

obiectiv dacă fapta prejudiciabilă imputată a fost comisă de Ostalep I., formulând

concluzii despre vinovăția acestuia bazate pe presupuneri.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

din textul recursului rezultă, că recurentul nu este de acord cu modalitatea de

apreciere a probelor, iar un astfel de temei nu se încadrează în prevederile art. 427

Cod de procedură penală, astfel criticile formulate nu conțin indicii unor erori de

5

drept, conform cerințelor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală și echivalează cu

nemotivarea recursului. Criticile invocate au format obiect de studiu la examinarea

cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare argumentată, respectiv

eroarea de drept invocată sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Așadar, Colegiul penal menționează, că acest temei poate fi aplicat în cazul

când instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a

motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, cuprinzând și răspunsuri la

argumentele esențiale invocate în apelurile declarate.

Din textul recursului declarat este evident, că de fapt autorul invocă argumente

similare cu cele invocate în apel, specificând doar că instanța de apel nu s-a expus

asupra acestora.

În pofida criticilor invocate, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate

constată, că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, oferind

răspunsuri și raționamente asupra celor invocate de către apelanți, cuprinzând și

motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se

constată că instanța de apel, a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora și care

în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea condamnării inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional. La fel, Colegiul penal constată, că atât

prima instanță, cât și instanța de apel în hotărârile adoptate au făcut o analiză amplă

a probelor, ce au fost administrate în prezenta cauză și care au confirmat învinuirea

adusă lui Ostalep I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

și corect au recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 287 alin. (1) Cod

penal în cele stipulate la art. 354 Cod contravențional. Astfel, toate probele

6

prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de instanțele

judiciare ierarhic inferioare rezultă din lucrările dosarului și concordă cu situația

factologică.

Din cuprinsul recursului, în viziunea recurentului instanța de apel nu s-a expus

asupra faptului dacă inculpatul, Ostalep I. a fost persoana, care a săvârșit faptele

incriminate, respectiv nici unul din martori nu a indicat trăsăturile fiziologice ale

inculpatului și de comportament, nu a fost stabilit felul în care a fost aplicată lovitura

asupra părții vătămate, și dacă a fost produsă în urma conflictului iscat anterior sau

în circumstanțe independente de acțiunile calificate prin prisma art. 354 Cod

contravențional. La aceste alegații Colegiul penal reiterează, că instanțele de fond au

menționat în hotărârile adoptate, rezultând din declarațiile părții vătămate date în

cadrul cercetării judecătorești, care a specificat atât în prima instanță (f.d. 239-242 v.

1), cât și în instanța de apel (f.d. 121-122 v. 2), că la data de 24.07.2015 l-a recunoscut

anume pe Ostalep I., ca fiind persoana, care vorbea cuvinte necenzurate, strigând,

fiind iritat, deoarece a fost udat cu apă de către copilul său, respectiv anume cu

inculpatul a discutat pentru a aplana conflictul iscat, iar după ce s-a întors spre casă

a fost lovit din spate, după care și-a pierdut cunoștința. Declarațiile părții vătămate

coroborează cu declarațiile martorului Barbaroș V., care fiind audiat în cadrul

ședinței de judecată a menționat, că susține declarațiile date în cadrul urmăririi

penale, unde a indicat că inculpatul, Ostalep I., i-a povestit despre faptul că în ziua

când a fost săvârșită fapta, ultimul trecând prin fața blocului din str. P. Zadnipru 7/2

mun. Chișinău, cineva de la etaj a aruncat cu o sticlă de apă stropind-o pe

domnișoara pe care o însoțea în acea seară, atunci el a început a striga cu cuvinte

necenzurate și a coborât jos un bărbat cu care a început să se certe și căruia i-a aplicat

o lovitură cu pumnul în maxilar, acesta căzând momentan jos, iar Ostalep I. cu

prietena sa au plecat mai departe (f.d. 39 v. 1).

La fel, Colegiul remarcă, că instanța de apel în hotărârea adoptată, în prezenta

speță a oferit răspuns la alegațiile părții apărării, ce se referă la faptul dacă martorii

chestionați au indicat la trăsăturile fiziologice ale inculpatului, unde instanța a

menționat că din declarațiile părții vătămate, precum și martorilor audiați s-a

constatat că inculpatul în ziua comiterii infracțiunii s-a aflat în curtea blocului locativ

nr. 7/2 din str. P. Zadnipru mun. Chișinău. Totodată, absolut toți martorii, cât și

partea vătămată au indicat amănunțit despre vestimentația inculpatului pe care o

avea la data de 25.07.2017 și a prietenei sale, specificând că era îmbrăcat în pantaloni

albi, cămașă albă și pantofi de culoare deschisă.

De asemenea, nu a rămas fără atenție și nici critica invocată în apel de către

partea apărării, referitor la elucidarea felului în care a fost produsă lovitura asupra

părții vătămate. Aici, instanța de apel a menționat, că partea vătămată a relatat că

lovitura i-a fost aplicată din spate în partea dreaptă, iar din raportul de expertiză

medico-legală nr. nr. 1862/D s-a constatat, că s-a acționat traumatic asupra corpului

părții vătămate de circa 2-3 ori, fiind exclusă cauzarea leziunilor corporale în

rezultatul căderii corpului din poziție verticală și lovire cu capul de o suprafață dură.

7

Subsidiar, instanța de recurs relevă, că și martorul Manuilova L., audiată în

ședința primei instanțe a relatat, că în acea zi s-a aflat în ospeție la o rudă de a sa pe

str. P. Zadnipru, 7/2 mun. Chișinău, așteptând în curte taxiul pentru a pleca acasă, a

văzut că din prima scară a acelui bloc a ieșit un bărbat, de care s-a apropiat o

pereche, adică un băiat și o fată, de aproximativ 20-25 ani, bine îmbrăcați, care inițial

discutau calm, iar peste ceva timp a auzit voci ridicate și când s-a întors spre ei, a

văzut cum băiatul cu mâna stângă l-a lovit în cap pe acel bărbat, care a căzut jos

imediat.

Prin urmare, instanța de recurs notează, că infracțiunea prevăzută de art. 151

alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționat gravă a integrității corporale sau a

sănătății, periculoasă pentru viață a fost săvârșită de către inculpat după ce acesta a

manifestat acțiuni ce se încadrează în componența de contravenție prevăzută de art.

354 Cod contravențional, ca huliganism nu prea grav, adică acostarea jignitoare în

locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce încalcă normele morale,

tulbură ordinea publică și liniștea persoanei.

Totodată, Colegiul penal consideră, că nu și-a găsit confirmarea nici critica

recurentului, precum că potrivit celor expuse de expertul, Buga M., audiat în ședință

de judecată, partea vătămată în urma acțiunilor de vătămare efectuate asupra

acesteia nu ar fi în stare să recunoască făptuitorul. Instanța de apel și-a expus opinia

și asupra acestor invocări, reieșind din declarațiile expertului menționat s-a

constatat, că totuși partea vătămată putea să recunoască o persoană pe care a

cunoscut-o anterior, deoarece nu s-a aflat în comă, fiind conștient, dar în stare

confuză.

Cât privește argumentul părții apărării, precum că inculpatul a fost recunoscut

dublu vinovat prin prisma legislației contravenționale în baza art. 354 Cod

contravențional, cât și prin prisma legislației penale în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, ceea ce este inadmisibil, de către instanța de recurs acesta este apreciat ca unul

neincident normelor legale și prevederilor CEDO, deoarece acțiunile lui Ostalep I.,

au fost apreciate distinct. Adică, la momentul când au fost stropiți cu apă inculpatul

și domnișoara pe care o însoțea, el a manifestat acțiuni verbale și gesturi, utilizând

un limbaj injurios, vulgar, aflându-se într-un loc public, în ograda unui bloc de

locuit, unde erau prezente și alte persoane, ceea ce cade sub incidența normei

contravenționale prevăzute de art. 354 Cod contravențional. Ulterior, după ce partea

vătămată Sîngereanu A., a ieșit în ograda blocului unde locuia, pentru a se clarifica

cu inculpatul în vederea aplanării situației, în urma căruia inculpatul a fost stropit cu

apă de către copilul său, Ostalep I. a atacat partea vătămată, aplicându-i lovituri în

rezultatul cărora ultimului i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață, săvârșind astfel o faptă ce se încadrează, independent de faptele comise

anterior, în legea penală, prevăzută la art. 151 Cod penal. Deci, în atare situație nu

este incident cazul când pentru aceeași faptă inculpatul a fost pedepsit de două ori,

deoarece Ostalep I. a realizat mai multe acțiuni, ce se încadrează separat în norme

legale și atrag răspundere diferită pentru cele comise.

8

Având ca reper cele expuse, Colegiul penal statuează, că în cauza supusă

judecării nu a fost admisă eroarea de drept la care face referire recurentul și nu sânt

temeiuri de a interveni în sensul casării soluțiilor adoptate de către prima instanță și

cea de apel, fiindcă instanțele de judecată s-au expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar hotărârile atacate cuprind motivele pe care își întemeiază

soluțiile. Prin urmare, se concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat în prezenta cauză, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul

acestuia Leșanu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Ostalep Ilia Xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 31 mai 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9