1ra-655/2015 — 179 alin. 2 Cod penal

1ra-655/2015 — 179 alin. 2 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-655/2015

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

01 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Modval Ion în numele inculpaților Șargu Radu și Șargu Roman, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2015, în

cauza penală privindu-i pe

Șargu Radu Ștefan, născut la 14 martie 1979, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Decebal 23, ap. 90;

Șargu Roman Ștefan, născut la 18 februarie 1984,

originar și domiciliat în r-nul Ialoveni, comuna Băcioi.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A CONSTATAT:

fost condamnați :

- Șargu Radu în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie 12000

lei;

- Șargu Roman în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie 12000

lei.

comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Șargu Radu la data de 18 mai 2013, în

1

jurul orei 14:00, urmărind scopul căutării fiului părții vătămate, Moscaliuc Anjela,

domiciliată pe str. A. Doga 39/3, ap. 102, mun. Chișinău, fără consimțămîntul

ultimei au pătruns ilegal în domiciliu ei.

Ca urmare a realizării acțiunilor lor infracționale Șargu Roman și Șargu Radu,

se adresau cu cuvinte necenzurate către persoanele prezente și intenționat le

amenințau cu răfuială fizică, însă Șargu Radu urmărind scopul cauzării durerilor

fizice cet. Moscaliuc Anjela, intenționat a îmbrîncit-o cu pumnul în regiunea

toracelui, încercînd să o dea la o parte pe ultima ca să-l caute pe Moscaliuc Serghei,

fiul acesteia.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Șargu Roman și Șargu Radu, au comis

infracțiunea prevăzută de art.179 alin. (2) Cod penal, violare de domiciliu, adică

pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțămîntul

acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, săvîrșite de Șargu Radu cu aplicarea

violenței și amenințarea aplicării ei, iar de Șargu Roman cu amenințarea aplicării

violenței.

Șargu Roman și avocatul lor Modval Ion, prin care au solicitat admiterea apelului,

casarea acesteia, rejudecarea cauzei conform modului stabilit pentru prima instanță

și emiterea unei noi decizii prin care inculpații Șargu Radu și Șargu Roman să fie

achitați din motivul inexistenței faptei infracțiunii.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării și just a

adoptat o sentință de condamnare în privința inculpaților Șargu Radu și Șargu

Roman în baza art.179 alin. (2) Cod penal, după semnele calificative: „violare de

domiciliu, adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane fără

consimțămîntul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, săvîrșite cu aplicarea

violenței și amenințarea aplicării ei”.

La fel instanța de apel a considerat că, instanța de fond a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

dînd faptei săvîrșite o încadrare juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a menționat faptul că,

vinovăția inculpaților se dovedește prin declarațiile părții vătămate Moscaliuc

Anjela, martorilor Colun Veronica, Moscaliuc Dumitru, Bulban Tatiana și a apreciat

ca veridice declarațiile acestora, deoarece sunt consecvente, se completează

reciproc, date sub jurămînt, fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații

false, iar temei de a nu crede acestor declarații instanța de judecată nu are, mai mult

2

ca atît, declarațiile lor fiind confirmate prin probele materiale care se completează

reciproc.

De asemenea, instanța de apel a considerat, că pe parcursul judecării cauzei nu

s-au constatat circumstanțe, care ar putea provoca dubii în veridicitatea declarațiilor

părții vătămate, martorilor, deoarece în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării

judecătorești dînșii au dat aceleași declarații.

Instanța de apel a menționat că, la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de

fond în conformitate cu art. 75 Cod penal a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite că, infracțiunea săvîrșită face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave, de motivul acesteia, de persoana celor vinovați. Astfel, instanța de apel a

considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în privința

inculpaților o pedeapsă sub formă de amendă.

Modval Ion în numele inculpaților Șargu Radu și Șargu Roman, prin care, indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, invocînd următoarele:

- toată acuzarea adusă inculpaților de organul de urmărire penală și reținută

de instanța de fond și cea de apel este bazată doar pe declarațiile părții vătămate,

Moscaliuc Anjela și a unor persoane care sunt în relații strînse de rudenie (soț, soră,

nepoată). Toți aceștia au un scop comun de învinuire ilegală a inculpaților și

răzbunarea în acest fel pentru faptul că inculpatul Șargu Roman a înaintat o plîngere

pentru cercetarea penală în privința feciorului părții vătămate, Moscaliuc Serghei,

care la moment este cercetat penal și inculpat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fapt confirmat prin informația din 13 octombrie

2014, eliberată de Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.

Instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că, atît partea vătămată

cît și rudele acesteia audiate în calitate de martori ar avea motiv de învinuire ilegală

a inculpaților în comiterea unei infracțiuni, cu scopul de a se răzbuna în acest sens

și al șantaja pe inculpatul Șargu Roman de a-și retrage plîngerea depusă pe numele

fiului părții vătămate;

- s-a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- în acțiunile inculpaților nu este prezentă latura obiectivă și latura subiectivă

a infracțiunii;

- la fel, apărarea consideră absolut neîntemeiată și încadrarea juridică a

pretinselor acțiuni a inculpaților în baza prevederilor art. 179 alin. (2) Cod penal –

cu aplicarea violenței.

5.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Modval Ion în numele inculpaților Șargu Radu și Șargu Roman,

invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate

nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

3

consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o

eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate

de către instanțele judecătorești.

Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii

și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită – temeiuri care nu și-au găsit

confirmarea în speța dată.

Colegiul constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că

decizia adoptată cuprinde răspunsurile la toate motivele relevante pe care se

întemeiază soluția. În fapt și în drept decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce

nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de

către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este

prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar

dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației „neîntrunire a

elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

4

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, cît ale apărării atît

și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Șargu Radu și Șargu

Roman privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, să fie

întemeiată și legală.

La fel, Colegiul consideră că faptei comise de inculpați i s-a dat o încadrare

juridică corectă, argumentele recurentului în acest sens, fiind declarative și

neîntemeiate.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel concordă

cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul

hotărîrilor atacate.

Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost

respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii.

Astfel, argumentele avocatului Modval Ion, precum că inculpații nu au comis

infracțiunea incriminată, iar instanța de apel greșit a dat o apreciere critică

declarațiilor martorilor, care au descris cu lux de amănunte desfășurarea conflictului,

nu pot fi reținute de instanța de recurs ordinar, ca fiind întemeiate.

Instanța de recurs, în special menționează, că argumentele recurentului, precum

că instanța de apel greșit a constatat vinovăția inculpaților Șargu Roman și Șargu

Radu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, dînd o

încadrare juridică greșită a acțiunilor acestora și nu a făcut o analiză justă a probelor

dobîndite, nefiind stabilite corect circumstanțele de fapt și de drept - sunt argumente

declarative și inadmisibile, iar vina lor se confirmă prin următorul cumul de probe:

- declarațiile părții vătămate Moscaliuc Anjela : „ … Radu și Roma au început

să vorbească foarte urît, atunci ei mi-au tras ușa au zmuncit-o din mînă au intrat în

casă, Radu m-a lovit cu pumnul în piept și ambii vorbeau foarte urît, … ei tot

spuneau că dacă îl găsesc nu-l voi mai vedea că îl vor îngropa de viu…” (f. d. 117-

118).

- declarațiile martorului Bulban Tatiana : „ … atunci ei au împins ușa au lovit-

o în piept pe mătușa mea și au intrat în casă, după care s-au uitat în baie și în

cameră crezînd că noi îl ascundem pe Sirioja. Inculpații au început a striga, a vorbi

necenzurat, au bătut cu pumnii în pereți, au amenințat pe Sergiu că îl vor împușca,

îl vor ucide, îl vor îngropa de viu și nu îl vom mai vedea niciodată. Mătușa Veronica

le-a spus să vorbească mai frumos despre Sergiu la care ei au spus să tacă și au

trecut pragul s-o lovească” (f. d. 137).

Reieșind din textul deciziei instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt ale cauzei iar în baza acestora corect a încadrat fapta inculpaților în baza art.179

alin. (2) Cod penal, violare de domiciliu, adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în

domiciliul unei persoane fără consimțămîntul acesteia și refuzul de a-l părăsi la

5

cererea ei, săvîrșite de către Șargu Radu cu aplicarea violenței și amenințarea

aplicării ei, iar de către Șargu Roman cu amenințarea aplicării violenței.

La acest capitol este de menționat faptul că, și-a găsit confirmare pătrunderea

sau rămînerea ilegală în domiciliul, fără consimțămîntul victimei, refuzul de a-l

părăsi, la cererea victimei, ce reprezintă latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art.179 alin. (2) Cod penal, care se manifestă prin următoarele :

- Prin pătrundere ilegală se înțelege introducerea, contară legii, a făptuitorului

cu întreg corpul în spațiul în care victima își are domiciliul. Pentru existența

infracțiunii nu interesează modul și metodele folosite de făptuitor pentru a pătrunde

în domiciliul victimei (escaladare, înșelăciune) și nici dacă pătrunderea are loc pe

față sau pe ascuns.

- Prin rămînere ilegală se are în vedre situația cînd pătrunderea a fost realizată

legal, însă rămînerea în continuare în domiciliul victimei este indezirabilă pentru

aceasta, dobîndind astfel caracter ilegal.

Pătrunderea sau rămînerea trebuie să fie ilegală. Sunt în drept să pătrundă sau

să rămînă într-un domiciliu persoanele care îl folosesc efectiv fie singure, fie

împreună cu alte persoane, în temeiul relațiilor de familie ori al înțelegerii intervenite

între ele sau în temeiul consimțămîntului dat spre a locui împreună cu alte persoane.

În afară de aceste persoane, au dreptul să pătrundă sau să rămînă în domiciliul unei

persoane, chiar fără consimțămîntul acesteia, reprezentanții autorităților publice în

cazurile și cu respectarea formelor procedurale strict și limitativ prevăzute de lege.

Orice alte drepturi sau interese invocate de făptuitor nu îi conferă dreptul de a

pătrunde sau de a rămîne în domiciliul altei persoane. Valorificarea de către o

persoană a drepturilor sale trebuie să se facă prin folosirea căilor legale, nu făcîndu-

și dreptate singură și încălcînd drepturile garantate de lege altor persoane.

În cazul refuzului de a părăsi domiciliul la cererea victimei, este necesară

stabilirea următoarelor condiții : a) prezența făptuitorului în spațiul destinat

domiciliului care este confirmat din declarațiile părții vătămate, Moscaliuc Anjela,

(f.d. 117-118); b) pătrunderea în domiciliu să aibă caracter ilegal care rezultă din

declarația părții vătămate Moscaliuc Anjela și a martorului Colun Veronica (f. d.

135); c) să existe o cerere categorică și expresă a victimei, adresată făptuitorilor, de

a părăsi domiciliul, există așa cerere din partea părții vătămate Moscaliuc Anjela (f.

d. 117-118).

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal se

caracterizează prin intenție directă, motivul infracțiunii poate fi diferit, iar în speța

dată se atestă cu certitudine intenția inculpaților de a pătrunde fără consimțămîntul

părții vătămate în domiciliul acesteia, urmărind scopul returnării banilor de la fiul

acesteia, din momentul în care au tras violent de ușa care era ținută de partea

vătămată.

6

Varianta agravată a violării de domiciliu, prevăzută la alin.(2) art.179 Cod

penal presupune săvîrșirea acestei infracțiuni cu aplicarea violenței sau cu

amenințarea aplicării ei. Pentru a fi aplicată răspunderea în baza alin.(2) art.179 Cod

penal, este necesar ca violența sau amenințarea cu violența să urmărească scopul

violării de domiciliu și să se aplice înainte de a se consuma violarea de domiciliu.

Din circumstanțele de fapt reținute de instanța de fond și de apel, din declarațiile

părții vătămate dar și din rechizitoriu rezultă că inculpatul Șargu Radu a aplicat

violența și a amenințat-o cu violență pe Moscaliuc Anjela, refuzînd cerința ultimei

de a înceta acțiunile întreprinse de acesta, care au fost confirmate și prin declarațiile

martorilor Colun Veronica și Bulban Tatiana (f. d. 168), iar inculpatul Șargu Roman

a amenințat cu violență pe partea vătămată Moscaliuc Anjela (f. d. 97-98).

Referitor la motivul din recurs, că pentru a califica fapta comisă cu aplicarea

violenței este necesar obligatoriu să fie vătămarea ușoară a integrității corporale,

Colegiul penal invocă că nu acceptă o astfel de interpretare a normei penale,

considerînd că în speța dată s-a confirmat atît aplicarea violenței făță de partea

vătămată Moscaliuc Anjela, cît și amenințarea cu violență comisă tot față de partea

vătămată Moscaliuc Anjela, care este prevăzută de art.179 alin. (2) Cod penal.

Instanța de recurs apreciază critic alegațiile recurentului privind neveridicitatea

declarațiilor date de partea vătămată și a altor martori care au susținut declarațiile

acesteia, pe motiv că se află în relații de rudenie și prietenie, considerînd că un

asemenea argument constituie o tactică de apărare și o modalitate întreprinsă față de

inculpați cu scopul de a evita tragerea la răspunderea penală.

Colegiu penal mai constată, că instanța de apel corect a dat aprecierea acestor

declarații, reieșind din cumulul de probe examinat, verificat și descris în decizia

instanței de apel, ajungînd corect la concluzia de condamnare.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați nu echivalează cu achitarea

acestora, de vreme ce vina lor în comiterea infracțiunii imputate este dovedită prin

cumulul de probe nominalizate în hotărîrile judecătorești atacate, fiind apreciată de

către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare.

Totodată, Colegiul penal reține că, motivele invocate de recurent au fost

verificate minuțios în instanța de apel și actele cauzei dovedesc legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la respingerea apelului declarat de către

inculpații Șargu Radu, Șargu Roman și avocatul lor Modval Ion. Careva motive

relevante în susținerea argumentelor invocate, recurentul instanței de recurs nu a

prezentat.

În acest context, instanța de recurs menționează, că din conținutul hotărîrilor

atacate rezultă, că instanțele inferioare corect au constatat fapta și circumstanțele

săvîrșirii infracțiunilor de către inculpații Șargu Radu și Șargu Roman.

În baza celor constatate, Colegiul penal conchide că, instanțele inferioare au

adoptat hotărîri legale și întemeiate, astfel se impune soluția inadmisibilității

7

recursului ordinar declarat de către avocatul Modval Ion în numele inculpaților

Șargu Radu și Șargu Roman, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Modval Ion în

numele inculpaților Șargu Radu și Șargu Roman împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 martie 2015, în cauza penală privindu-i pe Șargu Radu

Ștefan și Șargu Roman Ștefan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

8