1ra-1854-2014 — Art.287 alin.2 lit.b CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30 iunie 2014 au fost condamnați: - Rumba Ion în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 10000 lei și - Butucencov Serghei în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie 8000 lei. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Potrivit sentinței s-a constatat că Rumba Ion și Butucencov Serghei, la 16 octombrie 2013, aproximativ la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd scopul comiterii unui act de huliganism, întîlnindu-1 în stradă pe cet.Vutcariov Alexandru în s.Nimoreni, r-nul.Ialoveni, încălcînd grosolan ordinea publică, în prezența mai multor persoane l-au numit cu cuvinte necenzurate, pe motiv că acesta se afla într-un conflict cu Rumba Maria - sora lui Rumba Ion, aplicîndu-i lui Vutcariov Alexandu mai multe lovituri cu pumnul în regiunea feții, iar Butucencov Serghei aplicîndu-i mai multe lovituri cu picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i astfel părții vătămate excoriații pe cap și pe omoplatul drept, vătămări ce se califică ca leziuni corporale neînsemnate. 1

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul V.Sanduleac în numele inculpaților I.Rumba și S.Butucencov, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care S.Butucencov să fie achitat pe motiv fapta nu a fost săvîrșită de el, iar în privința lui I.Rumba, în temeiul art.391 alin.(2) și art.332 alin.(2) Cod de procedură penală, să fie încetat procesul penal, întrucît acțiunile acestuia nu conțin elementele componenței de infracțiune prevăzută de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, fapta constituind o contravenție. Apelantul a invocat că, la baza sentinței, au fost puse doar declarațiile părții vătămate, care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, nefiind confirmate de martorii audiați în cadrul examinării cauzei; motivul și scopul aplicării loviturilor părții vătămate nu au nici o tangență cu intenția de a afecta ordinea publică or, intenția inculpatului I.Rumba a fost îndreptată spre aplicarea loviturilor părții vătămate, care în viziunea lui, a ofensat-o pe sora sa și a amenințat-o cu violență, prin urmare în speță lipsesc elementele infracțiunii prevăzută de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal; vina inculpaților nu a fost dovedită, ci dimpotrivă, s-a demonstrat că aceștia nu aveau scopul săvîrșirii acțiunilor împotriva ordinii publice și a societății; S.Butucencov nu a participat la conflict și nu i-a aplicat părții vătămate careva lovituri, fapt confirmat prin declarațiile martorilor M.Rumba și C.Busuioc; partea vătămată a dat depoziții contradictorii, indicînd că a fost lovit în diferite părți ale corpului, ceia ce nu se confirmă prin raportul de constatare medico-legală; partea vătămată nu a prezentat careva probe, precum că a fost prejudiciat material și moral.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, apelul avocatului în numele inculpaților a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel, verificînd în ședința de judecată probele administrate, cercetate de prima instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, a ajuns la concluzia că acestea demonstrează vinovăția lui I.Rumba și S.Butucencov în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, fiind bazată pe declarațiile părții vătămate A.Vutcariov, a martorilor S.Dobrovan, C.Busuioc, M.Rumba și actele cauzei - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată și inculpați, conținutul cărora confirmă faptul săvîrșirii de către aceștia din urmă a infracțiunii de huliganism. Instanța de apel a conchis că argumentele apelantului, precum că la baza sentinței de condamnare au fost puse doar declarațiile părții vătămate, care nu au fost confirmate prin declarațiile altor martori audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu pot fi reținute, deoarece, prima instanță, călăuzîndu-se de lege, a apreciat probele administrate din punct de vedere al coroborării lor, în urma examinării acestora în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, constatînd că prima instanță corect a concluzionat asupra vinovăției inculpaților, apreciind poziția acestora de nerecunoaștere a vinovăției ca fiind luată în scop de apărare. În ce privește pedeapsa numită inculpaților, instanța de apel a conchis că, prima instanță, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume de caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de circumstanțele în care s-a comis infracțiunea, de persoana inculpaților, de atitudinea acestora față de cele comise, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lor, just concluzionînd că reeducarea și corijarea acestora va fi posibilă fără izolare de societate, aplicîndu-le o pedeapsă sub formă de amendă, care este echitabilă și legală. 2 Referitor la dezacordul apelantului cu soluția privind admiterea în principiu a acțiunii civile, instanța de apel a menționat că acesta nu poate fi reținut, deoarece, potrivit art.225 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe în ordinea procedurii civile, unde urmează a fi prezentate probe în acest sens.

Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul V.Sanduleac în numele inculpaților I.Rumba și S.Butucencov care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui S.Butucencov, pe motiv fapta nu a fost săvîrșită de el, și de încetare a procesului penal în privința lui I.Rumba, în temeiul art.391 alin.(2) și art.332 alin.(2) Cod de procedură penală, întrucît acțiunile acestuia nu conțin elementele componenței de infracțiune prevăzută de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, fapta constituind o contravenție, invocînd repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel numai în cazul comiterii unei sau mai multor erori din cele enumerate în pct.1) – 16) ale normei vizate. Recurentul în recurs nu a invocat nici un temei din cele prevăzute în norma sus- menționată, dar din conținutul cererii de recurs se deduce temeiul prevăzut de pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, avînd în vedere că acesta critică vinovăția inculpaților, considerînd că în acțiunile acestora lipsesc elementele infracțiunii de huliganism. Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui I.Rumba și S.Butucencov în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestora fiind justă. Concluziile instanțelor judecătorești contestate sînt corecte și se confirmă prin cumulul de probe administrate, cum sînt declarațiile părții vătămate A.Vutcariov, a martorilor S.Dobrovan, C.Busuioc, M.Rumba și actele cauzei – procesul-verbal de confruntare dintre inculpați și partea vătămată. Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpați a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de huliganism, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece aceștia, fiind în loc public, prin acțiunile sale intenționat au încălcat grosolan ordinea publică, în prezența mai multor persoane, cauzîndu-i părții vătămate vătămări corporale neînsemnate. Colegiul penal constată că concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate, este justă și întemeiată, deoarece 3 legislația în vigoare expres prevede că infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale - încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, care curmă actele huliganice. În speța dată, cert s-a constatat că inculpații în afară de încălcarea ordinii publice, a aplicat violență asupra părții vătămate A.Vutcariov, cauzîndu-i vătămări corporale neînsemnate. Astfel, din conținutul hotărîrilor atacate rezultă că instanțele de judecată corect au constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpaților în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de vinovăție prin cumulul de probe administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent. Totodată, Colegiul penal menționează că motivele invocate referitor la modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în temeiurile cele prevăzute de alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare. Prin urmare, motivele recurentului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că instanțele de fond eronat au apreciat probele cauzei, că neîntemeiat nu au apreciat critic declarațiile părții vătămate, că atît inculpații, partea vătămată și martorii au indicat că a avut loc un conflict cu cauzarea de leziuni, dar nu s-a urmărit scopul încălcării ordinii și securității publice, Colegiul penal le consideră inadmisibile, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpați nu echivalează cu achitarea lor, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lor în comiterea infracțiunii imputate. Mai mult, aceste argumente au fost invocate și în apel, iar instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra lor în decizie. Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurentului privind achitarea lui S.Butuncencov și încetarea procesului penal în privința lui I.Rumba, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției de către aceștia în comiterea infracțiunii imputate, este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului lor la apărare. Concomitent, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală, iar temei pentru casarea acesteia lipsesc. La aplicarea pedepsei instanțele de fond just au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana inculpaților, circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, aplicîndu-le acestora o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia au fost declarați vinovați, cu respectarea prevederilor art.61, 75 Cod penal. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii 4 instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul V.Sanduleac în numele inculpaților, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sanduleac Victor în numele inculpaților Rumba Ion și Butucencov Serghei, împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 30 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, în cauza penală în privința acestora, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 11 februarie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 5