1ra-488/2015 — art. 287 al.1 CP

Dosarul nr. 1ra-488/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 05 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

ianuarie 2015, în privința inculpatului

Rusu Gheorghe Iurie, născut la

07 iunie 1992, originar și locuitor al mun. Chișinău, bd.

Dacia 22, ap. 137, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 27 decembrie 2013 – 05 mai 2014,

în instanța de apel: 30 aprilie 2014 – 21 ianuarie 2015,

în instanța de recurs 19 martie – 29 aprilie 2015;

C O N S T A T Ă :

fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Rusu

Gheorghe a fost eliberat de răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, cu tragerea la răspundere contravențională, conform art. 55

Cod penal, fiindu-i stabilită o amendă în mărime de 150 unități convenționale, ce

constituie 3000 lei.

Gheorghe, aflîndu-se în apropierea clubului de noapte „COCOS”, str. Tricolorului 34,

mun. Chișinău, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, i-a aplicat lui

Russu Igor cîteva lovituri peste diferite părți ale corpului, provocîndu-i, conform

raportului de examinare medico-legală nr. 342/D din 24.02.2014, vătămare ușoară a

integrității corporale.

Instanța a reținut că inculpatul recunoscut integral vina și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile lui în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

1

de aplicarea violenței asupra persoanei, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de personalitatea inculpatului, că el nu

prezintă primejdie pentru societate, pentru prima dată a comis o infracțiune mai puțin

gravă, a recunoscut integral vina, a contribuit la descoperirea infracțiunii comise, s-a

căit în cele comise, are o vîrsta tînără, că circumstanțe agravante lipsesc, concluzionînd

că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii penale, cu

aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin.

(1), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de probă de 1 an.

Apelantul a invocat că instanța incorect a aplicat prevederile art. 55 Cod penal,

din motiv că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, condiție

obligatorie, prevăzută la alin. (1) art. 55 Cod penal.

Totodată, instanța nu a luat în considerație gravitatea faptei comise de inculpat,

manifestată prin obrăznicia deosebită de care a dat dovadă încălcînd ordinea public,

numind partea vătămată cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor martori, aplicînd

violență față de ultimul, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare.

Liberarea de răspundere penală a inculpatului este neîntemeiată, datorită

pericolului social sporit al infracțiunii comise.

Instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei, care primordial trebuie să

restabilească echitatea socială și să prevină săvîrșirea de noi infracțiuni, or, potrivit

prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

3.1 Avocatul Ian Dogotari la fel a declarat apel, în numele părții vătămate Russu

Igor, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a luat în calcul una din condițiile de

bază și obligatorii, care ar permite legislatorului să libereze persoana de răspundere

penală cu tragerea la răspundere contravențională și anume faptul că inculpatul nu a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

2015, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de

caracterul și pericolul social al infracțiunii, personalitatea inculpatului, că ultimul a

recunoscut vina, a acceptat probele acumulate în cadrul urmăririi penale solicitînd

examinarea cauzei în baza lor fără careva probe suplimentare, a ajutat activ la

descoperirea crimei, anterior nu a fost judecat, pentru prima dată a comis o infracțiune

mai puțin gravă, acțiune civilă nu a fost depusă, astfel corect ajungînd la concluzia că

corijarea și reeducarea lui poate avea loc cu liberarea de la răspundere penală, prin

aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că eliberînd inculpatul de răspundere penală pentru

comiterea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabilitate sporit, nu a fost atins scopul

2

principal și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și

de către alte persoane.

Instanțele nu au indicat circumstanțe care ar constata cu certitudine că corectarea

inculpatului este posibilă fără tragerea la răspundere penală, limitîndu-se doar la

enumerarea circumstanțelor atenuante constatate în acțiunile inculpatului fără a le

evidenția pe cele agravante.

Este oportun și necesar aplicarea pedepsei penale în vederea prevenirii comiterii

unei recidive din partea inculpatului.

Mai mult, decizia instanței de apel este pasibilă de a fi casată sub aspectul

blîndeții pedepsei aplicate, deoarece nu sînt prezente circumstanțe excepționale,

inculpatul nu a conștientizat consecințele încălcării legii, iar prin aplicarea art. 55 Cod

penal nu va fi atins scopul pedepsei penale.

Lipsesc circumstanțele atenuante ce ar permite aplicarea prevederilor art. 55 CP.

Inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, condiție obligatorie

prevăzută la alin. (1) art. 55 Cod penal, fapt confirmat de către partea vătămată în

ședința instanței de apel.

Totodată, instanța nu a luat în considerație gravitatea faptei comise de inculpat,

manifestată prin obrăznicia deosebită de care a dat dovadă încălcînd ordinea public,

numind partea vătămată Russu Igor cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor

martori, aplicînd violență față de ultimul, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul procurorului, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2

și 4 din prezenta decizie, denotă că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 55 Cod penal, conform cărei , persoana care a

săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția

infracțiunii prevăzute la art. 326, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Pe lîngă aceasta, argumentul recurentului că instanțele nu au luat în considerare

condiția obligatorie din art. 55 Cod penal - repararea prejudiciul cauzat prin infracțiune,

3

nu este întemeiat, deoarece partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă pe caz, în

ordinea prevăzută de art. 219-221 Cod de procedură penală, în vederea formulării

pretențiilor privind eventualele despăgubiri.

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

a liberării lui de răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională (pct. 5 din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale, a liberării inculpatului de răspundere penală și tragerea

la răspundere contravențională, în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2015, în privința inculpatului Rusu Gheorghe

Iurie, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4