1ra-567-2015 — art.287 alin.2 lit.b CP

Prima instanță: 29.01.2013 - 24.06.2013,

Instanța de apel: 11.07.2013 - 27.01.2015,

Instanța de recurs: 08.04.2015 - 23.06.2015. În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24 iunie 2013, procesul penal de învinuire a lui Iurcu Octavian în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal a fost încetat și în baza art.55 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală și tras la răspundere administrativă, cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 3000 lei. Prin aceiași sentință au fost condamnați Bucșanu Valerian și Cheptene Ion, în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că Iurcu Octavian, la 28 septembrie 2012, aproximativ în jurul orei 16.40, împreuncă cu Bucșanu Valerian și Cheptene Ion aflîndu-se în parcarea auto din fața supermarketului „Nr.1” din str.Dokuceaev 6, mun.Chișinău, care este loc public, manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, încălcînd grosolan ordinea publică, au provocat un conflict cu Copoț Sandu și Copoț Ion, în cadrul căreia i-au aplicat acestora lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-le lui Copoț Sandu - traumatism craneo-cerebral închis, manifestat prin comoție cerebrală, fractura liniară a osului frontal, echimoze pe față, coapsa dreaptă, excoriații pe cotul stîng și articulația genunchiului stîng, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.2762/D din 12.10.2012, au provocat dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară, iar lui Copoț Ion - edem al țesuturilor moi pe cap, care conform 1 raportului de expertiză medico-legală nr.2763/D din 12.02.2012, se califică ca vătămare corporală neînsemnată. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabiliri pedepsei inculpatului Iurcu Octavian, cu pronunțarea în partea dată a unei noi hotărîri, prin care acestuia în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, în temeiul art.90 Cod penal, invocînd că instanța just a calificat acțiunile inculpatului, însă incorect a individualizat pedeapsa și nu a ținut cont de pericolul social sporit al acțiunilor inculpatului, care a încălcat grosolan normele etice, ordinea publică și liniștea persoanelor în urma cărora părțile vătămate s-au ales cu leziuni corporale și traume morale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iurcu Octavian a fost condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 2 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. În rest sentința a fost menținută. În motivarea soluției date instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de drept statuată de prima instanță, în baza probelor administrate de acuzare și acceptate de apărare corect a fost stabilită, care de fapt nici nu se contestă de către apelant. Totodată, instanța de apel a indicat că la stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal în privința inculpatului O.Iurcu, prima instanță nu a ținut cont că părților vătămate le-au fost cauzate vătămări corporale ușoare și neînsemnate, că infracțiunea comisă are o amploare răspîndită, că viața și integritatea corporală a persoanei sînt valori supreme, ocrotite atît de Constituția R.Moldova, cît și de legea penală și orice atentat la aceste valori este pasibil de pedeapsă, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă în coraport cu faptele comise și nu va atinge scopurile corectării și prevenirii săvîrșirii unor asemenea infracțiuni din partea acestuia și altor persoane. În concluzie, instanța a considerat că O.Iurcu trebuie să poartă răspundere penală pentru faptele săvîrșite, astfel că corijarea acestuia este posibilă doar prin tragerea lui la răspunderea penală, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, însă reținînd în seama acestuia circumstanțele atenuante că nu are antecedente penale, a recunoscut fapta de care a fost învinuit, se caracterizează pozitiv la locul de trai și de muncă, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a conchis că reeducarea lui poate avea loc fără privarea de libertate, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 1 an.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare avocații Josanu Dumitru și Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Iurcu Octavian, care solicită: - avocatul D.Josanu, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel nu și-a motivat soluția de ce în privința lui O.Iurcu nu puteau fi aplicate prevederile art.55 Cod penal și nu a făcut o analiză amplă a circumstanțelor 2 cauzei; instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a reținut în seama inculpatului circumstanțele atenuante ce îl caracterizează pe acesta, și anume că și-a recunoscut vina, cerîndu-și scuze de la părțile vătămate, prin ce a conștientizat gravitatea faptei comise, că a achitat integral prejudiciul material părților vătămate, care nu au careva pretenții la el de ordin material, că nu are antecedente penale și se caracterizează pozitiv, ce demonstrează că nu prezintă pericol social, că are la întreținere un copil minor și de faptul că suferă de leucemie granulocitară cronică, fiindu-i recomandat un tratament într-o clinică hematologică din or.Milano, Italia, astfel că prin aplicarea unei sentințe de condamnare, cu aplicarea unui termen de probă de doi ani, inculpatul nu va putea efectua tratamentul în instituția medicală ce se află peste hotarele țării; - avocatul A.Pelevaniuc, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel, casînd sentința și, stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării ei, nu a reținut că acesta, după pronunțarea sentinței, a achitat amenda aplicată, astfel că a executat pedeapsa integral și partea descriptivă a deciziei nu corespunde cu dispozitivul, deoarece în partea descriptivă instanța a dispus că executarea pedepsei va fi suspendată condiționat pe un termen de 1 an, iar în dispozitiv a dispun pe un termen de 2 ani, ceea ce contravine prevederilor art.393 pct.2) Cod de procedură penală.

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind neîtemeiate, Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi admise, din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol. Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar sau instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Din conținutul ambelor recursuri rezultă că partea apărării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui O.Iurcu, și critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în partea aplicării în privința inculpatului a dispozițiilor art.55 Cod penal, considerînd-o ilegală și neîntemeiată. Verificînd argumentele recursului, Colegiul penal constată că, prin sentința primei instanțe, procesul penal în privința inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal a fost încetat, cu liberarea lui de la răspundere penală în baza art.55 Cod penal și tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei. Conform părții descriptive a sentinței, prima instanță a menționat că, la stabilirea pedepsei ține cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, că acesta are la întreținere un copil minor, a săvîrșit 3 infracțiunea pentru prima dată, a recuperat prejudiciul material părții vătămate, precum și lipsa circumstanțelor agravante în cauză. Astfel, reieșind din aceste împrejurări, instanța a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără aplicarea în privința lui a unei pedepse penale și poate fi obținută prin liberarea de răspundere penală cu tragerea acestuia la răspundere contravențională în baza art.55 Cod penal. Colegiul atestă că, potrivit art.55 Cod penal, persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Prima instanță, examinînd cauza nu a stabilit careva temeiuri, prin care s-ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat în ordinea prevăzută de art.55 Cod penal. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui O.Iurcu de prima instanță corespunde prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevederilor legale, deoarece cumulul circumstanțelor atenuante își găsesc aplicabilitate în raport cu persoana lui O.Iurcu, care a avut o conduită bună anterior faptelor din prezenta cauză, nu are antecedente penale, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a demonstrat o atitudine corectă față de părțile vătămate, de la care și-a cerut iertare și le-a recuperat prejudiciul material cauzat, se caracterizează pozitiv și are la întreținere un copil minor și nu a mai fost implicat pînă în prezent în infracțiuni de acest gen, evenimentul din prezenta cauză avînd un caracter izolat. În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunii penale aplicate de prima instanță, reținîndu-se în sensul dat și circumstanța că inculpatul suferă de o boală oncologică ce necesită tratament peste hotarele țării. Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe decît de cele stabilite de prima instanță, greșit a admis apelul procurorului în privința inculpatului O.Iurcu și prin pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a acestuia la o pedeapsă penală, a comis eroarea prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală – individualizînd pedeapsa a aplicat o sancțiune mai aspră decît cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare și legale pe care și-a întemeiat soluția. Totodată, instanța de recurs reține ca întemeiat și motivul invocat de avocatul A.Pelevaniuc, referitor la faptul că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, deoarece după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, instanța, excluzînd dispozițiile art.55 Cod penal în privința lui O.Iurcu, a dispus că acesta urmează să poartă răspundere penală pentru fapta comisă, considerînd că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, însă în dispozitiv, a decis ca pedeapsa închisorii să fie suspendată pe un termen de probă de 2 ani, astfel că concluzia instanței de apel este una contradictorie. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis. 4 Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi corectată avînd în vedere că apelul procurorului în privința inculpatului O.Iurcu greșit a fost admis, prin casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(2) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Admite recursurile ordinare declarate de avocații Josanu Dumitru și Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Iurcu Octavian, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Iurcu Octavian, cu menținerea sentinței Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24 iunie 2013, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Iurcu Octavian în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal și în baza art.55 Cod penal a fost liberat de răspundere penală cu tragerea lui la răspundere contravențională, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 3000 lei. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun Liliana Catan Iurie Diaconu 5