1ra-585/2015 — art. 217-1 al.4 lit.d, 84 CP

1ra-585/2015 — art. 217-1 al.4 lit.d, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-585/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

judecînd, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2014, declarate de avocații Liliana Bînzari și Vasile Bobeică, în numele

inculpatului

Strechii Constantin Boris, născut la

07 mai 1989, originar și locuitor al s. Dărcăuți, r-nul

Soroca, cetățean al R. Moldova, condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Soroca din 23

decembrie 2003, în baza art. 186 alin. (2) lit. a), c), d),

90 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă 2 ani;

2) prin sentința Judecătoriei Soroca din 22 iunie

2005, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 85 Cod

penal, la 3 ani închisoare;

3) prin sentința Judecătoriei Soroca din 17

ianuarie 2006, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 84

Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare;

4) prin sentința Judecătoriei Soroca din 09 martie

2010, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce

constituie 8000 lei;

5) prin sentința Judecătoriei Soroca din 25 martie

2011, în baza art. 287 alin. (1), 85 Cod penal, la 2 ani

închisoare și amendă în mărime de 400 unități

convenționale, ceea ce constituie 8000 lei;

6) prin sentința Judecătoriei Soroca din 11 aprilie

2012, în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f), 85

alin. (1) Cod penal, la 6 ani închisoare și amendă în

mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie

6000 lei;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 noiembrie 2011 – 19 mai 2014,

în instanța de apel: 12 iunie – 18 decembrie 2014,

în instanța de recurs: 17 aprilie – 26 mai 2015;

1

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

Strechii Constantin a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

S-a dispus menținerea lui Strechii Constantin în stare de arest pentru

executarea pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Soroca din 11 aprilie 2012.

învinuit că, în luna noiembrie 2010, avînd intenția și urmărind scopul punerii

ilegale în circulație a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, dîndu-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și

admițînd în mod conștient survenirea acestor urmări, ilegal a păstrat 3 pachete de

polietilenă și 2 cutii, în care se conținea substanțe narcotice, pînă la 10.11.2010,

ora 08:00, cînd în cadrul percheziției efectuate la domiciliul cet. Groza Raisa, situat

în mun. Chișinău, com. Ciorescu, str. Florilor 48, unde acesta domicilia temporar,

au fost depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție.

Potrivit raportului de expertiză nr. 2885 din 25.22.2010, masele vegetale

uscate, fărîmițate, de culoare verde, depistate și ridicate la data de 10.11.2010 din

gospodăria cet. Groza Raisa și prezentate la examinare, reprezintă marijuană în

cantitate totală de 2792 grame, care se atribuie la categoria substanțelor narcotice.

Conform ,,Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și în cantitățile acestora”, aprobată

prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, se consideră proporții

deosebit de mari, marijuana uscată în cantitate de la 500 gr. și mai mult.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal, ca prelucrarea și păstrarea substanțelor narcotice, în

proporții deosebit de mari, cu scop de înstrăinare.

Instanța a reținut că învinuirea adusă inculpatului se bazează pe declarațiile

contradictorii și dubioase ale martorului Condrea Lilian, care de altfel este o

persoană antisocială, ce se caracterizează negativ, anterior fiind condamnată pentru

omor.

Acuzarea nu a probat faptul prelucrării și păstrării de către inculpat a

substanțelor narcotice.

În lipsa probelor concrete privind intenția directă a inculpatului la săvîrșirea

infracțiunii imputate, cînd nu există alte probe, îndoielile, care nu pot fi înlăturate

necesită a fi interpretate în favoarea acestuia, prin urmare nefiind probat faptul

comiterii de către inculpat a infracțiunii imputate lui.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

2

217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal la 12 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

deține funcții și de a exercita anumite activități ce țin de circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Soroca din 11 aprilie 2012, să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține

funcții și de a exercita anumite activități ce țin de circulația substanțelor narcotice

un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis și amendă în mărime

de 300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Conform art. 87 Cod penal, pedepsele stabilite urmînd a fi executate separat.

Apelantul a invocat că instanța de fond, incorect a apreciat probele

administrate legal în cadrul urmăririi penale și prezentate spre examinare.

Instanța nu a apreciat declarațiile martorului Condrea L., care a indicat direct

la acțiunile ilegale ale inculpatului, de păstrare în scop de înstrăinare a substanțelor

narcotice unei persoane pe nume ,,Nicolae” în perioada aflării inculpatului la

domiciliul cet. Groza R., unde închiria o odaie, nu era angajat în cîmpul muncii, nu

avea alte venituri, însă, cu regularitate achita serviciile comunale și plata pentru

chirie.

De asemenea, instanța de judecată neîntemeiat nu a luat în considerare

declarațiile martorilor Iachimov I. și Groza R., ultima declarînd cert că inculpatul

se urca uneori la etajul doi, unde au și fost depistate substanțele narcotice.

Instanța de judecată a constatat că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, însă

atît în partea descriptivă, cît și în dispozitivul sentinței, a indicat divergent că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, fără a specifica care anume

element sau semn al infracțiunii nu se include în acțiunile acestuia, făcîndu-se

referire doar la prevederile art. 390 Cod de procedură penală, fără indica aliniatul și

punctul dispoziției legale, care servește drept temei de achitare a persoanei.

decembrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotîrîre.

Strechii Constantin a fost condamnat, în baza art. 2171 alin. (4) lit. d), 82

Cod penal la 12 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții și de a

exercita activități legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau

analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Soroca din 11 aprilie 2012, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 14 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține

funcții și de a exercita activități legate de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis, începînd cu 10 noiembrie 2010, și amendă în mărime de 300 unități

convenționale, ce constituie 6000 lei.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția,

aceasta este dovedită prin probele administrate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor

3

în scop de înstrăinare, adică prelucrarea și păstrarea lor săvîrșite în scop de

înstrăinare în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a statuat că concluziile instanței de fond expuse în sentință

cu privire la achitarea inculpatului sunt eronate, contravin probelor administrate, la

baza hotărârii adoptate a luat în considerație doar o parte a declarațiilor martorului

Groza R., fără a le indica pe deplin, care la rîndul ei a declarat cert că inculpatul se

urca uneori la etajul doi, unde au fost depistate substanțele narcotice.

Este incorectă poziția instanței de fond la adoptarea sentinței de achitare,

făcînd referire doar la prevederile art. 390 Cod de procedură penală, fîră a indica

aliniatul și punctul dispoziției legale, care servește drept temei de achitare a

persoanei.

Instanța a conchis că substanțele narcotice depistate la domiciliul cet. Groza

R., aparțin inculpatului, existînd semnele calificative de prelucrare și păstrare a

acestora în proporții deosebit de mari, în scop de înstrăinare, circumstanțe legale

confirmate prin probele administrate legal în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, prin care au fost combătute pe deplin declarațiile inculpatului, însă,

nu au fost luate în considerare de către instanța de fond.

în numele inculpatului, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței.

Recurenții a invocat că nu a fost demostrată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Din acțiunile inculpatului nu a fost dedusă nici prelucrarea substanțelor

narcotice, nici păstrarea lor, cu atît mai mult ca aceste substanțe au fost găsite în

casa cet. Groza R., unde el se afla la gazdă, iar in momentul pătrunderii

colaboratorilor de politie în încăpere inculpatul dormea.

Nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar învinuirea adusă inculpatului

este lipsită de suport juridic și bazată pe presupuneri.

Pe de o parte, instanța de apel pune la baza condamnării inculpatului

declarațiile martorului Groza R., pe de altă parte, indică că aceasta nu putea să

vadă tot ce se face, or, toată ziua era la serviciu. Astfel, instanța de apel, nu este

sigură dacă a mai intrat și alte persoane decît inculpatul în gospodăria ei.

În același timp, sentința instanței de fond este întemeiată și bine

argumentată.

În drept, recursurile sunt bazate pe art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

4

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Conform art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător. În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă

a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Instanța de apel nu a respectat aceste prescripții de drept, deoarece,

condamnînd inculpatul în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, potrivit părții

descriptive a deciziei contestate nu a constatat și descris fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii (v. 2, f.d. 46, pct. 4 din

decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursurile de pe rol sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Deoarece, încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Liliana Bînzari și Vasile

Bobeică, în numele inculpatului Strechii Constantin Boris, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 23 iunie

2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

6