1ra-829/2015 — art.349 alin.1-1 Cod penal

1ra-829/2015 — art.349 alin.1-1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-829/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gantea Vasile în numele inculpatei Crudu Lilia, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 decembrie 2014

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, în

cauza penală în privința lui

Crudu Lidia Vitalie,

născută la 18 octombrie 1993, originară și domiciliată

în mun. Chișinău, str. Hristo-Botev 27, ap. 20.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, Crudu Lidia a fost condamnată în baza art. 349 alin. (11) Cod penal la

amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei.

Lidia la data de 09 iunie 2013, aproximativ la ora 1815, în timp ce se afla în

scuarul Liceului Teoretic rus „Nicolae Gogol”, la intersecția str. Nicolae Iorga

și București, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat,

acționînd cu intenție directă, din motive necunoscute, avînd un

comportament agresiv, l-a mușcat de mîna dreaptă și i-a aplicat mai multe

lovituri cu mîinele și picioarele în diferite regiuni ale corpului sergentului

major de poliție V. Tașciuc și sergentului inferior de poliție A. Cobzac, care

exercita în temeiul ordinului Inspectorului General-Șef al IGP nr. 2EF din

1

05.03.2013 funcția de inspector inferior patrulare al companiei Buiucani a

Batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a Brigăzii de Patrulare a INP al IGP,

ce erau în uniformă și se aflau în serviciul de menținere a ordinii publice pe

ruta „Cristal 823”.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile sale criminale, fiind urcată în

autopatrula MAI-1189 pentru a fi transportată la IP Buiucani, mun. Chișinău,

în scopul identificării și documentării, aceasta i-a aplicat multiple lovituri cu

mîinele și picioarele în diferite regiuni ale corpului sergentului-inferior de

poliție A. Cobzac.

Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legale nr. 1416/D și 1417/D din

25.06.2013, lui Tașciuc V. și Cobzac A. le-au fost cauzate vătămări corporale

neînsemnate.

inculpatei, care a solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de

achitare. În argumentarea apelului a invocat că infracțiunea prevăzută de art.

349 alin.(11) CP, este comisă în scopul sistării activității persoanei cu funcție de

răspundere ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența.

Pentru tragerea la răspundere este necesar ca persoana să fi comis aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătatea persoanei cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității persoanei cu funcție de răspundere ori

schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența. La materialele

cauzei nu este anexat vre-un act confirmativ că colaboratorii de poliție au

acționat în limita atribuțiilor sale de serviciu, ce ar fi permis acestora

escortarea forțată a inculpatei în comisariatul de poliție. Nu este un proces-

verbal de reținere, iar persoana nereținută era în drept să se afle în locul dorit.

Astfel, acțiunile inculpatei prin care se opunea escortării erau legale. Totodată,

art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 218 din 19.10.2012 „Privind modul de

aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc” prevede

restricții la aplicarea mijloacelor speciale împotriva femeilor cu excepția

cazurilor când opun rezistență periculoasă pentru viața și sănătatea

oamenilor. O asemenea rezistență nu a fost aplicată de către inculpată, și

respectiv, colaboratorii de poliție nu erau în drept să-i aplice cătușele, iar

inculpata era în drept să se opună acțiunilor ilegale.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei consideră că instanța de fond a

comis o eroare stabilindu-i amendă în mărime de 500 unități convenționale

2

unei studente, care nu are careva venituri și pentru care suma respectivă este

foarte mare și imposibil de achitat.

2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat.

a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

modul corespunzător, iar acțiunile inculpatei corect au fost încadrate în

prevederile art. 349 alin. (11) Cod penal.

Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11)

Cod Penal are un caracter multiplu: obiectul juridic principal îl constituie

relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a cărei egidă acționează

persoanele cu funcție de răspundere și persoanele care își îndeplinesc datoria

obștească; obiectul juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire la

integritatea corporală a persoanei ori la integritatea, substanța și potențialul

de utilizare a bunurilor.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă care se

exprimă în aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie în nimicirea

bunurilor acestora, ori în aplicarea unei asemenea violențe persoanei care își

îndeplinește datoria obștească sau rudelor ei apropiate în legătură cu

participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a

unei fapte antisociale.

Infracțiunea nominalizată este o infracțiune formală și se consideră

consumată din momentul aplicării violenței nepericuloase pentru viață și

sănătate.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă

sau indirectă.

Cît privește argumentul avocatului referitor la faptul că, la materialele

dosarului nu este anexat vre-un act care confirmă că colaboratorii de poliție

au acționat în limita atribuțiilor de serviciu, ce ar fi permis escortarea forțată a

inculpatei la comisariatul de poliție, respectiv, la materialele cauzei nu este

anexat un proces-verbal de reținere, iar persoana nereținută era în drept să se

afle la locul dorit, instanța l-a respins ca neîntemeiat, menționînd că, în baza

materialelor acumulate s-a constatat că Crudu L. fiind în stare de ebrietate cu

grad avansat, avînd un comportament agresiv l-a mușcat de mînă pe

sergentul major de poliție Tașciuc V., după care i-a aplicat acestuia și

3

sergentului-inferior de poliție Cobzac A. mai multe lovituri cu mîinele și

picioarele în diferite regiuni ale corpului. Astfel, în acțiunile inculpatei este

constatată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) CP,

exprimată prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere, în legătură cu participarea acestei

persoane la prevenirea ori curmarea unei fapte antisociale.

Mai mult ca atît, în speță, nu era necesar de a fi anexat vre-un act ce ar

confirma că colaboratorii de poliție au acționat în limita atribuțiilor sale de

serviciu, or, dînșii anume în virtutea atribuțiilor de serviciu s-au apropiat de

persoanele care vorbeau cu voce ridicată și cuvinte necenzurate dorind să

stopeze aceste acțiuni, însă inculpata a început să strige la ei, înjurîndu-i, după

care l-a mușcat de mînă pe Tașciuc V. De asemenea, din declarațiile părților

vătămate, se constată că, ei au încercat să o liniștească pe Crudu L., însă din

motiv că, persoana dată avea un comportament neadecvat, Tașciuc V. a decis

să-i aplice mijloacele speciale – cătușele.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 218 din 19.10.2012 „Privind modul

de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc”, subiecții

legii au dreptul să aplice forța fizică, mijloacele speciale și armele de foc în caz

de legitimă apărare, în stare de extremă necesitate sau de reținere a

persoanelor în condițiile și în situațiile prevăzute de prezenta lege.

Dispoziția art. 7 alin. (1) din legea nominalizată, stipulează că, în

exercițiul funcției, subiecții legii aplică mijloace speciale, conform

nomenclatorului, în următoarele cazuri: a) pentru respingerea atacurilor

asupra oamenilor, asupra propriei persoane și a altor persoane antrenate în

asigurarea ordinii și siguranței publice și în combaterea criminalității. Art. 8

alin. (1) lit. a) prevede că, se interzice: a) aplicarea mijloacelor speciale

împotriva minorilor, în cazul cînd vîrsta acestora este evidentă sau este

cunoscută, împotriva femeilor, a persoanelor în etate și a persoanelor cu

semne vizibile de invaliditate, cu excepția cazurilor cînd aceștia atacă subiectul

legii ori altă persoană, inclusiv în grup ori cu utilizarea armelor, cînd pun

rezistență periculoasă pentru viața și sănătatea oamenilor, dacă acțiunile de

acest gen nu pot fi curmate pe alte căi și cu alte mijloace.

Referitor la argumentul avocatului precum că, colaboratorii de poliție

nu erau în drept să-i aplice inculpatei cătușele, instanța a considerat că nu

poate fi reținut, or, colaboratorii de poliție au aplicat cătușele în privința lui

Crudu L. doar după ce ultima l-a mușcat pe Tașciuc V. de mînă, iar la

4

rugămintea colaboratorilor de a se liniști ultima nu a reacționat, continuînd să

manifeste un comportament neadecvat, astfel, subiecții de drept erau în drept

să aplice măsurile speciale întru respingerea acțiunilor agresive ale inculpatei.

Victima infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, este

persoana cu funcție de răspundere sau rudele ei apropiate, persoana care își

îndeplinește datoria obștească sau rudele ei apropiate.

Argumentele apărării cu privire la faptul că, în speță nu s-a constatat că,

inculpata a săvîrșit o infracțiune sau faptă antisocială în legătură cu ce au

acționat colaboratorii de poliție, instanța a considerat că nu pot fi reținute,

deoarece în acțiunile inculpatei s-a confirmat latura obiectivă a infracțiunii

prin faptul aplicării violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere, în legătură cu participarea acestei

persoane la prevenirea ori curmarea unei fapte antisociale.

Astfel, colaboratorii de poliție intenționau să stopeze acțiunile

persoanelor care vorbeau cu vocea ridicată și cuvinte necenzurate în loc

public, însă inculpata Crudu L., prin comportamentul său, a aplicat violența

nepericuloasă pentru viața și sănătatea lui Tașciuc V. și Cobzac A., fapt

confirmat prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 1416/D, nr. 1417/D

din 25.06.2013.

Totodată, instanța de apel a considerat ca neîntemeiat critica avocatului

referitor la pedeapsa aplicată lui Crudu L. și anume amenda în mărime de

10 000 lei stabilită unei studente care nu are careva venituri și pentru care

suma respectivă este foarte mare și imposibil de achitat, or, legea penală

pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, prevede

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 500 la 1000 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, respectiv, instanța de fond a

aplicat inculpatei cea mai blîndă pedeapsă, minimul sancțiunii sub formă de

amendă. Prin urmare, careva temeiuri de a considera că, instanța de fond a

aplicat o pedeapsă inechitabilă inculpatei Crudu L. nu au fost constatate.

ordinar avocatul Gantea Vasile în numele inculpatei Crudu L., care invocînd

temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.6), 8), 9) și 12) Cod de

procedură penală, solicită, casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

5

infracțiunii și această faptă nu este prevăzută de legea penală.

În argumentarea cererii a invocat că instanțele judecătorești au calificat

presupusele acțiuni ale inculpatei în prevederile legale ale normei art. 349

alin. (11) Cod penal – aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea față

de persoana cu funcție de răspundere, însă, nici o instanță nu au constatat și nici

calificat scopul în care au fost exercitate presupusele acțiuni ale inculpatei.

Infracțiunea menționată, conform laturii subiective, este săvîrșită doar cu

intenție directă. Vinovatul este conștient de faptul că aplică violența

nepericuloasă pentru viața și sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, doar că săvîrșește aceste acțiuni în scopul sistării activității lor de

serviciu ori al schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența

sau al altei persoane. Existența și incriminarea scopului este obligatorie.

Astfel, latura subiectivă a infracțiunii nu a fost demonstrată și nici

incriminată, din care motive inculpata urmează a fi achitată.

De asemenea, instanțele nu au luat în considerație faptul dacă acțiunile

organelor de poliție erau necesare și legale, iar limitarea drepturilor și

libertăților lui Crudu L. au fost coroborate cu prerogativele legale ale

polițiștilor, deoarece, apărarea a invocat și demonstrat provocarea infracțiunii

din partea poliției.

Motivul acostării de către poliție nu a servit altceva decît faptul că

inculpata era așezată nu pe scaun, dar pe bordură, iar prima întrebare

adresată ei a fost anume de ce aceasta este așezată pe bordură și nu pe scaun.

Anume această adresare a fost primită de inculpată ca jignitoare și

neîntemeiată.

De către acuzare s-a adus învinuirea că inculpata consumase băuturi

alcoolice, însă nici un martor nu a indicat că a văzut cum aceasta a consumat,

inclusiv în loc public, iar faptul că cei 3 tineri comunicau pe o tonalitate mai

ridicată, nu este motiv pentru a reține persoana și a o transporta la secția de

poliție. Or, pînă ce organele de poliție nu au provocat-o pe inculpată, nu au

acostat-o, adresîndu-se jignitor, nu au încercat să o rețină sau imobilizeze,

aceasta nu a întreprins nici o acțiune ilegală. Dimpotrivă, Crudu L. a

reacționat anume la comportamentul polițiștilor, s-a opus reținerii și

imobilizării sale, deoarece considera că nu sunt temeiuri ca în privința ei să fie

aplicate aceste proceduri. Ulterior, fiind transportată la sectorul de poliție

inculpatei nu i-a fost înaintată vre-o acuzare de comitere a unei abateri, care ar

fi servit motiv pentru reținere, ceea ce justifică concluzia că nu a existat nici un

6

motiv.

Acțiunile organelor de poliție privind aplicarea forței și a mijloacelor

speciale față de o persoană care nu cade sub incidența art. 4 alin. (1) din legea

privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de

foc, care reprezintă un abuz evident, fapt ce determină că forța și mijloacele au

fost aplicate ilegal.

Astfel, fapta lui Crudu L. nu este prevăzută de legea penală ca

infracțiune, aceasta fiind o reacție de apărare la abuzurile parvenite din partea

organelor de poliție.

de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, menționînd că

recurentul nu a argumentat ilegalitatea hotărîrii cu indicarea erorilor de drept.

Mai mult ca atît, recurentul solicită reaprecierea probelor considerînd că nu

au fost administrate în raport cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală. Însă, la examinarea cauzei instanța de apel a dat aprecierea

corespunzătoare prevederilor art. 26-27, 93-101 CPP, corect fiind reținută

starea de fapt și de drept, just fiind încadrate acțiunile inculpatei în baza art.

349 alin.(11 ) Cod penal.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiurile de drept prevăzute la

pct.6), 8),9) și 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că:

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a

7

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală;

- și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, avocatul nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, care sînt argumentele care ar confirma că Crudu L.

nu a comis infracțiunea imputată, sau că faptei săvîrșite de către aceasta i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul Gantea V. în numele

inculpatei invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui

Crudu L. în cele incriminate.

În opinia Colegiului, instanța de apel just a concluzionat că, la

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept, întemeiat a ajuns la concluzia că Crudu L. a săvârșit infracțiunea

de aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătate față de persoana

cu funcție de răspundere, iar pedeapsa i-a fost stabilită în strictă conformitate

cu prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Instanța de recurs constată, că instanța de apel a conchis întemeiat că

vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11)

Cod penal, și-a găsit confirmarea prin: - declarațiile părții vătămate Cobzac A.,

care a declarat că pe inculpată a cunoscut-o în urma incidentului care a avut

loc la 09.06.2013. În perioada nominalizată, el activa în calitate de inspector.

Împreună cu colegul său Tașciuc V., aproximativ la ora 16 00, a fost implicat în

serviciu privind menținerea ordinii publice din str. N. Iorga, 31 august 1989 –

București, mun. Chișinău. Patrulînd acest sector, în jurul orei 1815, în scuarul

liceului, a observat 3 persoane care stăteau pe bancă și vorbeau cu vocea

ridicată și cu cuvinte necenzurate. Dorind să stopeze acțiunile ilegale ale

acestora, s-au apropiat de persoanele date, stabilind că pe bancă erau două

persoane de gen masculin, cu vîrsta între 18-20 ani, iar alături pe bordură era

o persoană de gen feminin, de aceiași vîrstă. După ce s-au apropiat de ei, s-au

prezentat, observînd că ultimii aveau la ei bere, dar nu a văzut personal cine

și cum consuma, iar de la partea feminină a simțit un miros puternic de alcool.

8

Ea a început să strige la ei, înjurîndu-i, ulterior, s-a ridicat de pe bordură și s-a

îndreptat în direcția colegului său Tașciuc V., continuînd să-i injure. Tașciuc

V. a întins mîna, comunicîndu-i ultimei să păstreze distanța, iar aceasta a

început să strige să nu pună mîina pe ea. În timp ce inculpata se îndrepta spre

colegul său, pentru a o stopa, Tașciuc V. a întins mîna, fiind mușcat de mîna

dreaptă. Au încercat să o liniștească, însă din motiv că Crudu L. avea un

comportament neadecvat, Tașciuc V. a decis să aplice mijloacele speciale –

cătușele. Consideră că, era necesar de a aplica cătușele, deoarece ea l-a mușcat

pe Tașciuc V. Colegul său a încătușat-o de ambele brațe la spate, solicitînd să

cheme echipajul mobil pentru a transporta agresoarea la IP Buiucani, mun.

Chișinău pentru identificare, însă, din motiv că una din cătușe nu era cuplată

bine, inculpata a reușit să scoată mîna stîngă și a început să-l lovească pe

colegul său cu pumnul în regiunea umărului. După ce i-au cuplat cătușele,

inculpata s-a așezat pe bordură și-l lovea cu picioarele. La fața locului a venit

automobilul de serviciu MAI-1189, în care se aflau superiorii Ghelciuc V. și

Veisa E. Au urcat-o cu greu pe inculpată în automobil. În timpul deplasării

spre comisariat, inculpata i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele și

capul. Au identificat-o, unde s-a stabilit a fi cet. Crudu L., depunînd cîte un

raport, referitor la cazul dat. Inculpata nu a fost reținută, iar el nu cunoaște ce

acte au fost întocmite în privința ei (f.d. 122-123); - declarațiile părții vătămate

Tașciuc V., care a depus declarații asemănătoare cu ale părții vătămate Cobzac

A. Suplimentar a comunicat că deoarece inculpata avea un comportament

neadecvat și l-a mușcat, a considerat-o periculoasă la acel moment și pentru a

o calma, a decis să-i aplice mijloacele speciale – cătușele. (f.d. 120-121); -

declarațiile martorilor Ghelciuc V.,Veisa E., Simon L. (f.d.124-128), precum și

probele materiale - rapoartele de expertiză medico-legale nr. 1416/D și 1417/D din

25.06.2013, potrivit cărora lui Cobzac A. și Tașciuc V. le-au fost cauzate

vătămări neînsemnate (f.d.63-65).

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpată în comiterea infracțiunii

incriminate, nu poate servi temei pentru achitarea acesteia, dat fiind faptul că,

în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu

certitudine vina acesteia în comiterea infracțiunii nominalizate, iar cele

invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de

recurs, drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmîndu-se

scopul evitării răspunderii penale.

9

Referitor la argumentul avocatului precum că nici o instanță de judecată

nu a constatat și calificat scopul în care au fost exercitate presupusele acțiuni

ale inculpatei, instanța îl consideră ca neîntemeiat, deoarece, însăși Crudu L.

fiind transportată la IP Buiucani în declarația pe care a îndeplinit-o personal, a

scris că “a reacționat”, însă, ulterior fiind audiată în cadrul ședinței de judecată

a instanței de fond a declarat că “a fost deranjată de întrebările care i-au fost puse

de către colaboratorii de poliție și prin acest mod a reacționat”. Mai mult ca atît,

potrivit declarațiilor părții vătămate Tașciuc V. rezultă că, după ce au ajuns la

comisariat, a încercat să o convingă pe inculpată să se liniștească și să-i explice

din care motiv este agresivă, la ce aceasta nu a putut să-i explice nimic. Astfel,

cele nominalizate de recurent sunt declarative și inadmisibile.

Cît privește motivul invocat referitor la corectitudinea acțiunilor

organelor de poliție, asupra limitării drepturilor și legalității lui Crudu L.,

deoarece apărarea a menționat și demonstrat provocarea infracțiunii din

partea polițiștilor, Colegiul conchide că acestea nu pot fi reținute, din motiv că

colaboratorii de poliție au acționat în limita atribuțiilor sale de serviciu, or,

dînșii anume în virtutea atribuțiilor s-au apropiat de persoanele care vorbeau

cu voce ridicată și cuvinte necenzurate, dorind să stopeze aceste acțiuni, iar

inculpata a început să strige și să-i înjure, după care l-a mușcat de mîna pe

Tașciuc V.

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

avocatului referitor la aplicarea ilegală de către organele de poliție a forței și

mijlocelor speciale - cătușele, deoarece, în acest sens, instanța de apel corect a

indicat că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 218 din 19.10.2012 „Privind

modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc”, subiecții

legii au dreptul să aplice forța fizică, mijloacele speciale și armele de foc în caz

de legitimă apărare, în stare de extremă necesitate sau de reținere a

persoanelor în condițiile și în situațiile prevăzute de prezenta lege. Art. 7 alin.

(1) din legea nominalizată, prevede că, în exercițiul funcției, subiecții legii

aplică mijloace speciale, conform nomenclatorului, în următoarele cazuri: a)

pentru respingerea atacurilor asupra oamenilor, asupra propriei persoane și a

altor persoane antrenate în asigurarea ordinii și siguranței publice și în

combaterea criminalității. Dispoziția art. 8 alin. (1) lit. a) prevede că, se

interzice: a) aplicarea mijloacelor speciale împotriva minorilor, în cazul cînd

vîrsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor, a

persoanelor în etate și a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate, cu

10

excepția cazurilor cînd aceștia atacă subiectul legii ori altă persoană, inclusiv în

grup ori cu utilizarea armelor, cînd pun rezistență periculoasă pentru viața și

sănătatea oamenilor, dacă acțiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi

și cu alte mijloace.

Mai mult ca atît, părțile vătămate Tașciuc V. și Cobzac A. au încercat să

o liniștească pe inculpată, să curme acțiunile întreprinse de aceasta, la ce

Crudu L. a început să strige mai tare, înjurîndu-i, avînd în continuare un

comportament neadecvat, ultimii fiind nevoiți să-i aplice mijloacele speciale.

Prin urmare, colaboratorii de poliție au încercat prin diferite metode să

stopeze acțiunile inculpatei, însă ultima nu reacționa, continuînd să manifeste

o conduită neadecvată (să strige, înjure și să muște), astfel organele de drept au

aplicat în corespundere cu legea, mijloacele speciale – cătușele, în vederea

curmării acțiunilor agresive ale acesteia.

Colegiul penal atestă că, infracțiunea prevăzută la art. 349 alin. (11) Cod

penal este o infracțiune formală, care se consideră consumată din momentul

aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate.

Latura subiectivă a infracțiunii este caracterizată prin intenție directă

sau indirectă.

În cazurile cele mai frecvente, motivul infracțiunii constă în răzbunarea

în legătură cu îndeplinirea de către persoana cu funcție de răspundere sau de

către persoana, care își îndeplinește datoria obștească, a obligațiilor de

serviciu sau obștești.

În cazul aplicării violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, ori al nimicirii

bunurilor aparținînd unor asemenea persoane, scopul infracțiunii este unul

special: scopul sistării activității de serviciu al persoanei cu funcție de

răspundere ori al schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință

sau al altei persoane.

Latura obiectivă a infracțiunii nominalizate constă în fapta

prejudiciabilă care se exprimă în aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere ori a rudelor ei

apropiate, fie în nimicirea bunurilor acestora, ori în aplicarea unei asemenea

violențe persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau rudelor ei

apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori

curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

11

În speță, cert s-a constatat că Crudu L. a aplicat față de persoanele cu

funcție de răspundere violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea

acestora, în legătură cu participarea lui Cobzac A. și Tașciuc V. la prevenirea

ori curmarea unei fapte antisociale. Colaboratorii de poliție au intenționat să

stopeze acțiunile persoanelor care vorbeau cu voce tare și cuvinte necenzurate

în loc public, însă inculpata prin comportamentul său, a neglijat acest fapt,

aplicînd violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea părților vătămate,

fapt confirmat prin rapoartele de expertiză medico-legale nr. 1416/D și 1417/D

din 25.06.2013.

Astfel, Crudu L. prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea

prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei

instanței de apel asupra faptului că probele prezentate de partea acuzării și

examinate în cadrul cercetării judecătorești sunt într-o legătură coerentă și

logică, care cu certitudine indică la faptul că vătămările corporale

nepericuloase pentru viață și sănătate constatate la părțile vătămate Cobzac A.

și Tașciuc V., au fost provocate prin acțiunile inculpatei.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, este neîntemeiată critica din

recursul declarat, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată a probelor, ce a

dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanțele ierarhic inferioare,

ținînd seama în plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură

penală, au cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți,

verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor

și ca urmare corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția

inculpatei Crudu Lidia.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele

invocate de apelant, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția

adoptată, mai mult ca atît, avocatul nu indică nici un argument în susținerea

acestor motive, nu invocă concret asupra căror motive nu s-a pronunțat

instanța de apel, prin urmare temeiul invocat de recurent la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, este lipsit de suport probant și poartă un

caracter declarativ.

În recurs se mai invocă ca temei de anulare a hotărîrii judecătorești și

pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - faptelor săvîrșite li s-a dat

12

o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu persistă în cauză, deoarece

instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise

de către Crudu L. decît cea în baza căreia aceasta a fost pusă sub învinuire.

La fel, nu este elocvent nici prevederile invocate de avocat în pct. 9) al

normei sus menționate precum că - inculpata a fost condamnată pentru o faptă

care nu este prevăzută de legea penală, deoarece fapta imputată lui Crudu Lidia

este prevăzută de art. 349 alin.(11) Cod penal și anume aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață și sănătate față de persoana cu funcție de răspundere.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că acțiunilor lui

Crudu L. i s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de

pedeapsă acesteia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana

celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă la limita minimă a sancțiunii normei

penale în baza căreia a fost declarată vinovată, astfel temeiuri de a interveni în

hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-a stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gantea Vasile

în numele inculpatei Crudu Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 25 martie 2015, în cauza penală în privința lui Crudu

Lidia Vitalie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13