1ra-727/17 — art.201/1 alin.2, lit.a CP

Dosarul nr.lra-727/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 martie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, în privința

lui

Capațina Gheorghe Xxxxx, născut

la xxxxxx, originar și domiciliat în

mun.Xxxxxxxxx, str.Xxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost încetat procesul penal în privința lui Capațina Gheorghe, în baza art.2011 alin.(2)

lit.a) Cod penal, pe motiv că fapta lui constituie o contravenție administrativă.

Capațina Gheorghe a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției

administrative prevăzute de art.78 alin.(1) și alin.(2) Cod contravențional, fiind încetat

procesul contravențional în privința lui pe motivul expirării termenului de tragere la

răspunderea contravențională.

S-a încasat de la Capațina Gheorghe în beneficiul statului, cheltuielile judiciare

suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale în sumă de 1359 lei.

martie 2016, ora 20.30, aflându-se în curtea comună a domiciliului său din

str.Xxxxxxxxxx, mun.Xxxxxxxx, în rezultatul unui conflict inițiat cu nepotul

Capațina Vladimir, l-a numit pe ultimul cu cuvinte injurioase, aplicându-i o lovitură

cu o țeavă din metal în față cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.763/D din 06.04.2016, echimoză și escoriații la nivelul nasului, care se

califică drept vătămare neînsemnată. După care, la intervenția mamei lui Capațina

Vladimir de a-1 salva pe fiul său, Capațina Gheorghe i-a aplicat lui Capațina Maria o

lovitură cu aceeași țeavă din metal peste mâna dreaptă cauzându-i acesteia, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.705/D din 03.05.2016, edem și echimoză a

1

antebrațului drept, hematom subcutan, care se califică drept vătămare ușoară, cu

dereglarea sănătății de scurtă durată.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Capațina Gheorghe în baza

art.2011 alin.(2) lit.a) Codul penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra a doi membri ai

familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității

corporale sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Gh.Capațina să fie recunoscut vinovat și condamnat

în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în baza art.90 Cod penal, pe un termen de 2 ani,

invocând că sentința este neîntemeiată, bazată pe o apreciere eronată a probelor care

a dus la încetarea procesului penal, pe motiv că fapta inculpatului constituie o

contravenție, concluziile instanței fiind greșite, deoarece atât în cadrul urmăririi

penale, cât și în instanța de judecată vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii

incriminate a fost dovedită incontestabil; - instanța greșit a concluzionat că

inculpatul nu este membru de familie a părților vătămate, atâta timp cât locuiesc în

același imobil și fiind în relație de rudenie pe linie dreaptă.

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, în urma cercetării

suplimentare a probelor, s-a stabilit că prima instanță just a concluzionat asupra

recalificării acțiunilor lui Gh.Capațina în baza art.78 alin.(1) și (2) Cod contravențional,

adică acțiuni violente care au cauzat vătămare neînsemnată a integrității corporale și

vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, care a provocat o dereglare a

sănătății de scurtă durată.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță la adoptarea sentinței în mod

întemeiat a stabilit că Gh.Capațina nu este membru de familie cu părțile vătămate,

deoarece potrivit art.1331 Cod penal, prin membru de familie se înțelege: în condiția

de conlocuire - persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub tutelă și curatelă, rudele,

afinii lor, soții rudelor, persoanele aflate în relații asemănătoare celora dintre soți

(concubinaj) sau dintre părinți și copii; în condiția de locuire separată - persoanele

aflate în căsătorie, în divorț, rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub

curatelă, persoanele care se află ori s-au aflat în relații asemănătoare celora dintre

soți (concubinaj). Iar, acuzarea nu a prezentat nici o probă ce ar demonstra că aceste

persoane sunt membri de familie, singurul argument fiind faptul că ei au aceeași

adresă și folosesc în comun unele servicii comunale.

Astfel, instanța de apel a conchis că inculpatul nu deține calitatea de subiect

special al infracțiunii de violență în familie, această calitate specială, fiind

obligatorie pentru infracțiunea prevăzută la art.2011 Cod penal,

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a constatat că

Gh.Capațina la 15.03.2016, ca urmare a relațiilor ostile în care se află de mai mult

2

timp cu M.Capațina și V.Capațina, le-a aplicat acestora cu o țeavă metalică lovituri,

cauzîndu-le lui M.Capațina, conform raportului de expertiză medico-legală nr.705/D

din 03.05.2016, edem și echimoză a antebrațului subcutan, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui corp contodent, ce a condiționat dereglarea

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare usoară, și

lui V.Capațina, conform raportului de expertiză medico-legală nr.763/D din

06.04.2016, echimoză și escoriații la nivelul nasului, care se califică drept vătămare

neînsemnată.

Prin urmare, prima instanță în mod corect a calificat fapta inculpatului

Gh.Capațina în temeiul art.78 alin.(1) și (2) Cod contravențional, ca acțiuni violente

care au cauzat vătămarea neînsemnată a integrității corporale și vătămarea

intenționată ușoară a integrității corporale, care a provocat o dereglare a sănătății de

scurtă durată.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță just a încetat procesul penal de

învinuire a lui Gh.Capațina în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv că

fapta acestuia constituie o contravenție, acesta fiind recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzute de art.78 alin.(1), (2) Cod contravențional, cu încetarea

procesului contravențional, pe motivul expirării termenului de tragere la răspundere

contravențională de 3 luni, prevăzut de art.30 Cod contravențional.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, pe

motiv că instanțele de fond eronat au stabilit că inculpatul nu este membru de familie

a părților vătămate; - decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; - instanța a dat o apreciere eronată probelor administrate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond în cazul în care hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportând norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că

acest temei nu și-a găsit confirmare, iar reieșind din textul recursului, recurentul de

fapt critică procedura de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și

care a fost deja statuată de către instanțele de fond, de competența căreia este

stabilirea acesteia.

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate în

cauză și verificate în ședința de judecată, prin prisma art.100 Cod de procedură

penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al coroborării, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă de

reîncadrare a acțiunilor inculpatului din art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, în baza

3

art.78 alin.(1) și (2) Cod contravențional.

Temeiurile invocate de recurent referitor la vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, nu pot fi reținute, la fel, cum nu poate fi reținut nici faptul că

inculpatul avea calitatea de subiect special, și anume de membru de familie al

părților vătămate, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel au motivat

calificarea faptei inculpatului Gh.Capațina în baza art.78 alin.(1) și (2) Cod

contravențional, prin faptul că, probele prezentate cert dovedesc că inculpatul a

săvârșit acțiuni violente, care au cauzat vătămare neînsemnată a integrității corporale

și vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, care a provocat o dereglare

de scurtă durată a sănătății, neavând calitatea de membru al familiei a părților

vătămate.

Instanțele de fond, și-au bazat aceste concluzii pe declarațiile inculpatului,

care a relatat că locuiește separat de Capațina Maria și Vladimir, dânșii nelocuind

niciodată împreună, fiecare având case separate în ograda părinților; iar părțile

vătămate V.Capațina și M.Capațina au relatat că, nu au locuit niciodată în aceeași

casă cu inculpatul, având doar ograda comună; martorul N.Capațina a menționat că

este soțul și, respectiv, tatăl părților vătămate, inculpatul fiind fratele lui, însă

gospodărie comună cu acesta nu duc; martorul A.Capațina, a declarat că este feciorul

inculpatului și locuiește împreună cu dânsul, iar părțile vătămate locuiesc separat

într-o altă casă și duc o gospodărie aparte.

Argumentul acuzării referitor la faptul că inculpatul și părțile vătămate

locuiesc împreună în același imobil, ei fiind în relații de rudenie pe linie dreaptă,

astfel acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod

penal, nu poate fi reținut, deoarece starea de fapt constatată de ambele instanțe indică

la faptul că între inculpat și părțile vătămate nu există raporturi de întreținere,

ducând fiecare gospodărie diferită. Fiecare din familie are bugetul lor separat,

locuiesc în case diferite, astfel Gh.Capațina locuiește cu feciorul său A.Capațina, iar

părțile vătămate V.Capațina și M.Capațina cu N.Capațina.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanțele de fond corect au

concluzionat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate,

deoarece subiectul acestei infracțiuni trebuie să dețină calitatea specială de membru

al familiei, având în vedere prevederile art.1331 Cod penal, privind înțelesul

temeiului „membru de familie”, sau art.3 din Legea nr.45 din 10.03.2007 „Cu privire

la prevenirea și combaterea violenței în familie”, pentru a deține această calitate, în

condiția conlocuirii rudelor pe linie dreaptă sau colaterală este necesar ca între

subiecții violenței în familie să existe relații de întreținere. Însă, reieșind din

declarațiile inculpatului și a părților vătămate, care au comunicat că locuiesc în case

diferite având un buget separat, constatându-se astfel că între părțile vătămate

V.Capațin, M.Capațina și inculpatul Gh.Capațina nu există raporturi de întreținere,

acesta din urmă nefiind membru de familie a părților vătămate.

Astfel, motivele invocate de recurent ce țin de starea de fapt, precum că

incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, Colegiul penal le respinge

ca fiind neîntemeiate, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

4

suficiente probe care confirmă cu cetitudine nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, acțiunile lui fiind corect

reîncadrate în baza art.78 alin.(1) și (2) Cod contravențional.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor

valoare, iar concluziile privind recalificarea acțiunilor inculpatului rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de

apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Capațina

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5