1ra-507/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-507/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-507/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, în cauza penală în

privința lui,

Mura Ivan Stepan, născut la 26 septembrie 1966, originar și

domiciliat s. Roșcani r-l Strășeni.

Mura Sergiu Ivan, născut la 01 octombrie 1988, originar și

domiciliat s. Roșcani r-l Strășeni.

Adler Anatolie Isae, născut la 18 iunie 1976, originar din s.

Cojușna r-l Strășeni și domiciliat s. Roșcani r-l Strășeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Alexandr Ghițu, care a solicitat respingerea recursului.

Avocatul, Iorga Emil, care a solicitat respingerea recursului.

Avocatul, Pavel Cebotari, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Ivan Mura, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Anatolie Adler, care a solicitat respingerea recursului.

C O N S T A T Ă :

și Mura S.I. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal la amendă în mărime de 8000 lei fiecare.

S-a dispus încasarea de la Mura I.Ș., Adler A.I. și Mura S.I. în beneficiul părților

vătămate Sîrbu Vitalie și Sîrbu Vladimir, prejudiciul moral a cîte 3000 lei, în rest

acțiunea civilă a fost respinsă.

Pleșca Dumitru Gheorge, dosarul penal în privința căruia a fost disjuns în procedură

separată în legătură cu anunțarea lui în căutare, se aflau în încăperea barului "Cojocari

Raisa" or. Strășeni, unde consumau băuturi spirtoase. În procesul consumului

1

băuturilor spirtoase s-a iscat o ceartă între Mura S.I., Pleșca D.G. cu Sîrbu Vladimir și

Sîrbu Vitalie, care se aflau în bar, apoi toți au ieșit afară, unde au prelungit a se numi

cu cuvinte necenzurate și între inculpați și pătimiți s-a încins o bătaie, unde ultimilor

li s-au cauzat leziuni corporale. Acțiunile de huliganism din partea inculpaților au

durat aproximativ 20 min., fără să reacționeze la strigătele locatarilor din casa vecină

de a înceta acțiunile sale. După bătaie părțile vătămate au depistat că, au dispărut

lănțișoarele de aur, unul la prețul de 26.000 lei, altul la prețul de 54.600 lei, la fel și

telefonul mobil la prețul de 2399 lei, astfel, cauzîndu-le un prejudiciu material în sumă

de 82.999 lei.

Astfel, deși inculpații Mura I.S., Adler A.I. și Mura S.I. de organul de urmărire

penală au fost învinuiți de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, instanța de fond le-a recalificat acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod Penal, huliganism, adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, exprimată prin cauzarea leziunilor

corporale pătimiților, la fel că acțiunile huliganice au fost săvârșite în timp de noapte de două

sau mai multe persoane.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Mura I.Ș., Adler A.I. și Mura S.I. să fie

recunoscuți vinovați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, și condamnați: Mura I.S. și Mura S.I. la cîte 7 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar Adler A.I. la 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd următoarele:

- sentința este nefondată, întrucît nu corespunde circumstanțelor comiterii

infracțiunii,

- motivele instanței de fond de recalificare a acțiunilor inculpaților sunt

neîntemeiate,

- vinovăția inculpaților în cele incriminate este demonstrată prin declarațiile

părților vătămate, concluziile experților, precum și prin alte probe administrate la caz,

- instanța de fond eronat a apreciat probele administrate la dosar.

3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Gumeniuc I., în numele

inculpaților Mura I.Ș. și Adler A.I., în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului penal, invocînd că în

acțiunile inculpaților lipsesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art.

188 sau 287 CP, deoarece se întrevăd elementele contravenției prevăzute de art. 78

alin. (2) CC. De asemenea, a fost invocată și aprecierea eronată a probelor

administrate pe caz.

au fost respinse și menținută sentința fără modificări.

2

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe administrate la dosar și just a adoptat o sentință de condamnare a lui Mura I.Ș.,

Adler A.I. și Mura S.I., în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP.

De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din

punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de

vedere a prevederilor legale.

Tot odată din materialele dosarului penal nu s-a constatat, de cine și în ce mod

au fost restituite obiectele din aur și telefonul mobil pătimiților. La fel declarațiile date

în cadrul ședinței de judecată de martorul Iordachi I., instanța de judecată a constatat,

că a doua zi ambele lănțișoare și telefonul mobil, ce aparțin pătimiților, au fost aduse

de către două persoane necunoscute și lăsate în încăperea barului „La Raia” în

prezența colaboratorilor de poliție și a inculpatului Adler A.I., însă un oarecare act de

procedură în aceasta parte nu a fost întocmit, nu a fost constatat nici faptul, în ce mod

au apărut corpurile delicte date la persoane necunoscute. La materialele dosarului

penal se află doar procesul verbal de ridicare din 07.07.2010 a obiectelor sus indicate

de la colaboratorul de poliție Iordachi I. din biroul nr.33 din Comisariatul Poliție

Strășeni, fără prezentarea oarecăror probe ce ar indica cum au ajuns obiectele date la

Iordachi I.

Curtea de Apel a constatat că acțiunile inculpaților se supun recalificării din art.

188 alin. (2) în art. 287 alin. (2) Cod penal, din motivul că obiectele de aur și telefonul

au fost pierdute dar nu sustrase.

Instanța de apel a conchis că, toți participanții la conflict se, aflau sub influența

alcoolului, unde în declarațiile părților vătămate există divergențe esențiale cu privire

la eventuala sustragere de bunuri și anume potrivit declarațiilor părții vătămate Sîrbu

Vladimir, acesta "ține minte, că cineva din inculpați a tras de lănțișorul de la gât și a

luat din buzunar telefonul mobil", iar mai apoi a declarat că "telefonul mobil a căzut

din buzunar, când el a căzut la pământ de la lovitură", și "după ce inculpații au fugit

de la locul incidentului, nimeni de la poliție nu a venit. Prin urmare, aceste declarații

sunt contradictorii între ele și cu alte declarații ale martorilor și părții vătămate Sîrbu

Vitalie, care a declarat că, "aproximativ peste 5-10 min., după ce au plecat inculpații

au venit colaboratorii de poliție", precum și "Presupune că în momentul când i-au

smuls lănțișorul de la gât, crucea din aur a căzut la pământ".

De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor Ciobanu E. și Dumbravă G. "în

timpul conflictului cineva striga, cerând bani și telefonul, iar după ce ele au

preîntâmpinat că au chemat poliția, toți cei implicați în conflict s-au împrăștiat, pe loc

rămânând doar un băiat murdar de sânge, care căuta ceva și care a fost luat de către

polițiști sosiți la chemare. După plecarea polițiștilor la bar s-au întors frații Sîrbu, care

de asemenea căutau ceva strigând și înjurând mai tare decât în timpul conflictului,

din care motiv ele au fost nevoite din nou să cheme poliția".

Analizând aceste declarații, instanța de apel a constatat că, declarațiile părților

vătămate nu sunt întemeiate și urmează a fi apreciate critic, or în cazul în care

apreciind declarațiile acestora ca veridice ce ține de sustragerea bunurilor, se impune

o întrebare retorică - Atunci ce căutau frații Sîrbu în iarbă, lângă locul unde au fost

3

bătuți, dacă mai târziu au indicat că le-au fost sustrase bunurile, or chiar colaboratorii

de poliție prezenți la moment la fața locului au indicat că, frații Sîrbu căutau prin

iarbă, spunând că nu-și găsesc ceva bunuri, însă nu erau încrezuți dacă le-au fost

sustrase s-au pur și simplu le-au pierdut în timpul conflictului.

Sergiu, care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecată. Criticile formulate de recurent privesc, în esență,

temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume:

- instanța de apel a dat apreciere eronată probelor administrate la caz;

- instanța de apel eronat a constatat că bunurile nu au fost sustrase, dar pierdute

de părțile vătămate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de

procuror în apel și asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate.

4

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Recurentul critică decizia recurată, invocînd, temeiul de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Instanța de recurs consideră, că în

prezenta cauză evident se constată erori de drept invocate de recurent, și în

argumentarea poziției sale Colegiul va purcede la verificarea deciziei în cumul cu

sentința adoptată pe caz.

Astfel, potrivit apelurilor declarate unul din argumentele invocate este

neaprecierea justă a probelor administrate pe caz de către instanța de fond.

Cu referire la decizia recurată, Colegiul constată că Curtea de Apel a redat în

decizia adoptată conținutul: „declarațiilor inculpaților, părților vătămate, martorilor

Dumbrava G., Ciobanu E., Cojocari R., Iordachi I., Saca V., Sula C., Corpocean V., Cocieru S.,

Gherman L., precum și: raportul colaboratorului de poliție din 30.06.2010 ora 04.55, raportul

colaboratorului de poliție, cererea lui Sîrbu V. din 30.06.2010, raportul de examinare medico-

legală din 01.07.2010, procesul verbal de cercetare la fața locului din 06.07.2010, raportul de

expertiză medico-legală nr.185 din 19.07.2010, raportul de expertiză medico-legală nr.184 din

19.07.2010, procesul verbal de ridicare de la cet. Iordachi I., procesul verbal de examinare a

obiectelor ridicate și fototabelul procesului verbal, recipisele lui Sîrbu Vitalie și Sîrbu Vladimir

despre primirea obiectelor și păstrarea lor până la finisarea examinării cauzei penale”.

În acest context, Colegiul, menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală, și invocînd doctrina juridică națională, remarcă că,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei

sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cît și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

5

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu-

denta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a

datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată.

Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Raportînd prevederile legale și doctrinale menționate la verificarea și aprecierea

probelor efectuată de instanța de apel, expusă în decizia adoptată de aceasta, Colegiul

evidențiază concluzia acestei instanțe: “Astfel, Colegiul penal, consideră, instanța de fond

corect a apreciat afirmațiile inculpaților ca veridice precum că ei nu au săvârșit față de părțile

vătămate nici o acțiune pentru atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor pătimiților, și nici o înțelegere prealabilă nu au avut la acel moment, deoarece

inculpații la etapa urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești au depus declarații

concludente, declarațiile lor se confirmă prin probele administrate pe dosar, și ei de fapt nu

neagă faptul săvârșirii acțiunilor huliganice în seara aceia, însă oarecare înțelegere prealabilă

de a săvârși atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor pătimiților nu au

avut, și de fapt n-au fost prezentate probe din partea acuzării ce ar confirma acest fapt.”

Însă, Colegiul penal lărgit remarcă:

- Conform declarațiilor inculpatului Adler A.I. depuse la etapa examinării cauzei

în instanța de fond: „...Noi am mai stat vre-o 10-15 min. pînă s-a închis barul... Am ieșit

afară și am văzut că ambii frați Sîrbu erau deasupra lui Pleșca, iar Pleșca cerea banii și

telefonul. Atunci noi am sărit în ajutor la Pleșca...” (f.d.79-verso v.3);

- Conform declarațiilor inculpatului Mura I.S. depuse la etapa examinării cauzei

în instanța de fond: „...Cînd am ieșit afară am văzut, că Pleșca se întindea cu pătimiții și eu

m-am vîrît să-i despart, dar cineva m-a lovit. Atunci eu am lovit înapoi, dar în care pătimit nu

țin minte. După aceasta a început a striga o femeie de pe balcon că cheamă poliția și noi ne-am

împrăștiat și ne-am dus acasă...” (f.d.48-verso, 49 v.1);

- Conform declarațiilor inculpatului Mura S.I. depuse la etapa examinării cauzei

în instanța de fond: „...și cînd am ieșit afară din bar am văzut, că Pleșca D. se bate cu cele 2

persoane necunoscute. Se auzeau strigăte dați-mi banii și telefonul. Noi am început să-i

despărțim, eu am lovit de 2 ori cu palma în persoana de statură mică. Apoi am auzit, că o

femeie striga, că cheamă poliția. Peste 2 min. eu am găsit un lanț de aur jos, apoi ne-am

despărțit unul de altul și am plecat acasă...”(f.d.91-verso, 92 v.3).

Analizînd cele enunțate, instanța de recurs atestă că declarațiile inculpaților

diferă între ele, aspect ignorat de către instanțe, fapt ce a dus la apariția discordanței

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Tot în acest context, Colegiul remarcă și concluzia instanței de apel: „...De

asemenea, Colegiul consideră că prima instanță absolut corect și întemeiat a apreciat critic

poziția părților vătămate, pe faptul că inculpații intenționat au rupt lănțișoarele de aur, la fel

și intenționat au sustras telefonul mobil, deoarece în ședința de judecată nu s-a dovedit faptul

înțelegerii prealabile de a săvârși atacul tâlhăresc de către inculpați…”

La acest capitol, instanța de recurs evidențiază și declarațiile părților vătămate

depuse la etapa examinării cauzei în instanța de fond:

6

- Sîrbu Vladimir: „...Cînd am ieșit afară Adler a început să mă bată împreună cu Mura.

De la loviturile lor eu am căzut jos, fratele le spunea să-mi dee pace, deoarece am căzut jos și

sunt numai sînge. Am simți că cineva m-a apucat de lănțișorul de aur și mi la rupt de la gît și

a fost scos și telefonul mobil...” (f.d.27-verso, v.3);

- Sîrbu Vitalie: „...Mă bătea Adler și cînd am întors capul am văzut că fratele meu tot îl

bate. Apoi s-a apropiat de mine un băiat și a pus mîna la gît și a tras de lănțișor. Pe urmă am

auzit vorbă, că a spus că lănțișorul e la dînsul. Lănțișorul mi l-a rupt de la gît fiul lui Mura.

Aceasta am înțeles a doua zi. Mura tot era acolo. Peste 5 min. a venit poliția, dar persoanele

date nu erau deja...” (f.d.38, v.3);

La acest capitol Colegiul evidențiază că, instanțele de judecată deși au redat în

hotărîrile sale declarațiile părților vătămate, însă ele nu au fost analizate, cu

argumentarea desfășurată a concluziilor sale, fiind doar constatată aprecierea critică a

acestora, fapt ce contravine prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv în decizia sa. Ca

urmare, probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile

făcute de instanța de apel sunt formale, premature ce au reiterat concluziile instanței

de fond, care nu rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Într-o hotărîre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la

proces, dar și de a expune esența acestor depoziții, și legătura lor cu conținutul altor

probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sînt admise, iar altele respinse.

Concluzionînd cele expuse mai sus, Colegiul constată că argumentul

recurentului referitor la faptul că instanțele de judecată nu au dat apreciere probelor

administrate pe caz și-a găsit confirmare, astfel, baza probatorie propusă de partea

acuzării și partea apărării în cadrul acestei cauze penale, urmează a fi verificată de

către instanța de apel la ședințele de judecată publice, cu respectarea drepturilor

procesuale ale persoanelor implicate pe caz, respectîndu-se principiul

contradictorialității procesului penal și legalității armelor în proces, ceea ce nu a fost

efectuat.

Cu referire la critica recurentului privind eronata recalificare a acțiunilor

inculpaților, Colegiul consideră necesar de specificat: conform învinuirii înaintate de

acuzatorul de stat, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tîlhărie, adică, atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit

de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, cu amenințarea aplicării

unei asemenea violențe, săvîrșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, prevăzut de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar instanța de fond a

calificat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism,

adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

7

actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită, exprimată prin cauzarea leziunilor corporale pătimiților, la fel că

acțiunile huliganice au fost săvârșite în timp de noapte de două sau mai multe persoane,

concluzie menținută de către instanța de apel.

Analizînd legalitatea și temeinicia deciziei recurate în partea recalificării

acțiunilor inculpaților din art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal în art.287 alin.(2), lit.b)

Cod penal, prin prisma criticilor invocate de recurent, Colegiul remarcă constatarea

instanței de apel în acest sens: „<în cazul dat, s-a stabilit cu certitudine faptul că, între

inculpați și părți vătămate a apărut un conflict care s-a transformat în aplicarea de lovituri de

către inculpați față de părțile vătămate, fapt confirmat cât de inculpați, atât și de părțile

vătămate, precum și de martorii oculari. Astfel, acțiunile de violență nu pot fi calificate ca un

atac în vederea sustragerii bunurilor, or careva intenție a inculpaților de a sustrage bunurile

părților vătămate partea acuzării nu a prezentat, mai mult ca atât că, un lănțișor a fost adus a

doua zi de către inculpați, iar alt lănțișor și telefonul de către două persoane necunoscute la

barul în cauză tot a doua zi, pe când colaboratorii de poliție se aflau la fața locului cercetând

cazul dat, primind aceste bunuri și restituindu-le părților vătămate.”

Deci la baza recalificării acțiunilor inculpaților instanța de apel a pus lipsa

„careva intenții a inculpaților de a sustrage bunurile părților vătămate”, mai mult, „un

lănțișor a fost adus a doua zi de către inculpați, iar alt lănțișor și telefonul de către două

persoane necunoscute la barul în cauză tot a doua zi”. Aceste concluzii

În acest sens, Colegiul consideră necesar de a evidenția declarațiile depuse la

etapa examinării cauzei în prima instanță:

- a părții vătămate Sîrbu Vladimir: „...Am simți că cineva m-a apucat de lănțișorul de

aur și m-i l-a rupt de la gît și a fost scos și telefonul mobil...” (f.d.27-verso, v.3); „ ...Cînd

eram jos la pămînt am simțit că Anatol a apucat de lănțișor și a tras de el, iar telefonul a

dispărut cînd am căzut eu jos...” (f.d.30, v.3);

- a părții vătămate Sîrbu Vitalie: „...Apoi s-a apropiat de mine un băiat și a pus mîna

la gît și a tras de lănțișor. Pe urmă am auzit vorbă, că a spus lănțișorul e la dînsul. Lănțișorul

mi l-a rupt de la gît fiul lui Mura...” (f.d.38, v.3); „...Cruciulița a căzut jos,dar lănțișorul a

smuls fiul lui Mura și tot el a strigat ajunge lănțișorul e la mine...”(f.d.82, v.3);

- a inculpatului Adler A.I.: „...Eu i-am telefonat lui Mura Serghei, care a spus că el nu

știe nimic de aur, atunci i-am telefonat lui Ion și am întrebat de aur. El a spus cînd a început a

fugi a găsit un lanț de aur. Atunci eu am spus să vină mai repede la Strășeni...” ...”(f.d.40,

v.3); „...Peste o oră au venit 2 persoane au adus aurul și telefonul...”(f.d.83-verso, v.3); „...Pe

la orele 19.00 a venit un băiat și mi-a adus aurul de la Serghei...”(f.d.84, v.3);

- a inculpatului Mura S.I.: „...eu am găsit un lanț de aur jos, apoi ne-am despărțit unul

de altul și am plecat acasă...”(f.d. 92 v.3); „...Deoarece eram ocupat și nu aveam timp i l-am

dat la un prieten să-l aducă...” (f.d.92-verso v.3); „...A doua zi i-am spus tatălui despre lanț,

seara după ce am fost telefonat de Adler...” (f.d. 97 v.3);

- a inculpatului Mura I.S.: „...Am aflat că la fiul meu este un lănțișor de aur de la Adler

a doua zi. Fiul a spus că a găsit pe scările barului lănțișorul de aur, și l-a luat spunînd că l-a

găsit..” (f.d.101 v.3); „...Fiul mia telefonat și a spus că a găsit la locul cela un lănțișor de aur

și eu am spus să-l păstreze...” (f.d.103-verso, v.3).

8

Neanalizînd minuțios acest cumul de probe, instanța de apel prematur a conchis

că: „…este stabilit cu certitudine faptul că, lănțișoarele și telefonul mobil au fost pierdute de

către părțile vătămate în timpul altercației, care - un lănțișor a fost restituit a doua zi de către

un inculpat, iar celălalt lănțișor și telefonul mobil a fost restituit de către două persoane

străine de asemenea, a doua zi, obiecte găsite de aceștia nu cu mult timp în urma lângă barul

în cauză. Astfel, ce ține de sustragerea bunurilor careva probe directe, veridice și concludente

instanței de judecată nu i-au fost prezentate și instanța de apel a considerat absolut întemeiat

poziția primei instanțe ce ține de reîncadrarea acțiunilor inculpaților de la art.188 alin.(2) Cod

penal la 287 alin.(2) Cod penal”.

Instanța de recurs consideră, că o astfel de abordare a problemei de drept în

cauza dată nu poate fi susținută pe motiv, că instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, a susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce

privește tălmăcirea noțiunii laturii obiective și a laturii subiective a infracțiunilor de

huliganism și de sustragere a bunurilor.

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel s-a expus superficial asupra

probelor menționate, fără o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de părți,

neelucidînd faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, ca

urmare fiind prematură soluția instanței de fond menținută de instanța de apel

privind lipsa „intenției în vederea sustragerii bunurilor” în acțiunile inculpaților, și ca

urmare reîncadrarea prematură a acțiunilor inculpaților, odată ce: martorii Ciobanu E.

și Dumbravă G. au declarat că în timpul încăierării au auzit cum cineva cerea bani și

telefonul, inculpatul Mura S.I. a recunoscut faptul găsirii unui lanț de aur la locul

comiterii infracțiunii, celălalt lănțișor de aur și telefon mobil au fost restituite de

persoane necunoscute, după ce inculpații au fugit de la locul infracțiunii obiectele de

aur și telefonul mobil a părților vătămate nu au fost depistate, părții vătămate Sîrbu

Vitalie i-au fost cauzate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, iar

părții vătămate Sîrbu Vladimir i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, părțile

vătămate au declarat pe tot parcursul procesului penal că lănțișoarele de aur au fost

smulse de la gît, fapte ce în cumul permiteau a trezi bănuieli rezonabile privind

intenția și scopul de cupiditate al acțiunilor agresive ale inculpaților, și care trebuiau

verificate de către instanța de apel.

Astfel, din textul deciziei Curții de Apel se întrevede că aceasta a preluat aceleași

motive ale sentinței, întemeindu-și soluția pe declarațiile inculpaților, neglijînd o mare

parte din argumentele și probele prezentate de acuzare, în rezultat menținînd sentința

instanței de fond.

În cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de către

procuror și a ajuns la concluzia reîncadrării juste de către instanța de fond a acțiunilor

inculpatului de la art. 188 alin. (2) la art. 287 alin. (2) Cod penal, ea urma să dezvăluie

această concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii, și invocate în apelul procurorului, fapt ce pe caz nu a avut loc,

fiind înfăptuită o apreciere prematură și formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale.

9

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a

acțiunilor inculpaților, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și

în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394

alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale

instanța de apel a grupat o parte din probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să

se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd

temeiul respectiv cu argumentarea clară a concluziilor sale în decizia adoptată.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent

și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către procuror și decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste erori nu

pot fi corectate de instanța de recurs. Mai mult ca atît, la examinarea apelurilor

declarate, de fapt la argumentele invocate de procuror în apel nu s-a dat răspuns

motivat, instanța de apel doar s-a expus printr-o frază cu caracter general.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt

complet de judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate probele toate în cumul,

la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții juste și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apel, să verifice și

să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit intenția și acțiunile inculpaților, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile inculpaților a infracțiunii incriminate, și să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

În cazul în care instanța de apel la rejudecarea cauzei v-a ajunge la concluzia

prezenței în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii de sustragere a bunurilor,

instanța la încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților urmează să i-a în considerație

gradul de gravitate al vătămărilor corporale cauzate părților vătămate, în

conformitate cu Recomandarea Curți Supreme de Justiție nr. 51 din 20 iunie 2013 și

Regulamentul de apreciere medico-legală a gravității vătămărilor corporale, aprobat

prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.99 din 27.06.2003, modificat prin ordinul

Ministerului Sănătății nr.654 din 16.08.2011.

10

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Mura Ivan

Stepan, Mura Sergiu Ivan și Adler Anatolie Isae, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 30 aprilie 2014,

ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11