1ra-871/2015 — art. 166-1 alin. 4 lit. c, e; art. 189 alin. 1; art. 349 alin. 1-1 CP

1ra-871/2015 — art. 166-1 alin. 4 lit. c, e; art. 189 alin. 1; art. 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-871/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Roșca Mihail Constantin, născut la 29 mai 1962, originar și

domiciliat or. Ungheni str. Boico 2 ap.104

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procesul penal privind învinuirea lui Roșca M. în baza:

- art. 1661 alin. (4) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta sa constituie o

contravenție și a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 78 alin. (3) Cod contravențional, însă procesul contravențional a fost încetat din

motivul expirării termenului de prescripție pentru tragere la răspundere

contravențională.

- art. 189 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta sa constituie o contravenție și a

fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 335 Cod

contravențional, însă procesul contravențional a fost încetat din motivul expirării

termenului de prescripție pentru tragere la răspundere contravențională.

Roșca M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal, la 2 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 2 ani.

Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Jechiu

T. și Veriga S., în privința cărora aceasta nu a fost atacată.

1

urmărire penală pentru faptul că, la data de 04 aprilie 2011 în jurul orelor 11.00-

12.00, împreună cu Jechiu T. și Veriga S. urmărind scopul de a-l pedepsi pe Popa

Nicolae, pentru un conflict ce a avut loc la data de 03 aprilie 2011 la barul

„Magadan” or. Ungheni, s-au deplasat la domiciliul lui Manechin Eugen de pe str. P.

Halipa, 38 or. Ungheni, unde se afla Popa Nicolae și prin urmare în fața porții

domiciliului indicat, Roșca M. a început să-i aplice lovituri ultimului. În acest timp

Jechiu T. și Veriga S. s-au implicat în conflict, aplicându-i lovituri lui Popa N. Ca

urmare a loviturilor primite, Popa N. s-a ales, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 106 din 25.05.2011, cu vătămări corporale ușoare, ce au fost cauzate

prin loviri cu/sau de corpuri dure contondente și pot data din 04.04.2011.

Tot el, a insistat ca Popa N. să urce într-un automobil de model „Mercedes” de

culoare neagră, ce aparținea temporar lui Veriga S. și l-a dus la domiciliul său ap. 104

str. Boico, 2 or. Ungheni, unde Roșca M. l-a impus pe Popa N. să scrie o recipisă prin

care ultimul s-a obligat să restituie suma de 500 euro, pentru leziunile corporale pe

care le avea Roșca R., în urma bătăii din barul „Magadan” or. Ungheni.

Astfel, partea acuzării a solicitat de a încadra acțiunile lui Roșca M. în baza art.

1661 alin. (4) lit. c) Cod penal, tortura, adică orice faptă intenționată prin care se provoacă

unei persoane o durere sau suferințe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obține de la

această persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru

un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o

intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terțe persoane, sau din orice alt

motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau

suferință este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto,

exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice altă persoană care acționează cu

titlu oficial sau cu consimțământul expres sau tacit al unei asemenea persoane, săvârșite de

două sau mai multe persoane, precum și în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, șantajul,

adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului ori

dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, săvârșită prin

amenințarea cu aplicarea violenței.

La fel, potrivit sentinței, s-a constatat că Roșca M. la data de 19 aprilie 2013, în

jurul orei 19.30, în apartamentul nr. 104, de pe strada Boico nr. 2, din or. Ungheni, în

scopul sistării activității executorului judecătoresc, Anati Snejana, care activează în

baza licenței cu seria LE, nr. 083, eliberată de Ministerul Justiției la data de 12.08.2010

și care s-a prezentat pe adresa respectivă în vederea exercitării atribuțiilor sale de

serviciu și anume pentru executarea documentului executoriu nr. 2p/o-l82/12 din

22.08.2012, emis de Judecătoria Ungheni, prin care s-a dispus încasarea de la Roșca

Roman Mihail, a.n. 08.11.1983, c/p 2000036048456, dom. în or. Ungheni, str. Boico nr.

2, ap. 104, în beneficiul creditorului urmăritor Rîcov Serghei a sumei în mărime de

20.000 lei, a îmbrâncit-o pe Anati S., după care i-a aruncat mapa, unde se aflau actele

procedurii de executare, geanta în care se aflau mai multe documente, legitimația de

serviciu, ștampila și două telefoane mobile, în coridor după ușa de la intrare în

apartament. Ulterior, Roșca Mihail i-a smuls din mâinile executorului judecătoresc,

Anati S., telefonul mobil cu care aceasta îi înregistra acțiunile sale și l-a aruncat cu

2

putere pe podea, în rezultatul căruia telefonul mobil s-a defectat. În continuare,

Roșca M. i-a aplicat o lovitură executorului judecătoresc, Anati S., cu palma în

regiunea feței, de la care i-au căzut jos ochelarii, provocându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 106 din 28.05.2013, o vătămare corporală neînsemnată.

Apoi, Roșca M. a îmbrâncit-o în coridor pe Anati S., iar el s-a întors în bucătărie și a

aruncat peste fereastră telefonul mobil ce îl distrusese.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Roșca M. a fost calificată de drept de către instanța de judecată în baza

art. 78 alin. (3) Cod contravențional și anume – vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere

neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă, art. 335 Cod contravențional –

samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin

încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei,

precum și în baza art. 349 alin. (11) Cod penal și anume – aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere și

nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării activității lor de serviciu.

3.1 Procurorul în Procuratura r-lui Ungheni, Nicorici Radu, prin care a solicitat

casarea acesteia, în partea încetării procesului penal privind învinuirea lui Roșca M.

în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Roșca M. să fie

condamnat în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84 Cod penal prin cumul

parțial lui Roșca M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 189 alin. (1) și

art. 349 alin. (11) Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 5 ani 6 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță incorect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept,

constatând că Roșca M. a comis un act de samavolnicie și nu o infracțiune de șantaj

prevăzută la art. 189 Cod penal;

- inculpatul Roșca M. după ce i-a aplicat lovituri lui Popa N. l-a invitat la el

acasă unde i-a vorbit despre recuperarea unor prejudicii pentru tratamentul fiului

său. Inculpatul, Roșca M. a recunoscut aplicarea loviturilor lui Popa N. precum și

faptul că i-a spus să achite cheltuielile legate de tratament. Astfel, însăși aplicarea

loviturilor lui Popa N. de către inculpatul, Roșca M., impune victimei o situație

psihologică de inferioritate, care însoțită de cererea recuperării unor prejudicii

presupuse, deja constituie componența infracțională de șantaj;

- partea vătămată Popa N. era în stare de recidivă penală, situație ce era

percepută de el ca un pericol evident în cazul în care Roșca M. sau Roșca R. va

depune o cerere legală la poliție pentru atragerea sa la răspundere penală, pe faptul

huliganismului ce avut loc la barul „Magadan” din or. Ungheni, iar la acel moment

al șantajului organele de drept, încă nu aveau în procedură careva materiale pe

faptul comiterii unui act de huliganism;

3

- scopul inculpatului Roșca M. nu era unul de samavolnicie, deoarece

samavolnicia ar trebui să se manifeste până la limita unor acțiuni de intrare în

posesie arbitrară, dar nu cu aplicarea loviturilor și amenințărilor;

- de asemenea, prima instanță la aplicarea pedepsei inculpatului nu a luat în

considerație personalitatea acestuia și anume că nu este prima dată atras la

răspundere penală, cu toate că este considerat ca neavând antecedente penale, în

privința lui fiind intentate mai mult cauze penale aflate pe rol în Judecătoria r-lui

Ungheni. La fel, acesta atentează și la reprezentanții statului care au venit la

domiciliul său pentru executarea unei hotărâri judecătorești, cum este episodul în

privința victimei, Anati S.

3.2 Inculpatul, Roșca M., prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să fie achitat pe capătul de învinuire în baza art. 349 alin. (11) Cod penal.

respins ca nefondat apelul declarat de către procuror și admis apelul declarat de

inculpatul Roșca M., fiind casată parțial sentința în latura pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care lui Roșca M., i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 349 alin. (11) Cod penal,

amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 12.000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

instanță a adoptat o hotărâre legală și întemeiată, fiind corect stabilite circumstanțele

de fapt și de drept prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, ajungând la

concluzia corectă cu privire la încetarea procesului penal privind învinuirea lui

Roșca M. de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 189 alin. (1) Cod penal din motiv

că fapta sa constituie o contravenție prevăzută de art. 335 Cod contravențional. La

fel, instanța de apel a considerat că este întemeiată și legală concluzia primei instanțe

privind vinovăția lui Roșca M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(11) Cod penal, însă în partea pedepsei stabilite pe acest episod va interveni în

conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală.

În opinia instanței de apel unul din elementele constitutive ale infracțiunii de

șantaj și anume scopul de îmbogățire ilegală, fără temei, nu se regăsește în acțiunile

inculpatului. Instanța de apel a considerat, că la examinarea cauzei s-au confirmat

acțiunile inculpatului prin care acesta își exercita dreptul presupus de a-l impune pe

Popa N. de a restitui cheltuielile pentru tratamentul fiului său, căruia i-au fost

cauzate leziuni corporale, fiindu-i dezbătuți dinții în timpul conflictului, fapt

confirmat de însăși partea vătămată.

Instanța de apel a notat că din declarațiile părții vătămate, Popa N., reiese că

inculpatul Roșca M. l-a impus „să aducă 500 euro peste 2 ore pentru tratamentul lui

Roșca R.”. Alte probe ce ar dovedi scopul de cupiditate al lui Roșca M. nu au fost

prezentate instanței de judecată. Astfel, inculpatul prin acțiunile sale își realiza

arbitrar un drept presupus de restituire a cheltuielilor pentru tratamentul fiului său.

Însăși partea vătămată a declarat că înțelegea faptul pentru ce inculpatul solicită bani

4

și anume pentru lecuirea fiului său și nu cere transmiterea banilor pentru a se

îmbogăți fără nici un temei.

La fel, instanța de apel a stabilit că însăși procurorul în apelul declarat constată,

că inculpatul Roșca M. a solicitat bani pentru tratamentul fiului și nu pentru a se

îmbogăți fără nici un temei. Astfel, faptul că inculpatul nu a respectat procedura

legală de recuperare a prejudiciului material cauzat fiului său (costul lecuirii), se

încadrează pe deplin în componența contravenției de samavolnicie.

Instanța de apel a mai considerat că nu poate fi acceptat argumentul

procurorului, precum că doar aplicarea loviturilor, însoțită de cererea recuperării

unor prejudicii presupuse, deja constituie componența infracțiunii de șantaj. Pentru

infracțiunea de șantaj este necesar ca cererea de transmitere a banilor să fie fără nici

un temei, deoarece infracțiunea de șantaj presupune cerința de a transmite bani ce

nu i se cuvin inculpatului și fără a avea nici un drept asupra lor, inclusiv și un drept

presupus.

În viziunea instanței de apel, argumentele procurorului sânt contradictorii,

deoarece se invocă prezența în acțiunile inculpatului Roșca M. a elementelor

infracțiunii de șantaj, pentru că ultimul își dădea seama că înaintează o cerere prin

amenințare fiind însoțit de 2 colaboratori de poliție, însă totodată procurorul nu a

contestat sentința în latura încetării procesului penal pe art. 1661 Cod penal, pe motiv

că fapta constituie o contravenție și nu le-a incriminat polițiștilor comiterea

infracțiunii de șantaj. Procurorul a fost de acord cu faptul că, toți trei agresori au

venit doar să se răzbune, fără a se prezenta ca persoane oficiale ale statului. Acțiunile

celor 3 inculpați conțin indicii de coparticipare la aceleași fapte, toți având un scop

unic, însă în cazul în care coparticipanților Jechiu T. și Veriga S. nu li s-a incriminat

comiterea infracțiunii de șantaj, prin urmare nici în acțiunile inculpatului Roșca M.

nu se conțin elementele acestei infracțiuni.

De asemenea, instanța de apel a constatat că argumentele inculpatului privind

achitarea sa în baza art. 349 alin. (11) Cod penal sânt neîntemeiate, menționând că

probele cercetate, confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpatul Roșca M.

a aplicat violență și a deteriorat bunurile executorului judecătoresc, Anati S., în

scopul sistării activității ei, iar argumentarea făcută de prima instanță corespunde

circumstanțelor cauzei și nu există temei de a interveni în soluția privind calificarea

acțiunilor inculpatului, pe acest episod.

Totodată, instanța de apel a considerat că, apelul declarat de inculpat urmează a

fi admis, cu casarea parțială a sentinței în latura aplicării pedepsei penale, deoarece

prima instanță nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea aspră, fără a lua în considerație toate

circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a considerat concluziile primei instanțe referitor la neaplicarea

pedepsei sub formă de amendă ca fiind contradictorii și contrar circumstanțelor

stabilite, deoarece pedeapsa cu amendă va contribui la reeducarea și corectarea

inculpatului, iar aplicarea unei pedepse mai grave este inoportună, în cazul în care

este posibilă aplicarea unei pedepsei mai blânde și care poartă un caracter real și nu

condiționat.

5

procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, prin care solicită

casarea acesteia, pe motivul admiterii ilegale a apelului inculpatului, cu remiterea

cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă că:

- este neîntemeiată poziția instanței de apel, prin care menționează că este

corectă concluzia primei instanțe privind recalificarea acțiunilor inculpatului din

prevederile art. 189 alin. (1) Cod penal, în cele ale art. 335 Cod Contravențional, cu

încetarea procesului penal și respectiv a celui contravențional;

- instanța de apel la adoptarea deciziei de condamnare a inculpatului pe capătul

de învinuire în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, a făcut apreciere incorectă a

probelor, a reținut inutilitatea probelor prezentate de partea acuzării, acordând

prioritate declarațiilor inculpatului și a făcut concluzii ce nu se racordă la ansamblul

probatoriu acumulat pe cauză;

- inculpatul, Roșca M., fără a avea un drept legal demonstrat într-un proces sau

fără a exista o cerere legală referitor la maltratarea fiului său, l-a adus la domiciliul

său pe Popa N. și i-a cerut prin șantaj suma de 500 euro pentru careva leziuni

corporale ale lui Roșca R. rezultate de pe urma unei bătăi din barul „Magadan”, or.

Ungheni la data de 03 aprilie 2011. În așa mod, inculpatul Roșca M. dorea să ascundă

crima comisă de Popa N. în schimbul unei sume de bani, situație care prin conținut

dă dovadă sigură de prezența componenței de infracțiune prevăzută la art. 189 alin.

(1) Cod penal;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate pe capătul de

învinuire în baza art. 189 alin. (1) Cod penal este pe deplin demonstrată prin probele

acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate ulterior, în cadrul cercetării

judecătorești de către prima instanță și de către instanța de apel.

- inculpatul Roșca M. a recunoscut aplicarea loviturilor lui Popa N. precum și

faptul că i-a spus să achite cheltuielile legate de tratament. Astfel, însăși aplicarea

loviturilor lui Popa N. de către Roșca M. impune victimei o situație psihologică de

inferioritate, care însoțită de cererea recuperării unor prejudicii presupuse deja

constituie componența infracțională de șantaj. Mai menționează că Roșca R. sau

Roșca M. nu au depus cereri la poliție pe faptul huliganismului din barul

„Magadan” or. Ungheni, iar la acel moment al șantajului organele de drept încă nu

aveau în procedură careva materiale pe faptul comiterii unui act de huliganism, în

asemenea circumstanțe, scopul inculpatului Roșca M. nu era unul de samavolnicie,

deoarece aceasta ar trebui să se manifeste până la limita unor acțiuni de intrare în

posesie arbitrară, dar nu cu aplicarea loviturilor și amenințărilor;

- inculpatul nu este prima dată atras la răspundere penală, cu toate că este

considerat ca neavând antecedente penale, în privința lui sânt intentate mai mult

cauze penale aflate pe rol în Judecătoria r-lui Ungheni, de unde rezultă că atentează

și la reprezentanții statului care au venit la domiciliul său pentru executarea unei

hotărâri judecătorești cum este episodul în privința victimei, Anati S;

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv, în comparație cu prima instanță,

circumstanțele cauzei examinate privind învinuirea inculpatului Roșca M. în baza

6

art. 349 alin. (11) Cod penal, adoptând o decizie ilegală în latura individualizării

pedepsei penale, concluzionând eronat că, scopul educativ și preventiv al pedepsei

în privința inculpatului nu poate fi atins, decât prin aplicarea pedepsei neprivative -

amenda. Pedeapsa cu amenda stabilită inculpatului de instanța de apel, nu a fost

individualizată corect și nu în destulă măsură încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii și evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte similare,

deoarece aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) și 12) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis pe capătul de învinuire a inculpatului

Roșca M. în baza art. 189 alin. (1) Cod penal și respins, ca inadmisibil pe capătul de

condamnare în baza art. 349 alin. (11) Cod penal din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7.1 Referitor la recursul declarat de procuror pe capătul de învinuire a inculpatului

Roșca M. în baza art. 189 alin. (1) Cod penal

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Totodată se remarcă că, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteaze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

7

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație faptul că instanța de

apel a menținut concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor și încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului pe capătul de învinuire a inculpatului Roșca M. în

baza art. 189 alin. (1) Cod penal, Colegiul întru expunerea concluziilor sale va

purcede la verificarea deciziei anume pe acest episod în cumul cu sentința adoptată

pe caz.

Deci, procurorul invocă ca temei pentru recurs prevederile art. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul reține că se contestă decizia

instanței de apel prin prisma temeiului de recurs invocat și menționat supra pe

capătul de învinuire în privința inculpatului, Roșca M., de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal, invocându-se faptul că în rezultatul

aprecierii incorecte a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit a menținut

recalificarea efectuată de către prima instanță și anume, a acțiunilor inculpatului din

prevederile art. 189 alin. (1) Cod penal în cele ale art. 335 Cod contravențional, ca

urmare fiind încetat procesul penal, deoarece fapta inculpatului Roșca M. constituie

o contravenție.

Așadar, instanța de recurs atestă faptul că, conform rechizitoriului inculpatul pe

episodul supus judecării a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

189 alin. (1) Cod penal - șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului,

posesorului sau deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu

caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, însă prima instanță a recalificat

acțiunile inculpatului în baza art. 335 Cod contravențional - samavolnicia, adică,

exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite

de legislație, fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei, concluzie menținută și de

către instanța de apel.

Instanța de apel în acest aspect a conchis că: „unul din elementele constitutive ale

infracțiunii de șantaj și anume scopul de îmbogățire ilegală, fără temei, nu se regăsește în

acțiunile inculpatului. Instanța de apel consideră că la examinarea cauzei s-au confirmat

acțiunile inculpatului prin care acesta își exercita dreptul presupus de a-l impune pe Popa

Nicolae de a restitui cheltuielile pentru tratamentul fiului său, căruia i-au fost cauzate

leziuni corporale, i-au fost dezbătuți dinții în timpul conflictului, fapt confirmat de însă-și

partea vătămată.”. La baza acestei constatări au fost puse declarațiile părții vătămate

8

Popa N. din care instanța de apel a reținut faptul că, Roșca M. l-a impus „să aducă 500

euro peste 2 ore pentru tratamentul lui Roșca Roman.” Prin urmare, instanța de apel a

considerat că alte probe ce ar dovedi scopul de cupiditate al inculpatului Roșca M.

nu au fost prezentate instanței de judecată, iar ultimul prin acțiunile sale își realiza

arbitrar un drept presupus de restituire a cheltuielilor pentru tratamentul fiului său.

La fel, instanța de apel a conchis: „faptul că inculpatul nu a respectat procedura legală de

recuperare a prejudiciului cauzat fiului său (costul tratamentului), se încadrează pe deplin în

componența contravenției de samavolnicie”.

Analizând conținutul deciziei recurate pe capătul de învinuire a inculpatului

Roșca M., în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal consideră că instanța de

apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate versiunea și probele

apărării, fără a fi supuse acestea analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe

existente și administrate pe acest capăt de învinuire.

În acest aspect, Colegiul remarcă faptul că, potrivit rechizitoriului inculpatul

Roșca M. a fost învinuit de către organul de urmărire penală pentru faptul că: „după

ce l-a maltratat pe Popa N. a insistat ca acesta să urce într-un automobil de model

„Mercedes” de culoare neagră care aparținea temporar lui Veriga S. și au plecat la

apartamentul din str. Boico, 2 ap. 104 or. Ungheni, unde Roșca M. l-a impus pe Popa N. sub

amenințarea cu aplicarea violenței să scrie o recipisă prin care ultimul s-a obligat să restituie

suma de 500 euro pentru careva leziuni corporale pe care le avea Roșca R. în rezultatul bătăii

din barul „Magadan” or. Ungheni.”

Din declarațiile părții vătămată Popa N. care a fost audiat în cadrul cercetării

judecătorești în prima instanță, declarații ce au fost cercetate suplimentar și în

instanța de apel, rezultă că în urma unui conflict avut anterior cu inculpatul Jechiu T.

și Roșca R. la data de 03 aprilie 2011, i-au fost aplicate lovituri la cap și alte regiuni

ale corpului de către inculpatul Roșca M., ulterior și de către inculpații Jechiu T.,

Veriga S., apoi s-a insistat ca să meargă cu ultimii la barul „Magadan” or. Ungheni,

pentru a viziona înregistrările video a celor întâmplate anterior. A menționat că, de

frică a urcat în automobil și s-au dus la domiciliul inculpatului Roșca M., unde pe

drum a fost amenințat de acesta că îi va vinde organele interne, dacă nu va restitui

banii pentru tratamentul fiului său. Ajungând la domiciliul inculpatului Roșca M., a

fost impus să scrie o recipisă și să aducă în decurs de 2 ore suma de 500 euro, pentru

tratamentul fiului său.

Martorul Manechin Evghenii, fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești în

prima instanță, declarații ce au fost cercetate suplimentar și în instanța de apel, a

menționat că în anul 2011 fără a concretiza data și luna, fiind la domiciliul său, unde

era și Popa N., au venit inculpații Roșca M., Jechiu T. și Veriga S., cu un automobil

de model „Mercedes” și la poarta gospodăriei sale inculpatul Roșca M. i-a aplicat

lovituri lui Popa N., ulterior intervenind și ceilalți inculpați cu lovituri. Apoi bătaia a

fost întreruptă în urma observațiilor unei vecine, care a spus că va chema poliția, iar

la insistența inculpatului Roșca M., partea vătămată a plecat cu automobilul acestora

pentru a viziona înregistrările video de la barul „Magadan” or. Ungheni. Aflând,

ulterior din spusele lui Popa N., că a fost dus doar la domiciliul inculpatului Roșca

9

M., unde acesta i-a cerut suma de 500 de euro pentru tratamentul fiului său. A fost

telefonat de către cineva din inculpați că să vină să-l ia pe Popa N. de la domiciliul

inculpatului Roșca M.

De menționat este și acel fapt că în cadrul urmăririi penale, declarații similare a

făcut și martorul Cebotaru E.

La fel, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în prima instanță martorul

Ostaci E. a declarat că în anul 2011, fără a specifica concret data și luna, la poarta

vecinului său Manechin E., a văzut 3-4 persoane, care discutau și un automobil de

model „Mercedes”. Ulterior, întâlnindu-se peste 10 min. cu vecinul său Manechin E.,

acesta i-a povestit despre cele întâmplate. A mai menționat, că a dat declarații despre

cele văzute la urmărirea penală, fiind avertizat pentru răspundere în cazul

declarațiilor false și nu a fost influențat de nimeni, semnând declarațiile sale.

De menționat este și acel fapt, că în cadrul instanței de apel a fost audiat și

inculpatul Roșca M., care a declarat că susține declarațiile sale date în prima instanță,

unde a relatat versiunea sa asupra celor imputate lui și a menționat, că în urma

conflictului între Popa N. și fiul său, Roșca R., de la barul „Magadan”, ultimul nu a

scris plângere la poliție, deoarece nu a dorit acest lucru. A mai menționat inculpatul

Roșca M. la etapa judecării cauzei în instanța de apel, că nu el a cerut banii de la

Popa N. pentru tratament, însă fiul său, iar el nu i-a spus lui Popa N. că îi va vinde

organele pentru a recupera prejudiciul, considerând că partea vătămată a fost

instruit de a face astfel de declarații.

În cadrul cercetării judecătorești în prima instanță a fost examinat și raportul de

expertiză medico-legală nr. 106 din 25.05.2011 în privința lui Popa N., la care s-au

depistat vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, care sânt

datate cu 04.04.2011 (f.d. 39 v. 2).

A fost cercetat în cadrul cercetării judecătorești și sentința Judecătoriei Ungheni

din 23 octombrie 2013, prin care a fost condamnat Popa N., în urma conflictului de la

barul „Magadan” or. Ungheni, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an 6 luni

închisoare cu executare în penitenciar de tip închis. Instanța de recurs remarcă, că

reieșind din această sentință, ca parte vătămată figurează Jechiu T., iar Roșca Roman

(fiul inculpatului Roșca M.) figurează doar ca martor.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată că instanța de apel nu s-

a expus asupra acestor probe, ele rămânând fără analiza și aprecierea cuvenită, fapt

ce nu poate fi acceptat de către instanța de recurs, deoarece afectează situația faptică

în speța dată, ceea ce ar duce la o concluzie eronată precum că nu a fost confirmat

scopul de cupiditate al inculpatului Roșca M., în cadrul învinuirii aduse în baza art.

189 Cod penal. În astfel de condiții, Colegiul penal atenționează asupra faptului că,

scopul instanței de apel în acest sens nu este doar de a depista și constata prezența

contradicțiilor în declarațiile participanților la proces, dar și de a înlătura aceste

divergențe, fapt ignorat de către instanța de apel.

Ca urmare, instanța de apel, ignorând declarațiile depuse de partea vătămată

Popa N., martorii Manechin E., Ostaci E. în cadrul cercetării judecătorești și

martorului Cebotaru E. în cadrul urmăririi penale, precum și alte probe administrate

în prezenta speță, a reținut și a apreciat prioritar probele apărării și declarațiile date

10

de către inculpat, care are dreptul de a nu se autoincrimina, ce au și stat la baza

soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului din prevederile art. 189 alin. (1) Cod

penal, la cele ale art. 335 Cod contravențional.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse

verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul

cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire

penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza probelor după intima

convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet

și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu-

denta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere

a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această

dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al

coroborării lor.

Totodată, potrivit recursului declarat, Colegiul penal reține că procurorul invocă

și temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală–faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, motivând cu faptul că atât

prima instanță, cât și instanța de apel incorect au apreciat circumstanțele de fapt și

de drept, constatând că inculpatul Roșca M. a comis un act de samavolnicie

contravențională și nu o infracțiune de șantaj prevăzută de art. 189 Cod penal.

Colegiul lărgit menționează că, la incidența temeiului invocat „faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită” - e necesar de a ține cont de fapta săvârșită și cum

aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a

fost încadrată în norma penală corect, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă

penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

11

Precum a fost menționat mai sus, inculpatul Roșca M., a fost învinuit de

săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 189 alin. (1) Cod penal, însă prima

instanță a considerat că acțiunile comise de către inculpat se încadrează în

componența de contravenție prevăzută de art. 335 Cod contravențional și anume ca

samavolnicie, soluție susținută și de către instanța de apel.

În continuare, instanța de recurs specifică că, infracțiunea de șantaj, prevăzută

la art. 189 alin. (1) Cod penal, reprezintă acțiunile intenționate prin cererea de a se

transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului ori dreptul asupra

acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență

persoana, rudele sau apropiații acesteia, cu răspândirea unor știri defăimătoare

despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului,

deținătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deținătorului, a rudelor sau

a apropiaților acestora.

Contravenția de samavolnicie, prevăzută la art. 335 Cod contravențional,

reprezintă acțiunile intenționate prin care se exercită în mod arbitrar a unui drept

efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără a se cauza vreo

daună considerabilă persoanei.

Din dispozițiile normelor enunțate mai sus, instanța de recurs atestă că

structura acestora este diferită și potrivit considerentelor doctrinale, situația-premisă

ce caracterizează fapta de samavolnicie și care o individualizează în raport cu

infracțiunea de șantaj, constă în aceea că făptuitorului îi aparține un drept prevăzut

de lege sau el consideră că are un asemenea drept.

În speța dată, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, nu a analizat în deplină măsură componența

elementelor constitutive a faptelor social periculoase menționate mai sus, fiind

prezentă discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea de către

instanța de apel a unei concluzii premature, precum: „s-a confirmat acțiunile

inculpatului prin care acesta și-a exercitat dreptul presupus de a-l impune pe Popa N. de a

restitui cheltuielile pentru tratamentul fiului său, căruia i-au fost cauzate leziuni corporale,

fiindu-i dezbătuți dinții în timpul unui conflict”, nefiind menționat prin care probe,

mijloace, hotărâri judecătorești (prin care s-ar fi constatat cauzarea prejudiciului și

cuantumului acestuia) sau alte acte emise de către organele de resort, i-a fost atribuit

un drept presupus inculpatului Roșca M. de a pretinde de la Popa N., o careva sumă

sau anume - suma de 500 de euro și nu o altă sumă, în contextul că însuși inculpatul

a declarat că fiul său, Roșca R., nu a depus o careva plângere la poliție, pe faptul

conflictului avut cu Popa N., deoarece nu a dorit. Iar potrivit sentinței Judecătoriei

Ungheni din 23 octombrie 2013 prin care a fost condamnat Popa N., rezultă că fiul

inculpatului Roșca M., nu avea statut de parte vătămată, ci de martor. La fel, de către

instanța de apel, nu a fost elucidat dacă inculpatul Roșca M., era titular într-o careva

procedură legală, adică era sau nu împuternicit legal prin careva acte de

reprezentare a fiului său, care nu avea o vârstă minoră, pentru a înainta careva

pretenții față de Popa N. Adică, aceste circumstanțe trebuiau verificate minuțios de

către instanța de apel, pentru a ajunge la o concluzie de încadrare juridică a

12

acțiunilor inculpatului Roșca M., în baza art. 335 Cod contravențional, ceea ce

reieșind din decizia adoptată nu a fost efectuat.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării juridice a

acțiunilor lui Roșca M. pe capătul de învinuire în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel

selectiv a apreciat câteva probe, ignorând celelalte, fără să le aprecieze pe fiecare în

parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând

temeiul respectiv și argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că decizia instanței de apel

urmează a fi casată pe capătul de învinuire a inculpatului Roșca M., în baza art. 189

alin. (1) Cod penal, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat în

această parte, din motivul prezenței erorii de drept invocate de recurent și prevăzute

de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, eroare care nu poate fi corectată

de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța ce a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Bălți urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel pe

capătul de învinuire a inculpatului Roșca M. în baza art. 189 alin. (1) Cod penal; să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate; să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului Roșca M. în baza art.

189 alin. (1) Cod penal și corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor ultimului; să-

și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a

CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

7.2 Referitor la recursul declarat de procuror pe capătul de condamnare a inculpatului

Roșca M. în baza art. 349 alin. (11) Cod penal

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

13

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Din conținutul recursului declarat de către procuror rezultă că acesta invocă

temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

și anume că s-a aplicat pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale pe capătul de

condamnare a inculpatului Roșca M., în baza art. 349 alin. (11) Cod penal,

exprimându-și dezacordul cu concluziile instanței de apel, precum că scopul

educativ și preventiv al pedepsei stabilite inculpatului pe acest capăt de învinuire nu

poate fi atins prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate și anume –

amenda, ținând cont de personalitatea inculpatului și faptul că a atentat la

reprezentantul statului – executorul judecătoresc, deteriorându-i bunurile acestuia și

care se afla în exercițiul funcției sale, ceea ce în opinia recurentului denotă faptul că

nu a conștientizat gradul de pericol social sporit al acțiunilor sale.

Colegiul penal lărgit relevă prevederile art. 61 Cod penal, care stipulează că

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Nu în ultimul rând sânt de menționat și dispozițiile art. 75 Cod penal, care

prevăd că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Așadar, Colegiul lărgit remarcă că infracțiunea săvârșită de către inculpatul

Roșca M. și prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, se pedepsește cu amendă în

mărime de la 500 la 1000 unității convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel corect a conchis că prima instanță

n-a ținut cont în deplină măsură de prevederile normelor menționate mai sus și a

aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, fără a lua în considerație toate

circumstanțele cauzei, în contextul dispozițiilor alin. (2) art. 75 Cod penal.

Astfel, reieșind din materialele cauzei se constata că circumstanțe agravante și

atenuante nu au fost stabilite în prezenta speță, infracțiunea comisă ținând cont de

prevederile art. 16 alin. (3) Cod penal, se consideră una mai puțin gravă. Inculpatul

potrivit caracteristicilor prezentate (f.d. 134-135 v. 3) se caracterizează pozitiv fiind

un bun profesionist în domeniul businessului, a efectuat reparații din cont propriu a

3 blocuri locative, ajutând pensionarii cu medicamente și diferite produse

alimentare. Învederând toate aceste împrejurări, precum și de influența pedepsei

14

asupra corectării și reeducării inculpatului, Colegiul consideră că instanța de apel

justificat i-a stabilit ultimului o pedeapsă echitabilă sub formă de amendă – 600

unități convenționale, ce constituie 12.000 lei și care nu este limita minimă a amenzii

prevăzută de sancțiunea normei imputate, concluzie ce se bazează pe principiul

umanismului, care indică că Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe

fizice și psihice sau de a leza demnitatea omului.

În concluzie, Colegiul penal statuează că pedeapsa aplicată inculpatului, sub

formă de amendă, de către instanța de apel, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (11) Cod penal, este una echitabilă, reală și nu condiționată, prin care

va fi realizat scopul pedepsei și va contribui la reeducarea inculpatului și formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, iar argumentele invocate

de recurent nu sânt suficiente și incidente din punct de vedere al prezenței erorii de

drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în sensul rejudecării hotărârii

adoptate, pe acest capăt de condamnare a inculpatului Roșca M.

Din considerentele menționate, se impune soluția de respingere ca inadmisibil a

recursului declarat de către procuror, pe capătul de condamnare a inculpatului

Roșca M., în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, cu menținerea hotărârii atacate în

această parte.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, se casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2015 în cauza penală privindu-l pe Roșca

Mihail Constantin, în partea recalificării acțiunilor inculpatului de la art. 189 alin.

(1) Cod penal la art. 335 Cod contravențional și se dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest,

recursul declarat se respinge ca inadmisibil.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea rejudecării cauzei și este irevocabilă

în partea respingerii recursului.

Decizia motivată pronunțată la data de 20 octombrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

15