1ra-662-2015 — art.191 alin.2 lit.c, d CP

1ra-662-2015 — art.191 alin.2 lit.c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-662/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Catană

Vitalie în numele inculpatului Căpățînă Gheorghe, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2015, în cauza penală privindu-l

pe

Căpățînă Gheorghe Nicolae, născut la 06

mai 1974, în s.Pojoreni, r-nul Ialoveni,

domiciliat în s.Rusca, r-nul Hîncești.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Căpățînă Gheorghe în baza art.191 alin.(2) lit.c), d) Cod penal pe motiv

că fapta comisă constituie o contravenție, și a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art.335 Cod contravențional, cu încetarea procesului în legătură cu

expirarea termenului de tragere la răspundere contravențională.

faptul că, activînd în calitate de pădurar la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-

Silva”, în ocolul silvic Logănești, cantonul nr.6, în baza ordinului nr.51-c din 28 iunie 2005,

fiind obligat în virtutea obligațiilor de serviciu și a pct.1 al contractului nr.9 cu privire la

răspunderea materială deplină din 17 februarie 2006, potrivit căruia salariatul își asumă

răspunderea materială individuală pentru asigurarea integrității valorilor transmise lui de către

angajator, se obligă să aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și să i-a

măsuri de prevenire a prejudiciului, să informeze la timp angajatorul despre toate

circumstanțele care amenință integritatea valorilor transmise, să țină la evidență, să

întocmească și să prezinte în modul stabilit dările financiar-materiale și alte dări de seamă cu

privire la circulația și soldurile valorilor transmise și art.36, pct.9 al Codului Silvic din 21

iunie 1996, potrivit căruia, produsele lemnoase pot fi transportate de la locul de recoltare sau

de depozitare numai fiind însoțite de actele respective din care rezultă cu certitudine

legalitatea provenienței acestora (bonul de expediție), a eliberat integral, contrar obligațiilor

de serviciu, în prima perioadă a anului 2012, la o dată nestabilită, lui Sîrbu Alexandru - 20 de

metri steri de lemn pentru foc, specii tari, lui Coșleț Ion - 24 metri steri de lemn pentru foc,

1

specii tari și lui Stanciu Vasile - 20 metri steri de lemn pentru foc, specii tari, cauzîndu-i

astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 26.880 lei.

care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Gh.Căpățînă să fie recunoscut vinovat și condamnat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c) d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

sub formă de amendă în mărime de 700 u.c. cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a bunurilor altor persoane inclusiv de pădurar pe un termen de 5 ani, invocînd că

a fost administrat un volum probatoriu impunător, potrivit căruia a fost stabilit cu certitudine

existența elementelor infracționale în acțiunile lui Gh.Căpățînă și însușirea sumei de 26.880

lei, obținute ca rezultat al înstrăinării masei lemnoase; instanța a apreciat eronat acțiunile

inculpatului și a admis exclusiv argumentele înaintate de apărare și inculpat, fără a ține cont

de faptul că suma de bani în mărime de 26.880 lei obținută de către Gh.Căpățînă s-a aflat la

acesta pe o perioadă impunătoare de timp din momentul obținerii de facto și pînă la

momentul cînd acesta a introdus banii în contabilitate, adică la 22.06.2012, după inventariere

și depistare a neajunsului; inculpatul în virtutea funcției sale deținute de pădurar și ca

administrator direct asupra bunurilor încredințate, avea posibilitatea de a însuși bunurile

(banii) rezultați din înstrăinarea masei lemnoase și intrarea în posesia acestora, precum și

utilizarea lor, astfel, acțiunile sale urmau a fi încadrate juridic de către acuzare conform

prevederilor art.191 alin.(2) lit.c), d) Cod penal;

- reprezentantul părții vătămate, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art.191 alin.(2) lit.c) d) Cod penal; instanța a aplicat eronat legea contravențională față de

Gh.Căpățînă, deoarece acesta a însușit ilegal banii pentru lemnele vîndute, prin acțiunile sale

a prejudiciat considerabil întreprinderea, a încălcat obligațiile sale de serviciu și urmează să

poartă răspundere penală, conform legii.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și reprezentantul ÎS ”Hîncești-Silva”.

Instanța de apel a constatat că la materialele cauzei nu există nici un înscris

contrasemnat de către inculpat, prin care s-ar dovedi cert că ÎS „Hîncești-Silva” a adus la

cunoștința acestuia modalitatea și procedura de înstrăinare a bunurilor aflate în paza acestuia,

astfel încît declarațiile contabilului O.Ciubotaru și ale contabilului ocolului silvic, L.Fărîma

referitor la existența unei proceduri privind achitarea de către cumpărător a prețului lemnului

ce urmează a fi cumpărat la casieria întreprinderii, care eliberează bonul și factura fiscală, nu

pot fi interpretate în detrimentul inculpatului, căruia nu i-a fost adusă la cunoștință această

procedură, contrar obligațiunilor de angajator.

La fel, instanța de apel a menționat că, potrivit declarațiilor martorilor I.Fulga și

Gh.Vornicescu, la data depistării neajunsului inculpatul a declarat că deține mijloacele

bănești încasate de la cumpărătorii lemnului indicat ca neajuns, circumstanță, ce denotă că

acesta nu a avut intenția de a însuși aceste mijloace bănești, fiind transmise în contul ÎS

„Hîncești-Silva” la data de 22.06.2012, astfel, argumentele procurorului că instanța ar fi

stabilit greșit stingerea neajunsului, sînt bazate doar pe declarațiile reprezentantului părții

vătămate or, la materialele cauzei a fost anexat înscrisul, prin care se confirmă încasarea

sumei.

2

Astfel, instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, sînt juste și

întemeiate.

reprezentantul părții vătămate ÎS ”Hîncești-Silva”, care au solicitat casarea acesteia și

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța a dat o apreciere

eronată probelor administrate la caz și incorect a concluzionat că în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare; instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor argumentelor invocate de procuror în apel și asupra tuturor probelor prezentate

de partea acuzării, iar decizia instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

au fost admise recursurile procurorului și reprezentantului părții vătămate ÎS ”Hîncești-

Silva”, casată total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță, pe motiv că instanța de apel nu a ținut seama de cerințele art.414 Cod de procedură

penală, nu a verificat legalitatea hotărîrii atacate, nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor

administrate și motivelor invocate în apel de procuror și reprezentantul părții vătămate ÎS

”Hîncești-Silva”, nu a apreciat la modul cuvenit probele administrate la caz pentru adoptarea

unei soluții juste și corecte.

fost admise apelurile procurorului și reprezentantului părții vătămate ÎS ”Hîncești-Silva”,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Gh.Căpățînă a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c), d)

Cod penal la amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane pe un termen de 3 ani.

Instanța de apel a constatat că Căpățînă Gheorghe, activînd în baza ordinului nr.51-c

din 28.06.2005 în calitate de pădurar la ÎS „Hîncești Silva”, ocolul silvic Logănești, cantonul

nr.6, și fiind obligat în virtutea obligațiunilor de serviciu și pct.1) din contractul cu privire la

răspunderea materială deplină nr.9 din 17.02.2006, potrivit căruia „Salariatul î-și asumă

răspunderea materială individuală pentru asigurarea integrității valorilor transmise lui de către

angajator și se obligă: a) să aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și să ia

măsuri de prevenire a prejudiciului; b) să informeze la timp angajatorul despre toate

circumstanțele care amenință integritatea valorilor ce i-au fost transmise; c) să țină la

evidență, să întocmească și să prezinte în modul stabilit dările de seamă financiar-materiale și

alte dări de seamă cu privire la circulația și soldurile valorilor ce i-au fost transmise; și art.36

pct.9) din Codul Silvic din 21.06.1996, potrivit căruia produsele lemnoase pot fi transportate

de la locul de recoltare sau de depozitare numai fiind însoțite (pe toată durata transportului)

de actele respective din care rezultă cu certitudine legalitatea provenienței acestora (bonul de

plată, factura de expediție, etc.), a eliberat ilegal și contrar obligațiunilor de serviciu în prima

perioadă a anului 2012, la o dată nestabilită, lui Sîrbu Alexandru - 20 metri steri de lemn

pentru foc specii tari, lui Coșleț Ion - 24 metri steri de lemn pentru foc specii tari, lui Stanciu

Vasile - 20 metri steri de lemne pentru foc specii tari, cauzîndu-i astfel părții vătămate un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 26.880 lei.

Respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării reciproce, a conchis că acestea cert dovedesc vinovăția lui Gh.Căpățînă în

săvîrșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile lui urmează a fi calificate în baza art.191 alin.(2)

lit.c), d) Cod penal.

3

Astfel, din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile inculpatului Gh.Căpățînă, care nu a negat faptul că la efectuarea inventarierii s-a

depistat lipsa a 64 metri steri lemne, pe care el i-a eliberat persoanelor fizice fără factură

fiscală și pentru care a primit bani în sumă de 26880 lei, însă nu i-a introdus în contabilitatea

întreprinderii, pe motiv că nu avea transport cu ce se deplasa în Hîncești, dar ulterior, după

inventariere, dînsul a introdus banii în contabilitate;

- declarațiile reprezentantul părții vătămate Z.Postolachi, care a declarat că la

05.06.2012 inculpatul a depus cerere pentru acordarea concediului în legătură cu ce, la

13.06.2012, s-a efectuat inventarierea sectorului încredințat acestuia, în urma căreia s-a

depistat un neajuns de 64 metri steri lemne. Inculpatul a explicat că a eliberat masa lemnoasă

în baza uneia și aceeași facturi, motivînd că nu avea transport cu ce veni la întreprindere

pentru a primi facturi, și a fost de acord de a achita valoarea acesteia în sumă de 26880 lei,

introducînd suma dată în contabilitate la 22.06.2012;

- declarațiile martorului I.Coșleț, care a relatat că a procurat de la inculpat lemne în

volum de 24 metri steri, cu toate că cunoștea că urma să se ducă personal în contabilitate să

achite pentru lemn și să primească factură, însă a achitat banii inculpatului, ca acesta ulterior

să-i introducă în contabilitate;

- declarațiile martorului Ig.Vicol, care a explicat că primind de la Gh.Căpățînă

cantonul sub supraveghere, împreună cu inculpatul și șeful Gh.Vornicescu, au efectuat

inventarierea și s-a depistat neajuns de masă lemnoasă, în privința neajunsului inculpatul nu a

explicat nimic. Procedura procurării masei lemnoase este că persoana care dorește să procure

lemne se adresează la întreprindere unde achită banii pentru lemn, i se eliberează un bon pe

care îl prezintă pădurarului, în baza căruia acesta din urmă eliberează lemnul;

- declarațiile analogice ale martorului Iu.Fulga, referitor la efectuarea inventarierii și

depistarea neajunsului, care a mai concretizat că în cazul în care cumpărătorul vine în pădure

și dă banii pentru lemne pădurarului, acesta pleacă în contabilitate unde introduce banii, i se

eliberează factură și apoi eliberează masa lemnoasă;

- declarațiile analogice ale martorului Gh.Vornicescu, care a mai comunicat că

procedura pentru eliberarea masei lemnoase constă în aceea că, persoana fizică sau juridică se

adresează în contabilitate, unde achită producția forestieră de care are nevoie, i se eliberează

bon de casă și factură care se întocmește în trei exemplare, două facturi împreună cu bonul se

înmînează cumpărătorului, care le prezintă pădurarului, acesta semnează facturile, după care

o factură rămîne la cumpărător, deoarece este necesară la drum, factura se eliberează cînd se

ridică masa lemnoasă;

- declarațiile martorului O.Ciubotaru, care a lămurit că cunoaște că în urma

inventarierii la cantonul unde activează inculpatul s-a depistat un neajuns de lemne în valoare

de 26880 lei, care ulterior, la 26.06.2012, inculpatul i-a achitat în contabilitate. Conform

procedurii, persoana care dorește să procure lemn, se adresează la întreprindere, achită în

contabilitate cantitatea de lemn de care are nevoie, i se eliberează bonul fiscal și factura

fiscală, pe care le prezintă pădurarului și ultimul, în baza acestor documente, eliberează

producția forestieră;

- declarațiile analogice ale martorului L.Fărîmă, referitor la procedura procurării

producției forestiere, care a mai concretizat că nu cunoaște în baza la ce document inculpatul

a eliberat masa lemnoasă, deoarece acestuia nu i-a fost eliberată factură fiscală care ar indica

suma de 26880 lei. În cazul în care cumpărătorul încredințează banii pădurarului, acesta vine

în contabilitate unde introduce banii și i se eliberează factura fiscală, după care eliberează

masa lemnoasă, potrivit legislației în vigoare pădurarul nu are dreptul de a lua banii de la

cumpărător;

4

și actele cauzei - cererea directorului ÎS „Hîncești Silva”, rezultatul inspectării

financiare nr.27-06-04/561 din 15.05.2013, ordinul nr.122 din 22.06.2012, dispoziția de

încasare, contractul individual de muncă nr.16 din 28.06.2005, rezultatul inventarierii din

13.06.2012, raportul privind mișcarea producției forestiere pentru luna iunie 2012, contractul

cu privire la răspunderea materială deplină nr.9 din 17.02.2006, instrucția de funcție a

pădurarului cantonului nr.6, care sînt descrise detaliat în decizia instanței de apel.

Instanța de apel a conchis că probele sus menționate, administrate în cadrul cercetării

judecătorești din punct de vedere al pertinenței și concludenței, dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar declarațiile acestuia privind

nevinovăția sa în cele imputate, instanța le-a apreciat critic, considerîndu-le ca un mijloc de

apărare a acestuia.

În acest sens, instanța a reținut că Gh.Căpățînă a fost angajat în calitate de pădurar

fiindu-i încredințate bunurile în baza raporturilor de muncă, acesta avînd în sarcina de a

deține bunurile respective, precum și atribuția de a le administra, și lui îi revine răspunderea

pentru respectarea regimului de utilizare a bunurilor încredințate, precum și pentru asigurarea

integrității lor.

La fel, instanța de apel a constatat că, în speță, este demonstrată atît latura obiectivă,

cît și cea subiectivă a infracțiunii de delapidare, deoarece Gh.Căpățînă, manifestînd intenție

directă față de delapidarea averii străine în scop de cupiditate, a înstrăinat contrar obligațiilor

de serviciu 64 metri steri de lemn, însă banii nu i-a introdus în contabilitate, dar i-a însușit, și

abia după ce a fost depistat neajunsul, acesta a declarat că este de acord să întoarcă banii,

introducînd banii doar după 10 zile de la momentul inventarierii și depistării neajunsului. Prin

urmare, inculpatul a deținut ilegal în posesia sa banii în sumă de 26880 lei, intenția de a-i

întoarce fiind manifestată doar după ce a fost depistat neajunsul în urma inventarierii.

Declarațiile inculpatului referitor la imposibilitatea achitării sumei date la momentul primirii,

pe motiv că nu a avut posibilitatea de a se deplasa în or.Hîncești, instanța le-a apreciat critic,

deoarece s-a constatat că acesta la data de 11.06.2012 a fost în contabilitate și a introdus în

casă bani pentru 5 metri de lemn, însă nu a achitat și suma de 26880 lei primită de la A.Sîrbu,

I.Coșleț și V.Stanciu pentru lemnul eliberat și nici nu a informat contabilitatea și

administrația că a eliberat acestora lemn și că a luat de la ei bani, pînă cînd nu a fost efectuată

inventarierea și depistat neajunsul.

De asemenea, instanța de apel a relatat că, vinovăția inculpatului se dovedește prin

însuși declarațiile acestuia, care a recunoscut că masa forestieră de 64 metri nu a fost luată la

evidență contabilă, că nu au fost eliberate facturi pentru masa lemnoasă și că nu a introdus în

contabilitate suma de 26880 lei, acoperind neajunsul respectiv doar după ce acesta a fost

depistat.

Reieșind din aceste constatări, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a dat o

apreciere eronată probelor administrate în cauză, a dat o încadrare juridică greșită a faptei

săvîrșite de Gh.Căpățînă, ajungînd la concluzia greșită că acesta a comis contravenția

prevăzută de art.335 Cod contravențional, adică samavolnicia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel, ținînd seama de

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de scopul legii penale, de

persoana inculpatului a considerat că va fi echitabilă și rezonabilă aplicarea în privința

acestuia a pedepsei sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a bunurilor altor persoane.

5

numele inculpatului Gh.Căpățînă care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6),

8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor administrate în cauză; fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii; instanța de apel a reținut doar partea din declarațiile

martorilor care se referă la explicarea procedurii de vînzare a lemnului și care relevă faptul că

inculpatul a încălcat regulile de eliberare a lemnului vîndut, dar nu a coroborat această parte a

mărturiilor cu cealaltă parte, care probează faptul că inculpatul nu și-a însușit suma de bani și

anulează elementele ce îl incriminează pe acesta; martorii L.Fărîmă, Iu.Fulga, O.Ciubotaru au

explicat procedura de vînzare a masei lemnoase; instanța de apel nu a motivat în ce constă

prejudiciul cauzat în condițiile în care inculpatul a achitat suma de 26880 lei în contabilitate;

instanța de apel și-a întemeiat decizia pe presupuneri, pe aprecierea critică a apărării și

considerația afirmațiilor care au ,,administrat un volum probatoriu impunător, potrivit căruia

a fost stabilit cu certitudine existența elementelor infracționale ale inculpatului”; prima

instanță a constatat existența încălcărilor comise de inculpat însă, ținînd seama de

circumstanțele cauzei corect a dispus că fapta inculpatului nu constituie infracțiune.

procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

neîntemeiat, Colegiul penal, concluzionează că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, la care face

referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizînd temeiurile invocate în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul nu este de acord cu condamnarea

lui Gh.Căpățînă în baza art.191 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, considerînd că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură

penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, le-a examinat complet și obiectiv, sub aspectul

pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Gh.Căpățînă în

comiterea infracțiunii imputate, să fie justă și întemeiată, corect încadrînd acțiunile acestuia

în baza art.191 alin.(2) lit.c), d) Cod penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală

a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de

serviciu și cauzarea de daune în proporții considerabile.

Astfel, conform conținutului deciziei, instanța de apel a conchis că vinovăția lui

Gh.Căpățînă în săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate legal

în cadrul urmăririi penale, precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești, și

recercetate în cadrul instanței de apel, și anume: declarațiile inculpatului, a reprezentantului

6

părții vătămate Z.Postolachi, a martorilor I.Coșleț, O.Ciubotaru, L.Fărîmă, Iu.Fulga,

Gh.Vornicescu, și actele cauzei - cererea directorului ÎS „Hîncești Silva”, rezultatul

inspectării financiare nr.27-06-04/561 din 15.05.2013, ordinul nr.122 din 22.06.2012,

dispoziția de încasare, contractul individual de muncă nr.16 din 28.06.2005, rezultatul

inventarierii din 13.06.2012, raportul privind mișcarea producției forestiere pentru luna iunie

2012, contractul cu privire la răspunderea materială deplină nr.9 din 17.02.2006, instrucția de

funcție a pădurarului cantonului nr.6.

Probele indicate sînt detaliat descrise în decizia instanței de apel și la pct.4 al

prezentei decizii, și care sînt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între ele și

nu prezintă temei de îndoială.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate și contravin actelor

cauzei - declarațiilor reprezentantului părții vătămate, a martorilor, inclusiv și a inculpatului,

care nu a negat faptul că a eliberat producție lemnoasă lui A.Sîrbu, I.Coșleț și V.Stanciu fără

factură fiscală și a primit de la ei banii în sumă de 26880 lei, fapt despre care nici nu a

informat contabilitatea și administrația, pînă cînd nu a fost efectuată inventarierea și depistat

lipsa a 64 metri steri de lemn.

Nu poate fi reținut nici temeiul, precum că inculpatul a motivat neachitarea în

contabilitate a sumei date prin faptul lipsei posibilității de a se deplasa în or.Hîncești,

deoarece instanța a constatat că inculpatul, pînă a pleca în concediu, la 11.06.2012, a fost în

contabilitate și a achitat bani pentru 5 metri de lemn, însă nu a achitat și suma de 26880 lei

primită de la A.Sîrbu, I.Coșleț și V.Stanciu pentru lemnul eliberat.

Lipsită de temei este și afirmația părții apărării, precum că instanța de apel a reținut în

mod greșit că inculpatul a eliberat masa lemnoasă contrar atribuțiilor de serviciu, deoarece

conform obligațiilor de serviciu și pct.1) al contractului nr.9 cu privire la răspunderea

materială deplină din 17.02.2006, salariatul î-și asumă răspunderea materială individuală

pentru asigurarea integrității valorilor transmise lui de către angajator, astfel Gh.Căpățînă s-a

obligat să aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și să i-a măsuri de

prevenire a prejudiciului, să informeze la timp angajatorul despre toate circumstanțele care

amenință integritatea valorilor transmise, să țină la evidență, să întocmească și să prezinte în

modul stabilit dările financiar-materiale și alte dări de seamă cu privire la circulația și

soldurile valorilor transmise și art.36 pct.9) din Codul Silvic, potrivit căruia, produsele

lemnoase pot fi transportate de la locul de recoltare sau de depozitare numai fiind însoțite de

actele respective din care rezultă cu certitudine legalitatea provenienței acestora.

În cauză, cert s-a constatat că Gh.Căpățînă a eliberat masa lemnoasă cet.A.Sîrbu,

I.Coșleț și V.Stanciu fără acte respective - factură fiscală și bon de plată a lemnului în

contabilitate.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului, precum că instanța de apel nu a

motivat în ce constă prejudiciul cauzat, deoarece în rezultatul inspectării financiare nr.27-06-

04/561 din 15.05.2013, s-a constatat că în urma inventarierii efectuate la 13.06.2012, a fost

depistată lipsa a 44,8 m3 sau 64 m/steri de lemn de foc specii tari, valoarea cărora, ținînd cont

de prețurile masei lemnoase aprobate prin ordinul întreprinderii nr.20 din 30.11.2011, este de

26880 lei, ceea ce și constituie prejudiciul cauzat întreprinderii în rezultatul acțiunilor de

delapidare a averii străine ale inculpatului Gh.Căpățînă. Iar faptul că inculpatul ulterior a

introdus în contabilitate suma dată, nu-l liberează de răspundere pentru acțiunile comise.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul Gh.Căpățînă nu a comis

infracțiunea incriminată și în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii imputate, sînt

neîntemeiate și contravin actelor cauzei.

7

Afirmațiile recurentei, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat probele

cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a

recursului, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea procedurii penale,

verificate și apreciate de instanță conform legislației în vigoare. Cu atît mai mult că, conform

art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de

fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești contestate.

Instanța de recurs constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea acestuia, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Concomitent, se constată că pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea

prevederilor art.61, 75-76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele

cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de avocatul V.Catană în numele inculpatului Gh.Căpățînă, și,

potrivit legii, se dispune respingerea recursului ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Catană Vitalie în

numele inculpatului Căpățînă Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 februarie 2015 în cauza penală în privința acestuia, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 07 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8