1ra-358-2015 — Art.287 alin.2 lit.b CP

Pentru a pronunța sentința, instanța a constatat că Mura Ivan, la 29 iunie 2010, împreună cu Adler Anatolie, Mura Serghei și altă persoană, dosarul penal în privința căruia a fost disjuns în procedură separată, aflîndu-se în barul „Cojocari Raisa” din or.Strășeni, în procesul consumului băuturilor spirtoase, între Mura Serghei, persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă în procedură separată, s-a iscat o ceartă cu Sîrbu Vladimir și Sîrbu Vitalie, care se aflau în bar, după care toți au ieșit afară, unde au prelungit a se numi cu cuvinte necenzurate. Ulterior, între inculpați și părțile vătămate s- a încins o bătaie, care a durat aproximativ 20 minute, fără ca aceștia să reacționeze la observațiile locatarilor din casa vecină de a înceta acțiunile sale. Ca rezultat părților vătămate Sîrbu Vladimir și Sîrbu Vitalie le-au fost cauzate leziuni corporale, iar după bătaie aceștia au depistat că le-au dispărut lănțișoarele de aur, unul la prețul de 26.000 lei, altul la prețul de 54.600 lei, la fel și telefonul mobil la prețul de 2399 lei, astfel cauzîndu-le un prejudiciu material în sumă totală de 82.999 lei. Instanța a conchis că, deși inculpații Mura Ivan, Adler Anatolie și Mura Serghei au fost învinuiți de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, acțiunile lor urmează a fi reîncadrate în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal - 1 huliganism, adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, exprimată prin cauzarea leziunilor corporale pătimiților, săvîrșite de două sau mai multe persoane, nefiind constatate elementele constitutive ale infracțiunii de tîlhărie.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și avocatul I.Gumeniuc, în numele inculpaților I.Mura și A.Adler, care au solicitat: - procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Mura, A.Adler și S.Mura să fie recunoscuți vinovați și condamnați conform învinuirii formulate, în baza art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei inculpatului I.Mura de 7 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că sentința este nefondată, întrucît nu corespunde circumstanțelor comiterii infracțiunii, motivele instanței privind recalificarea acțiunilor inculpaților sînt neîntemeiate, vinovăția acestora în cele incriminate este demonstrată prin declarațiile părților vătămate, concluziile experților, precum și prin alte probe administrate la caz; instanța eronat a apreciat probele administrate la dosar; - avocatul în numele inculpaților I.Mura și A.Adler, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului penal, invocînd că instanța a apreciat eronat probele administrate în cauză; în acțiunile inculpaților lipsesc elementele componente ale infracțiunilor prevăzute atît de art.188, cît și de art.287 Cod penal, dar în acțiunile lor se întrevăd elementele contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, au fost respinse apelurile declarate de procuror și avocat în numele inculpaților I.Mura și A.Adler, ca nefondate. Instanța de apel a constatat că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe administrate la dosar și just a ajuns la concluzia privind recalificarea acțiunilor lui I.Mura, A.Adler și S.Mura din art.188 alin.(2) în art.287 alin.(2) Cod penal, pe motiv că obiectele de aur și telefonul mobil au fost pierdute de către părțile vătămate în timpul bătăii, dar nu sustrase de inculpați. 5.Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul, care a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța a dat o apreciere eronată probelor administrate la caz și incorect a concluzionat că bunurile nu au fost sustrase, dar pierdute de părțile vătămate în timpul altercației; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de procuror în apel și asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, iar decizia instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. 6.Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 01aprilie 2014, a fost admis recursul procurorului, casată total hotărîrea instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, pe motiv că instanța de apel nu a ținut seama de cerințele art.414 Cod de procedură penală, nu a verificat legalitatea hotărîrii atacate, nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și motivelor invocate în apel de procuror, instanța nu a apreciat la modul cuvenit probele administrate la caz, și anume delacrațiile inculpaților depuse la etapa examinării cauzei în prima instanță, care diferă între ele, fapt ce a dus la apariția discordanței între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor; deși instanța a redat în hotărîre declarațiile părților vătămate Vl.Sîrbu și 2 V.Sîrbu, ele nu au fost analizate, cu argumentarea desfășurată a concluziilor sale, fiind doar constatată aprecierea critică a acestora, fapt ce contravine prevederilor art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, astfel că probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sînt formale, premature ce au reiterat concluziile primei instanțe, care nu rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. La fel, instanța de recurs a conchis că, instanța de apel, fără a analiza în cumul toate probele prezentate de părți și a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, prematur a menținut soluția primei instanțe privind lipsa în acțiunile inculpaților a „intenției în vederea sustragerii bunurilor”, ce a servit ca temei pentru reîncadrarea pripită a faptei comise, odată ce martorii E.Ciobanu și G.Dumbravă au confirmat că, în timpul încăierării au auzit cum cineva cerea bani și telefonul. Mai mult că, inculpatul S.Mura a recunoscut că a găsit un lănțișor de aur pe care l-a luat, iar după ce inculpații au fugit, la locul infracțiunii obiectele de aur și telefonul mobil a părților vătămate nu au fost depistate, acestea fiind ulterior restituite de persoane necunoscute. Instanța de apel nu a luat în considerație că părților vătămate le-au fost cauzate vătămări corporale, lui V.Sîrbu - fără cauzarea prejudiciului sănătății, iar lui Vl.Sîrbu - ușoare, și că aceștia pe tot parcursul procesului penal au declarat că lănțișoarele de aur au fost smulse de la gît, circumstanțe ce în cumul, permiteau a trezi bănuieli rezonabile privind intenția și scopul de cupiditate a acțiunilor agresive ale inculpaților, care urmează a fi verificate de către instanță la rejudecarea cauzei. 6.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului I.Gumeniuc în numele inculpaților I.Mura și A.Adler, și admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Mura a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal la 4 ani închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. 6.1.Instanța de apel a constatat că Mura Ivan, la 29 iunie 2010, împreună cu Adler Anatolie, Mura Serghei și altă persoană, dosarul penal în privința căruia a fost disjuns în procedură separată, aflîndu-se în barul „Cojocari Raisa” din or.Strășeni, în procesul consumului băuturilor spirtoase, între Mura Serghei, persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă în procedură separată, s-a iscat o ceartă cu Sîrbu Vladimir și Sîrbu Vitalie, care se aflau în bar, după care toți au ieșit afară, unde au prelungit a se numi cu cuvinte necenzurate.Ulterior, între inculpați și părțile vătămate s-a încins o bătaie, care a durat aproximativ 20 minute, fără ca aceștia să reacționeze la observațiile locatarilor din casa vecină de a înceta acțiunile sale, în rezultat față de Sîrbu Vladimir și Sîrbu Vitalie a fost aplicată violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea lor, în urma căreia conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.184, 185 din 19.07.2010, primul s-a ales cu vătămări corporale ușoare, iar al doilea – cu vătămări corporale neînsemnate. După bătaie Sîrbu Vladimir și Sîrbu Vitalie au depistat că le-au dispărut lănțișoarele de aur, unul la prețul de 26000 lei, altul la prețul de 54600 lei, la fel și telefonul mobil la prețul de 2399 lei, astfel fiindu-le cauzat un prejudiciu material în sumă totală de 82999 lei. 6.2.Instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței atacate, analizînd și apreciind probele administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării reciproce, a constatat că acțiunile inculpaților, inclusiv și ale lui I.Mura, urmează a fi reîncadrate din prevederile art.188 alin.(2)lit.b), f) în cele prevăzute de art.187 alin.(2) 3 lit.b), e), f) Cod penal,vinovăția acestora fiind incontestabil dovedită. Concluzia dată instanța de apel și-a bazat-o pe declarațiile: - părții vătămate Vl.Sîrbu, care a declarat că aflîndu-se împreună cu fratele său, V.Sîrbu, în localul din or.Strășeni, de acesta din urmă s-a apropiat A.Adler, cu care a început a discuta. Apoi toți au ieșit afară, unde A.Adler împreună cu S.Mura au început să-i bată, de la lovituri el a căzut jos, iar fratele le-a spus să-i lase în pace. Cineva din inculpați, și anume A.Adler, i-a smuls lănțișorul de la gît, iar telefonul mobil a căzut din buzunar, cînd dînsul a căzut la pămînt de la lovitură. Inculpații au plecat după ce o femeie a strigat de la balcon că cheamă poliția. Dînsul a fost bătut de toți patru inculpați, aceștia avînd scopul de a-i sustrage lănțișorul de aur; - părții vătămate V.Sîrbu, care a relatat că dorind să iasă din local, a fost lovit în față de A.Adler, de la ce a căzut jos, iar cineva prelungea să-l lovească cu picioarele, în acel moment a văzut că și fratele său este bătut. La un moment a simțit că cineva i-a smuls lănțișorul de la gît, și aceasta a făcut-o S.Mura, care în acea seară cerea de la el bani pentru taxi, după care a auzit că acesta a spus celorlalți că lănțișorul e la dînsul. Presupune că în momentul cînd i-a fost smuls lănțișorul, crucea de aur ar fi căzut la pămînt. Inculpații au plecat pînă a veni poliția. După cele întîmplate, fratele Vladimir s- a adresat la spital unde a fost internat pe cîteva zile, iar dînsul s-a adresat la spital a doua zi. Lănțișorul de aur i-a fost restituit de către colaboratorul de poliție; - martorului G.Dumbrava, care a afirmat că auzind afară strigăte, a ieșit la balcon de unde a văzut lîngă localul cet.Cojocari Raisa cum un bărbat înalt îl maltrata pe un alt bărbat de o înălțime joasă. Dînsa le-a făcut observație și împreună cu cunoscuta sa Larisa au coborît la local, unde un băiat se afla la pămînt, iar vreo 5-6 persoane fugeau în direcția plopilor. Peste vreo 20 de minute a venit un automobil, care a aprins farurile de iluminare și băieții căutau ceva pe jos; - martorului E.Ciobanu, care a explicat că auzind gălăgie afară a strigat să înceteze cearta și bătaia. În procesul bătătii a auzit cum cineva solicita bani în sumă de 30 lei, după care a mai auzit că cineva a fost lovit cu capul de ușa localului. Apoi, dînsa împreună cu Baranovschi și G.Dumbrava s-au coborît jos, au văzut colaboratorii de poliție și patru bărbați ce au fugit în direcția restaurantului “Casa mare”, iar unul din pătimiți era pe loc, fiind însîngerat; - martorului V.Coropcean, care a explicat că, la 29.06.2010, seara tîrziu, a primit informația că în localul ce-i aparține lui R.Cojocari s-a iscat o ceartă, dînsul cu grupa de serviciu au sosit la fața locului, unde era o persoană însîngerată, care căuta ceva pe jos. Acesta i-a spus că a fost bătut de D.Pleșca, însă a refuzat să depună cerere la poliție. Întorcîndu-se la sector, repetat a parvenit un apel telefonic, precum că lîngă local s-a încins o bătaie. Venind la fața locului părțile vătămate au spus că au fost bătuți și de la ei au fost sustrase lănțișoarele de aur și un telefon mobil; - martorului I.Iordachi, care a declarat că fiind colaborator al CPr Strășeni, a fost a fost informat că doi frați au fost bătuți și în aceiași zi au fost constatate persoanele care i-au maltratat pe aceștia. A.Adler a fost citat la comisariatul de poliție, unde a dat explicație în scris, apoi cu el s-au deplasat la localul unde a avut loc bătaia, acolo A.Adler a telefonat cunoscuților săi, care peste 1-2 ore au venit și i-au lăsat pe masă obiecte din aur și un telefon mobil, după care au plecat. Separat nu a fost întocmit proces-verbal de transmitere a obiectelor date, dar în procesul-verbal de cercetare la fața locului este indicat acest fapt. Cercetarea la fața locului a fost efectuată de către ofițerul de urmărire penală, la care a participat și colaboratorul de poliție S.Cocieru; - martorului S.Cocieru, care a relatat că la rugămintea lui I.Iordachi a sosit la locul incidentului lîngă localul lui R.Cojocaru, dînsul nu a fost prezent cînd au fost 4 aduse obiectele sustrase; - martorului V.Savca, care a relatat că dînsul activează în calitate de comisar la CPr Strășeni, pe cauza penală dată de toate operațiunile s-a ocupat colaboratorii de poliție I.Iordachi și S.Cocieru, iar la comisariat nu a fost înregistrată nici o cerere privind careva încălcări ale procedurii de transmitere a corpurilor delicte; - martorului R.Cojocari, care a declarat că în localul său au venit I.Mura, S.Mura, A.Adler și D.Pleșca, care au comandat bere, iar peste cîteva minute au venit și frații Sîrbu, care au comandat băutură “Festival”, rugînd-o să-i schimbe 10 euro, însă dînsa le-a refuzat. Apoi, atît inculpații, cît și pătimiții au ieșit afară, unde între aceștia s-a încins o bătaie, atunci ea a chemat poliția. A doua zi în local au venit colaboratorii de poliție împreună cu A.Adler, apoi au venit doi băieți, pe care anterior ea nu i-a văzut, și au adus obiectele din aur și telefonul mobil. În seara cu pricina, primii din local au ieșit frații Sîrbu, iar din urma lor - inculpații; - a martorului C.Sula, care a explicat că, la 30.06.2010, la el acasă au venit colaboratorii de poliție I.Iordachi și S.Cocieru, care l-au întrebat unde se află finul său A.Adler, după care i-au comunicat că un grup de persoane au maltratat doi băieți, dintre care unul se află la spital și că A.Adler împreună cu ceilalți le-au sustras telefonul mobil și obiecte din aur. Peste cîteva zile la el a venit A.Adler cu rugămintea de a-i împrumuta 40000 lei pentru a achita prejudicial pătimiților; - a martorului L.Gherman, care a declarat că dînsul a făcut examinarea medico- legală a cet.V.Sîrbu, la care au fost depistate leziuni corporale în regiunea frontal din partea dreaptă, excoriații de culoare brună pe coate și genunchi, la acel moment pe gît nu au fost depistate careva leziuni corporale. La fel, a afirmat că în cazul cînd lanțul de la gît ar fi fost brusc rupt, careva urme nu trebuia să rămînă, iar în caz contrar, cînd acesta ar fi fost tras de cîteva ori, urme trebuiau să rămînă de la aplicarea violenței. Conform raportului de examinare medico-legală la Vl.Sîrbu au fost depistate pe frunte leziuni corporale sub formă de echimoze și escoriații, care puteau fi formate de la lovitura cu un corp contodent; și actele cauzei: - raportul colaboratorului de poliție cu privire la informația parvenită de la medicul Ciobanu de la spitalul r-lui Strășeni din 30.06.2010, precum că V.Srîbu s-a adresat după ajutor medical, pe motiv că a fost bătut de persoane necunoscute; - cererea lui V.Sîrbu, privind maltratarea lui de persoane necunoscute, fiindu-i sustras un obiect din aur și telefonul mobil de model “Nokia 6300”, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material; -rapoartele de expertiză medico-legală nr.184 și nr.185 din 19.07.2010; - procesul-verbal de ridicare din biroul de serviciu a lui I.Iordachi a două lănțișoare de aur și telefonul mobil demodel “Nokia 6300”; - recipisele lui V.Sîrbu și Vl.Sîrbu, privind primirea obiectelor și păstrarea lor pînă la finisarea examinării cauzei penale. La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță incorect a considerat că inculpații nu au întreprins nici o acțiune privind sustragerea deschisă a bunurilor pătimiților și nu a existat nici o înțelegere prealabilă între ei la acel moment, fapt ce a servit temei de a reîncadra acțiunile inculpaților în prevederile art.287alin.(2) lit.b) Cod penal, de rînd ce în urma aprecierii probelor sus-menționate, acțiunile lor întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, comisă de mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Astfel, din declarațiile părților vătămate rezultă că 5 inculpații au aplicat față de ei violență, anume cu scopul de a le sustrage obiectele de aur – lănțișoarele lor de aur pe care aceșia le purtau la gît, unde V.Sîrbu a menționat direct la persoana care i-a sustras lănțișoarele lor de aur - S.Mura, astfel inculpații au realizat latura obiectivă a infracțiunii de jaf. La fel, instanța a reținut că sustragerea deschisă a lănțișoarelor de aur și telefonului mobil a fost demonstrată prin însăși acțiunile inculpaților, care benevol le-au întors prin intermediul altor persoane, cît și procesele-verbale de ridicare și examinarea acestora, tabelul fotografic și recipisele prin care V.Sîrbu și Vl.Sîrbu și-au primit obiectele sustrase, ceea ce încă odată demonstrează intenția directă a inculpaților de sustragerea bunurilor părților vătămate. De asemenea, instanța de apel, reținînd rapoartele de expertiză medico-legale nr.184 și nr.185 din 19.07.2010, prin care lui V.Sîrbu, i-au fost cauzate vătămări corporale fără cauzarea de daune sănătății, iar lui Vl.Sîrbu –vătămări corporale ușoare, dispozițiile Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămărilor corporale, a ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților nu pot fi calificate ca tîlhărie, acestea întrunind elementele infracțiunii de jaf, cu circumstanțe agravante, reținînd în sensul dat și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.12.2013, prin care D.Pleșca, pentru aceiași faptă de care au fost învinuiți și inculpații, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.b), e) f) Cod penal. Astfel, instanța a conchis că acțiunile inculpaților urmează a fi reîncadrate din prevederile art.188 alin.(2) lit.c), e) în cele ale art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului I.Mura instanța a reținut prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana acestuia, care anterior nu a fost condamnat, a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, cît și urmările prejudiciabile ale faptei comise, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, și, apreciind aceste împrejurări, a conchis de a-i fixa pedeapsa sub formă de închisoare, fără amendă, cu aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, considerînd-o drept una echitabilă, deoarece inculpatul poate beneficia de posibilitatea corectării și reeducării în condiții neprivative de libertate.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs ordinar avocatul A.Mîrzîncu în numele inculpatului I.Mura care, învocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că din probele adminstrate în acțiunile inculpatului nu s-a regăsit componența infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, deoarece nu s-a demonstrat că anume inculpatul I.Mura a sustras deschis obiectele de aur de la părțile vătămate; obiectele sustrase au fost restituite de persoane neidentificate, care urmau a fi stabilite și audiate de organul de urmărire penală; instanța nu a reținut că inculpatul și-a schimbat poziția în cadrul instanței de apel, solicitînd ca sentința să fie menținută, care deja a fost executată, fapt confirmat prin achitarea amenzii aplicate de prima instanță; instanța de apel și-a întemeiat concluzia de condamnare doar pe probele acuzării, fără a le respinge pe cele ale apărării, astfel nefiind respectate întocmai principiile de bază ce reglementează desfășurarea unui proces echitabil.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, la care face referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost 6 întrunite elementele infracțiunii. Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului I.Mura în baza art.187 alin.(2) lit.b), e) f) Cod penal, să fie justă și întemeiată. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în textul hotărîrii instanței de apel, și anume - declarațiile părților vătămate V.Sîrbu și Vl.Sîrbu, a martorilor G.Dumbrava, E.Ciobanu, R.Cojocari, I.Iordachi, V.Savca, C.Sula, V.Coropcean, S.Cocieru, L.Gherman și probele scrise, care, luate în ansamblu, nu trezesc careva dubii și dovedesc vinovăția lui I.Mura în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) b), e) f) Cod penal – jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, comisă de mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea acesteia, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Argumentul principal pe care îl invocă recurentul în recurs, este faptul că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv declarațiile inculpaților și ale martorilor din care, în opinia acestuia, nu rezultă că părților vătămate în mod deschis le-au fi fost sustrase bunurile, deoarece acestea au fost aduse colaboratorilor de poliție de niște persoane neidentificate, care nu au fost stabilite și audiate la caz, și că fapta inculpatului I.Mura întrunește elmentele infracțiunii de huliganism. Însă, instanța de recurs reține că asupra acestor argumente, și anume privind intenția inculpaților de a sustrage în mod deschis bunurile părților vătămate, la indicația cui au fost aduse bunurile sustrase colaboratorilor de poliție și de ce acțiunile inculpatului nu pot întruni elementele infracțiunii de huliganism, instanța de apel s-a pronunțat destul de motivat și detaliat, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor deja expuse în decizia recurată, soluție descrisă și la pct.6.2 al prezentei decizii. În acest context, Colegiul menționează că temeiurile invocate de apărător, privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare. Astfel, Colegiul penal constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului și, ca urmare, temeiul stipulat în pct.8) alin (1) art.427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. 7 Pedeapsa este stabilită inculpatului I.Mura cu respectarea prevederilor art.61, 75- 76, 90 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea. Cît privește argumentul, precum că în cadrul instanței de apel inculpatul I.Mura și-a schimbat poziția solicitînd menținerea sentinței, invocîndu-se că acesta a executat sentința achitînd amenda aplicată de prima instanță, Colegiul penal reține că, achitarea amenzii nu este o circumstanță care condiționează rămînerea definitivă și executorie a hotărîrii judecătorești, iar faptul dat nu poate servi ca temei de casare a hotărîrii contestate, deoarece inculpatul nu avea statut de condamnat și nu era obligat să execute o sentință care nu a rămas definitivă și executorie. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1) - (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Mura Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, în cauza penală în privința acestuia, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 08 aprilie 2015. Președinte Elena Covalenco Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 8