1ra-677/2014 — art.328 alin.1 Cod penal

1ra-677/2014 — art.328 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-677/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

20 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Iurie Bejenaru, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2013 și

de avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Bricicaru Ilie, împotriva

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 mai 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2013, în cauza

penală în privința lui

Bricicaru Ilie Alexei,

născut la 01 august 1971, originar din s. Păulești, r-nul

Călărași, domiciliat în mun. Chișinău, str. Malina Mică,

nr.20, ap. 38.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi, care a susținut recursul ordinar

declarat, solicitînd admiterea lui, cu respingerea recursului declarat de

avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Bricicari Ilie, ca fiind

nefondat.

Avocatul Popescu Dorin și inculpatul Bricicaru Ilie, care au solicitat

admiterea recursului ordinar declarat, iar recursul procurorului, să fie respins,

ca neîntemeiat.

Părțile vătămate Caproș Alexandru și Musabecov Ruslan, fiind citați

legal pe adresele nominalizate în actele cauzei (la dosar fiind anexate avizele

de recepție), în ședința instanței de recurs nu s-au prezentat.

1

C O N S T A T Ă :

Bricicaru Ilie a fost condamnat în baza art. 328 alin.(1) Cod penal, la amendă

în mărime de 300 unități convenționale, fără aplicarea pedepsei

complementare privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o

anumită activitate.

deținînd funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul

Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS

CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană

publică, adică angajat al Întreprinderii de stat, de comun acord și prin

înțelegerea prealabilă cu Comanac Ion, pe parcursul anului 2011, au organizat

o schemă infracțională de facilitare și susținere a examenelor teoretice și

practice la calificarea conducătorilor auto pentru diverse persoane, săvîrșind

infracțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe.

La sfîrșitul lunii noiembrie 2011, Comanac Ion, întîlnindu-se în preajma

pieții UNO din mun. Chișinău cu Caproș Alexandru și, susținând că are

influență asupra șefului-adjunct al secției permise de conducere din cadrul

Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS

CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Il., pe care,

îl va determina la favorizarea susținerii cu ușurință a testărilor necesare și

perfectarea pentru Caproș A. a permisului de conducere în termen cît mai

restrâns, a pretins suma de 2500 lei, pe care ulterior, a primit-o.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Comanac I., la 25 noiembrie

2011, l-a contactat telefonic pe Bricicaru Il. și i-a solicitat acestuia, influențarea

șefului-adjunct al secției evidență și examinare a transportului Căușeni,

Repeșciuc V., în vederea facilitării susținerii examenului de calificare a

conducătorilor auto de către Caproș A.

Ulterior, tot în aceiași zi, Bricicaru Il., deținînd funcția de șef-adjunct al

secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului

și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului

Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al

întreprinderii de stat, acționînd de comun acord și prin înțelegere prealabilă

cu Comanac I., conform planului infracțional stabilit de înainte, depășindu-și

în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, l-a contactat

2

telefonic pe Comanac I. și i-a comunicat acestuia că Caproș A., urmează să

meargă la Repeșciuc V., care, deținea funcția de șef-adjunct al secției evidență

și examinare a transportului Căușeni și să se prezinte ca fiind venit din

numele lui Bricicaru Il., fapt care îl va facilita la susținerea examenelor de

calificare a conducătorilor auto.

În continuarea acțiunilor sale, la 07 decembrie 2011 Comanac I.,

întîlnindu-se în preajma Gării Feroviare din mun. Chișinău cu Mura Igor și,

susținînd că are influență asupra șefului-adjunct al secției permise de

conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea

Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și

Informației, Bricicaru Il., pe care, în schimbul sumei de 200 euro, care conform

cursului oficial al BNM constituia suma de 3156 lei, îl va determina la

favorizarea susținerii cu ușurință a testărilor necesare și perfectarea pentru

Mura Ig. a permisului de conducere în termen cît mai restrîns, sumă, pe care

ulterior a primit-o.

Apoi, Comanac Ion, l-a contactat telefonic pe Bricicaru Il. și i-a solicitat

acestuia, influențarea șefului Biroului Evidență și Examinare a Transportului

Strășeni, Apostol Vl., în vederea facilitării susținerii examenului de calificare a

conducătorilor auto de către Mura Ig.

Astfel, Bricicaru Il. la 07 decembrie 2011, deținînd funcția de șef-adjunct

al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea

Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a

Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat

al întreprinderii de stat, acționînd de comun acord și prin înțelegere prealabilă

conform planului infracțional stabilit, depășindu-și în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, discutînd telefonic cu Comanac

I., i-a comunicat acestuia că Mura Ig., urmează să meargă la Apostol Vl., care

deținea funcția de șef al Biroului Evidență și Examinare a Transportului

Strășeni și să se prezinte ca fiind venit din numele lui Bricicaru Il., fapt care îl

va facilita la susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto.

În luna decembrie 2011, Comanac I. întîlnindu-se în preajma Gării

Feroviare din mun. Chișinău cu Musabecov Ruslan și susținînd că are

influență asupra șefului-adjunct al secției permise de conducere din cadrul

Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS

CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Il., pe care,

3

în schimbul sumei de 300 euro, îl va determina la favorizarea susținerii cu

ușurință a testărilor necesare și perfectarea pentru Musabecov R. a permisului

de conducere în termen cît mai restrîns, ulterior primind suma de 150 euro,

care conform cursului oficial al BNM constituia suma de 2394 lei.

După care, Comanac I., la 08 decembrie 2011, la contactat telefonic pe

Bricicaru Il. și i-a solicitat acestuia, influențarea șefului Biroului Evidență și

Examinare a Transportului Florești, în vederea facilitării susținerii

examenului de calificare a conducătorilor auto de către Musabecov R. În

continuare, la 08 decembrie 2011, Bricicaru Il., deținînd funcția de șef-adjunct

al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea

Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a

Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat

al întreprinderii de stat, acționînd cu intenție directă, depășindu-și în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, la contactat

telefonic pe Pădureț M., care deținea funcția de șef al Biroului Evidență și

Examinare a Transportului Florești, pe care l-a determinat să faciliteze

susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto de către Musabecov

R. Ulterior, discutînd telefonic cu Comanac I., i-a comunicat acestuia că

Musabecov R., urmează să meargă la Pădureț M. și să se prezinte ca fiind

venit din numele lui Bricicaru Il., fapt care îl va facilita la susținerea

examenelor de calificare a conducătorilor auto.

În decembrie 2011, Comanac I. întîlnindu-se în preajma pieței UNO din

mun. Chișinău cu Pruteanu Ion și susținînd că are influență asupra șefului-

adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea

Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a

Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Il., pe care, în schimbul

sumei de 2000 lei, îl va determina la favorizarea susținerii cu ușurință a

testărilor necesare și perfectarea pentru Pruteanu I. a permisului de conducere

în termen cât mai restrîns, sumă pe care ulterior a primit-o.

Apoi, Comanac Ion la 28 decembrie 2011, l-a contactat telefonic pe

Bricicaru Il. și i-a solicitat acestuia, influențarea șefului Biroului Evidență și

Examinare a Transportului Hîncești, în vederea facilitării susținerii

examenului de calificare a conducătorilor auto de către Pruteanu I.

La 28 decembrie 2011, Bricicaru Il., deținînd funcția de șef-adjunct al

secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului

4

și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului

Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al

întreprinderii de stat, acționînd de comun acord și prin înțelegere prealabilă

conform planului infracțional stabilit, depășindu-și în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, discutînd telefonic cu Comanac

Ion, i-a comunicat acestuia că Pruteanu I., urmează să meargă la Ivaniuc I.,

care deținea funcția de inginer al Biroului Evidență și Examinare a

Transportului Hîncești și să se prezinte ca fiind venit din numele lui Bricicaru

Il., fapt care îl va facilita la susținerea examenelor de calificare a

conducătorilor auto.

Bricicaru Il. și avocatul acestuia Popescu Dorin, care au solicitat:

- acuzatorul de stat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea

unei noi hotărîri, prin care a-i aplica inculpatului pedeapsa complementară,

privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul autorităților publice de stat

pe un termen de 3 ani. Apelantul a invocat că sentința instanței de fond este

ilegală sub aspectul blîndeții pedepsei în partea ce ține de neaplicarea

pedepsei complementare obligatorii, deoarece în motivarea sentinței instanța

a menționat faptul, că inculpatul se va corija, acordîndu-i acestuia dreptul de

a activa în continuare în funcția deținută, bazîndu-se pe faptul că Bricicaru Il.

va conștientiza pericolul social al acțiunilor sale ilegale și nu va admite

asemenea fapte, care în opinia instanței pedeapsa fiind una echitabilă, pentru

faptele comise.

Acuzatorul de stat consideră că, instanța de judecată nu și-a motivat

faptul neaplicării sancțiunii complementarii obligatorii prevăzute la art. 328

alin. (1) Cod penal, or, conform art. 79 Cod penal, instanța putea să nu aplice

pedeapsa complementară obligatorie, doar strict în condițiile art. 79 Cod

penal, potrivit căruia, „Ținînd cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate

de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, ….

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate

să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie”, circumstanțe care nu au fost

stabilite atît în cadrul urmăririi penale precum și în cadrul cercetării

judecătorești, mai mult ca atît acestea nefiind expuse nici în sentință. Astfel, în

privința lui Bricicaru Il. urmează a fi aplicată pedeapsa complementară,

5

deoarece doar astfel va fi restabilită echitatea socială și prevenirea săvîrșirii

unor noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

- inculpatul și avocatul acestuia, care au solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, de achitare, din lipsa în

acțiunile lui Bricicaru I. a faptei infracționale. Inculpatul a invocat că instanța

de fond a pus la baza sentinței de condamnare majoritatea probelor

prezentate de către partea acuzării, ignorînd în totalitate argumentele sale și

ale apărării, care dovedesc nevinovăția sa. A menționat că într-adevăr îl

cunoaște pe cet. Comanac I. care s-a adresat de cîteva ori ca să-l ajute cu

programarea unor rude ale acestuia, pentru a fi admiși la examen în secțiile de

examinare din raioanele de domiciliu sau absolvire a școlilor auto, însă o făcea

fără să-și dea seama că ultimul estorca surse financiare de la persoanele

programate și se folosea de faptul că îl cunoaște pentru a-și rezolva schemele

criminale. Nu a pretins și nu a primit careva surse financiare de la nimeni

pentru aceasta și consideră că este lipsit de temei afirmațiile din sentință

precum ca “cu certitudine s-a stabilit că el împreună cu Comanac I. aveau puse la

cale o schemă infracțională de facilitare și susținere a examenelor” precum și că

“Comanac I. îi era intermediar”. Prin urmare, se constată că persoanele care

figurează pe dosar nu aveau cunoștințele respective, însă au primit permisele

de conducere, datorită pronunțării familiei sale, deși el nu i-a cunoscut și nu

le-a organizat primirea sau susținerea examenelor. Aceasta se confirmă și prin

declarațiile părții vătămate Musabecov R., cît și a martorilor Mura Ig.,

Pruteanu I., care au declarat că nu îl cunosc, nu au vorbit niciodată cu el și nu

i-au transmis niciodată careva surse financiare, iar examenele teoretice și

practice le-au susținut cu propriile cunoștințe, astfel nu este clar de ce instanța

a ajuns la concluzia că ei menționau numele Bricicaru I., cu acordul lui. La fel,

și martorul Comanac I. a confirmat instanței că niciodată nu a avut careva

înțelegere cu inculpatul de a facilita pe cineva la susținerea examenelor, dar se

folosea de numele acestuia, iar banii pretinși de la cetățeni, îi folosea în

scopuri personale. Din declarațiile martorilor Repeșciuc V., Apostol V.,

Pădureț M. și Ivaniuc I. s-a stabilit că dacă și s-au adresat careva persoane,

ceea ce ei nu-și amintesc, toate au fost examinate în modul corespunzător și

nu au fost influențați de nimeni la aprecierea cunoștințelor examinaților,

respectiv procedura de organizare și desfășurare a examenelor, au fost

respectate în totalitate. Conform Regulamentului cu privire la permisul de

6

conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, examenul se desfășoară

în Comisie, formată din trei persoane. Prin urmare, el nu putea să influențeze

întreaga Comisie, iar acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe care ar

demonstra ilegalitatea procedurii de examinare și eliberare a permiselor de

conducere ale cet. Caproș Al., Mura Ig., Musabecov R. și Pruteanu Ion,

deoarece, permisele lor de conducere fiind și la moment legale și valabile,

nefiind stabilite careva abateri, de aceea consideră că nu există legătura

directă între acțiunile sale, ca persoană cu funcții de răspundere, competențele

date lui prin lege sau printr-un act subordonat legii și urmările survenite.

Nici organul de urmărire penală în ordonanța de învinuire, rechizitoriu

sau instanța de judecată în motivarea sentinței, nu i-a incriminat depășirea

sau încălcarea unei norme concrete de drept, precum nici nu face referire, nici

la un articol din alte hotărîri de Guvern, regulamente sau ordine de serviciu.

Astfel, prin faptul că nu au fost indicate obligatoriu care acte normative au

fost încălcate de către inculpat prin depășirea atribuțiilor de serviciu,

consideră că asemenea stare de fapt contravine prevederilor art. 281 alin. (2)

CPP.

Avocatul în numele inculpatului adăugător a menționat că inculpatului

îi este încriminat faptul că, „a comis depășirea atribuțiilor de serviciu, care se

caracterizează prin săvîrșirea de către o persoană publică a unor acțiuni … dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice” infracțiune

prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal. Din norma dată rezultă cu certitudine

faptul că componența acestei infracțiuni presupune doar un subiect special, și

anume persoană publică.

Conform art. 123 Cod penal, prin persoană publică, se înțelege:

funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special (colaboratorul

serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale

și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul

autorităților publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau

municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul

persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat

să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de

interes public.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii

7

faptei. Prin urmare, la momentul săvîrșirii faptei, legea penală al art. 123 Cod

penal, nu prevedea noțiunea de persoană publică, ci doar noțiunea de persoană

cu funcție de răspundere și persoană cu înaltă funcție de răspundere.

Modificările și completările în legislația penală în art. 123 și art. 328 alin.

(1) Cod penal, prin care a fost introdusă noțiunea de persoană publică, aceasta

devenind subiect al componenței infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1) CP,

au avut loc la data de 02.12.2011 și au intrat în vigoare la data de 03.02.2012.

Astfel, în perioada în care au fost săvîrșite faptele incriminate, art. 123 și

art. 328 alin. (1) din Codul penal, nu prevedeau noțiunea de persoană publică,

totodată, persoana publică nu era subiect al componenței infracțiunii prevăzute

la art. 328 alin. (1) CP. Consideră că ilegal Bricicaru I. a fost atras la

răspundere pentru fapta prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal.

Instanța de fond l-a condamnat pe Bricicaru I. pentru fapte comise de

altă persoană, și anume Comanac I., pentru care acesta a fost deja condamnat

pe altă cauză penală și în alte limite ale învinuirii, prin urmare încălcînd în așa

mod, prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală.

La fel, învinuirea înaintată lui Bricicaru I., nu cuprinde consecințele

infracțiunii, respectiv, date privind cauzarea de daune în proporții

considerabile intereselor publice. Inculpatul nu este învinuit de cauzarea unor

asemenea daune, iar instanța de fond nu a constatat în ce constau daunele în

proporții considerabile cauzate intereselor publice și despre care interese

publice anume este vorba. Nu s-a demonstrat că a existat careva determinare

la facilitare, iar nici unul din martorii ÎS CRIS „Registru”, din raioane nu a

declarat că a fost determinat să faciliteze susținerea examenelor a careva

persoane.

Pentru existența componenței infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1)

Cod penal, este necesar să existe și altă condiție obligatorie și anume, să fie

depășite în mod vădit doar drepturi și atribuții acordate anume prin lege.

Astfel, în speța dată, nu este stabilit care lege anume acordă drepturi și

atribuții lui Bricicaru Ilie, care au fost depășite în mod vădit, precum nici care

limite a drepturilor și atribuțiilor au fost depășite de către ultimul și în ce

constă „modul vădit”.

A menționat că drepturile și atribuțiile șefului adjunct al Secției permise

de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și calificarea

Conducătorilor Auto a ÎS CRIS „Registru” a Ministerului Tehnologiilor

Informaționale și Comunicaților, ce ține de organizarea și desfășurarea

examenelor teoretice și practice la calificarea conducătorilor auto, nu sunt

8

reglementate prin lege.

decembrie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

acuzatorul de stat, inculpatul Bricicaru Il. și avocatul acestuia Popescu D.

a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, considerînd justă

concluzia privind vinovăția lui Bricicaru Il. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

la art. 328 alin. (1) Cod penal.

Instanța a indicat că probele prezentate în sprijinul învinuirii care

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

imputate, sunt următoarele: - declarațiile părților vătămate Caproș A.,

Musabecov R. și a martorului Mura I. Temeiuri de a nu da crezare celor

relatate de părțile vătămate și martorul nominalizat mai sus nu s-au stabilit,

deoarece aceștia au depus declarații sub jurămînt și avertizare de răspundere

penală în baza art. 312-313 Cod penal, precum și ei nu se cunoșteau nici cu

inculpatul, nici cu Comanac I. pînă la cazul dat.

La fel instanța a dat apreciere critică declarațiilor martorilor Comanac I.,

Ivaniuc I., Apostol Vl., Repeșciuc V., Pădureț M., Tabora N., Pruteanu I., ca

fiind făcute în scopul ușurării situației în care se află inculpatul. Aceste

declarații contravin și nu coroborează cu materialele cauzei, mai mult ca atît

martorii Tabora N. și Pădureț M. pe parcursul procesului penal nu au avut o

poziție unică în privința celor relatate. De asemenea, potrivit sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 martie 2013, Comanac Ion a fost

condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, hotărîre ce a căpătat puterea

lucrului judecat, unde, Comanac I. a recunoscut faptul că a primit sume de

bani de la Caproș A., Musabecov R., susținînd că are influență asupra șefului

adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea

Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto, Bricicaru Il., pentru a

facilita primirea permisului de conducere de către aceștia, recunoscînd

conținutul proceselor-verbale a interceptării și înregistrării convorbirilor cu

Bricicaru I.

Totodată, a considerat că nu poate fi admis argumentul invocat de

apelanți precum că lipsește subiectul infracțiunii și că s-a depășit limitele

învinuirii, deoarece cele constatate de către instanța de fond, nu poate fi

apreciată ca o eroare materială, care la cererea părților se corecteză prin

9

prisma art. 249 Cod de procedură penală, fiindcă inculpatul la momentul

comiterii infracțiunii era persoană publică, deținînd funcția de șef-adjunct al

Secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului

și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru.

Instanța de apel a menționat că nu are relevanță pentru justa soluționare

a cauzei nici faptul că acuzarea nu a dovedit transmiterea inculpatului a

sumelor bănești primite de către Comanac I. de la terțele persoane, de vreme

ce inculpatul a fost pus sub învinuire pentru faptul depășirii atribuțiilor de

serviciu și nu a coruperii active.

Cît privește motivul invocat de acuzatorul de stat referitor la

individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat că este neîntemeiată,

deoarece instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de

infracțiunea comisă care face parte din categoria celor mai puțin grave, de

persoana inculpatului care este fără antecedente penale, încadrat în cîmpul

muncii și caracterizat pozitiv. Instanța a conchis, că instanța de fond corect a

apreciat că doar aplicarea unei pedepse sub formă de amendă va duce la

atingerea scopului pedepsei penale prevăzută la art. 61 Cod penal. Mai mult

ca atît, în textul sentinței nu se face referire la aplicarea art. 79 Cod penal, așa

cum este nominalizat în apelul procurorului, prin urmare instanța de apel nu

are temei de excludere a aplicării art. 79 Cod penal. Dacă în sentință nu este

stipulat aplicarea art. 78 alin. (2) Cod penal, iar sancțiunea art. 328 alin. (1)

Cod penal, prevede pedeapsa complementară obligatorie, instanța reieșind

din cele menționate în sentință, concluzionează că în speță s-a făcut trimitere

la înlăturarea pedepsei complementare, care au permis condamnarea

inculpatului la amendă în mărime de 300 unități convenționale, fără privarea

de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate.

invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat, casarea hotărîrii contestate, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a

menționat că instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al

infracțiunii comise, de faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin

gravă, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, iar careva

circumstanțe care ar înlătura pedeapsa complementară nu s-au stabilit.

10

Consideră, că în speță, incorect s-a ajuns la concluzia că înlăturarea

pedepsei complementare prevăzută la art. 328 alin.(1) Cod penal care este

obligatorie, doar din simplu motiv că Bricicaru Ilie, pentru prima data este

atras la răspundere penală, este încadrat în cîmpul muncii, nu se afla la

evidența medicului narcolog și psihiatru, este caracterizat pozitiv la locul de

lucru, dînd dovadă de profesionalism și cunoștințe profunde în activitatea ce

o desfășoară, are loc permanent de trai și doi copii minori la întreținere și

educație. Aprecierea circumstanțelor invocate de către instanța de judecată,

nu pot fi considerate ca fiind circumstanțe ce ar justifica înlăturarea pedepsei

complementare obligatorii.

Totodată, nu s-a ținut cont de faptul că, dacă sancțiunea normei penale

prevede obligatoriu ca pedeapsă complementară privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, instanțele de judecată nu

sunt în drept de a o înlătura, fiindcă aceasta, ar încălca prevederile art. 61

alin.(2) Cod penal, iar inculpatul Bricicaru Il. a utilizat statutul funcției,

drepturile și avantajele pe care le acordă aceasta, contrar normelor stabilite,

fapt pentru care trebuie să fie privat de dreptul de a exercita funcții în cadrul

autorităților publice de stat, anume astfel va fi atins scopul pedepsei penale

aplicate față de inculpat.

Bricicaru Ilie a săvîrșit infracțiunea în timpul exercitării atribuțiilor de

serviciu și prin acțiunile sale intenționate, a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice, circumstanțe, care în mod inevitabil urmau

a fi apreciate de instanța de judecată la stabilirea obiectivă a pedepsei penale.

Prin urmare, măsura de pedeapsă aplicată de către instanța de judecată

nu este adecvată faptei și pericolului social al acestuia, pedeapsa aplicată fiind

prea blîndă și ilegală.

6.1. Nefiind de acord cu hotărîrile judecătorești nominalizate, a declarat

recurs ordinar avocatul Popescu D. în numele inculpatului Bricicaru Il., care,

invocînd ca temei de drept art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărîrilor contestate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Bricicaru

I., pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute la art.

328 alin. (1) Cod penal, invocînd aceleași argumente care anterior au fost

menționate în apel. Suplimentar a mai relatat, că instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, deoarece în decizia contestată a indicat că instanța dă o

11

apreciere critică, declarațiilor martorilor Comanac I., Ivaniuc I., Apostol Vl.,

Repeșciuc V., Pădureț M, Tabora N. și Pruteanu M., însă această apreciere este

o eroare de fapt, deoarece la judecarea apelului se aplică regulile generale

pentru judecarea cauzelor în prima instanță, prevăzută la art. 413 alin.(1) CPP.

La fel, instanța a încălcat și prevederile art. 414 alin.(6) Cod de procedură

penală, deoarece și-a întemeiat concluzia doar pe o parte a declarațiilor părții

vătămate Caproș A., necătînd la faptul că instanța a admis cererea privind

audierea acestuia, însă ultimul nu a fost audiat, astfel, declarațiile sale nu au

fost verificate în ședința instanței de apel. În acest sens, concluziile instanței

de apel privind vinovăția inculpatului se bazează pe presupuneri, fiind

încălcate și art.8 alin.(3) Cod de procedură penală.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În conformitate cu prevederile art. 414, 415, 417 Cod de procedură

penală, judecînd apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, sau să cerceteze suplimentar probele administrate de instanța de fond, și

în decizie să expună temeiurile de fapt și de drept, care au dus la admiterea

sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Apelul este o cale de atac sub aspectul de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a declarat,

la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de

către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei instanțe. În cauza

dată, instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții

prevăzute de lege.

În recursul declarat procurorul critică aplicarea incorectă de către

instanțele judecătorești a prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal, astfel lui

12

Bricicaru Ilie nefiindu-i aplicată pedeapsa complementară, argumentînd prin

faptul că infracțiunea comisă se atribuie la categoria celor mai puțin grave, are

la întreținere doi copii minori, iar careva circumstanțe agravante nu au fost

stabilite.

În sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

La stabilirea pedepsei urmează să se țină cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii, de gravitatea infracțiunii comise, de consecințele

survenite, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea și respectînd toate criteriile

nominalizate se stabilește o pedeapsă echitabilă în conformitate cu

prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Bricicaru Ilie a fost condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal,

sancțiunea articolului nominalizat prevede pedeapsa cu amendă în mărime

de la 300 la 800 unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în

ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar potrivit art. 16

alin. (3) Cod penal, infracțiunea comisă se atribuie la infracțiuni mai puțin

grave.

Conform art. 65 alin. (1) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de

a ocupa o funcție sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a

folosit condamnatul la săvîrșirea infracțiunii.

Potrivit art. 395 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, în

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie indicată, categoria și

mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea constatată ca fiind

dovedită.

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de fond.

Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărîrea primei instanțe, care nu i-

a aplicat inculpatului pedeapsa complementară obligatorie, referindu-se la

dispoziția art. 78 alin.(2) Cod penal.

13

Prevederile art. 78 Cod penal, reglementează modalitatea de stabilire a

pedepsei în prezența circumstanțelor atenuante și agravante, dar în limitele

sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost recunoscută vinovată.

Alin. (2) al articolului nominalizat, prevede posibilitatea înlăturării

pedepsei complementare în cazul prezenței doar a circumstanțelor atenuante.

Colegiul penal reține, că în temeiul art. 78 alin. (2) Cod penal,

înlăturarea pedepsei complementare este posibil doar în cazul cînd aceasta

nu este prevăzută de sancțiunea articolului dat ca o pedeapsă obligatorie (cu

sau fără aplicarea pedepsei complementare).

În cazul cînd pedeapsa complementară este obligatorie, înlăturarea ei

poate avea loc doar în baza prevederilor art. 79 alin.(1) Cod penal.

Totodată, conform art. 79 alin. (1) Cod penal, ținînd cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de

rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie”.

Potrivit art. 394 alin. (2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de judecată

este obligată, să motiveze aplicarea unei pedepse mai ușoare decît cea

prevăzută de lege.

Pe lîngă aceasta, în partea descriptivă a hotărîrilor judecătorești lipsește

cu desăvîrșire motivarea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 79 Cod

penal.

În speța examinată circumstanțele la care instanțele inferioare au făcut

trimitere, sunt împrejurări obișnuite, care caracterizează inculpatul,

împrejurări de fapt care nici într-un mod nu micșorează esențial gravitatea

infracțiunii comise și consecințele acesteia.

Totodată, după cum rezultă din conținutul recursului declarat de

avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Bricicaru I., acesta critică

soluția instanței de apel, privind dezacordul cu apreciarea probelor și a

vinovăției lui Bricicaru I. în cele imputate, precum și faptul că instanța nu era

în drept să-și întemeieze decizia în baza probelor cercetate de prima instanță,

fără să le verifice în ședința de judecată a instanței de apel și fără a fi

14

consemnate în procesul-verbal.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel s-a limitat la redarea

conținutului mai multor probe indirecte cum ar fi declarațiile părților

vătămate Caproș A., Musabecov R. și a martorilor, care au declarat că pe

inculpatul Bricicaru I. nu îl cunosc, nu l-au văzut niciodată, precum și careva

pretenții față de ultimul nu au, însă, pentru facilitarea susținerii examenelor

cu primirea ulterioară a permisului de conducere s-au adresat la o persoană

pe nume “Ion”, căruia i-au achitat bani și i-au ajutat la obținerea permisului

de conducere, iar cînd s-au prezentat la examenele de susținere s-au prezentat

că sunt de la Bricicaru I., deoarece așa le-a fost spus de către persoana pe

nume “Ion”.

Mai mult ca atît, în ședința instanței de apel nu s-a verificat declarațiile

părții vătămate Caproș A., declarațiile căruia au fost puse la baza hotărîrii de

condamnare a lui Bricicaru I., astfel fiind încălcată o normă procesuală

imperativă și anume prevederile art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală.

În acest sens nu au fost totalmente respectate normele procesuale și nu

au fost supuse verificării sub aspectul veridicității și puterii probante a acestor

probe.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel a lăsat fără apreciere

și motivare circumstanțe esențiale ale cauzei, deoarece circumstanțele

menționate în hotărîrea contestată nu pot fi considerate ca circumstanțe

atenuante excepționale, ce ar determina aplicarea art. 78 alin.(2) Cod penal,

eliberîndu-l pe inculpat de pedeapsa complementară, deci a comis o eroare de

drept procedurală, care se încadrează în pct.6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel, precum și de aplicarea pedepsei individualizate contrar

prevederilor legale, ce se consideră temei de recurs.

În acest context, Colegiul penal consideră că eroarea comisă nu poate fi

reparată de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs casează hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

15

Prin urmare, Colegiul penal conchide asupra necesității casării deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei în ordine de apel instanța urmează să înlăture

erorile menționate și motivele invocate în prezenta decizie, să țină seama de

împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate, să

verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, inclusiv să se pronunțe

asupra tuturor motivelor apelurilor și recursurilor procurorului și a

avocatului în interesele inculpatului, apreciind toate probele în strictă

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și va da

răspunsuri motivate și clare la cele invocate de apelanți în apel și recurs,

pronunțîndu-se asupra fiecărei probe prin aprecierea lor la justa valoare,

astfel instanța de apel, respectînd normele procesual-penale nominalizate, va

adopta o hotărîre legală și întemeiată.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de Procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Popescu Dorin în

numele inculpatului Bricicaru Ilie, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Bricicaru Ilie Alexei și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință publică

la 17 iunie 2014, ora 09 50.

Președinte Petru Ursache

Judecător Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Iurie Bejenaru

Vladimir Timofti

16