1ra-1334/2014 — art.191 alin.2 lit.c,d Cod penal

1ra-1334/2014 — art.191 alin.2 lit.c,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1334/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru

și de reprezentantul părții vătămate ÎS pentru Silvicultură „Hîncești Silva”,

Postolachi Zinaida, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui

Căpățînă Gheorghe Nicolae,

născut la 06 mai 1974, originar din s. Porojeni, r-nul

Ialoveni, domiciliat în s. Rusca, r-nul Hîncești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2013 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Căpățînă Gheorghe învinuit de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute la art. 191 alin.(2) lit.c), d) Cod penal a fost încetat, din motiv că

fapta acestuia constituie o contravenție administrativă prevăzută la art. 335

Cod contravențional, cu încetarea procedurii contravenționale, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție.

Gheorghe se învinuiește de faptul că, activînd în baza ordinului nr. 51-c din

1

28.06.2005 în calitate de pădurar al ÎI „Hîncești Silva”, ocolul silvic Logănești,

cantonul nr. 6, fiind obligat în virtutea obligațiilor de serviciu și contractului

nr. 9 cu privire la răspunderea materială deplină din 17.02.2006, pct.1, potrivit

căruia, „salariatul își asumă răspunderea materială individuală pentru

asigurarea integrității valorilor transmise lui de către angajator, se obligă să

aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și să ia măsuri de

prevenire a prejudiciului, să informeze la timp angajatorul despre toate

circumstanțele care amenință integritatea valorilor ce i-au fost transmise; să

țină la evidență, să întocmească și să prezinte în modul stabilit dările de

seamă financiar-materiale și alte dări de seamă cu privire la circulația și

soldurile valorilor ce i-au fost transmise și pct. 36, pct.9) a Codului Silvic din

21.06.1996 potrivit căruia produsele lemnoase pot fi transportate de la locul de

recoltare sau de depozitare numai fiind însoțite de actele respective din care

rezultă cu certitudine legalitatea provenienței acestora (bonul de plată, factura

de expediție), a eliberat integral și, contrar obligațiunilor de serviciu, în prima

perioadă a anului 2012, data precisă nu a fost stabilită, lui Sîrbu Alexandru 20

de metri steri de lemn pentru foc, specii tari, lui Coșleț Ion – 24 metri steri de

lemn pentru foc specii tari, obținînd în total un venit de 26880 lei, cauzîndu-i

astfel părții vătămate ÎS „Hîncești Silva” un prejudiciu material considerabil.

reprezentantul părții vătămate ÎS „Hîncești-Silva”, Postolachi Z., care au

solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Căpățînă Gh. să fie

condamnat în baza art. 191 alin.(2) lit.c),d) Cod penal, la amendă în mărime de

700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a bunurilor altor persoane pe un termen de 5 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că inculpatul activa o perioadă

îndelungată în ocolul silvic Logănești și îi era cunoscută modalitatea de

verificare a masei lemnoase înstrăinate de către pădurari, respectiv cunoștea

care este procedura de eliberare a masei lemnoase și de încasare a sumelor

bănești pentru masa lemnoasă realizată. Căpățînă Gh. cunoștea despre faptul

că banii urmează a fi predați pentru producția forestieră nemijlocit de către

cumpărător în contabilitatea ÎS „Hîncești Silva”. În cadrul cercetării

judecătorești, s-a stabilit că Căpățînă Gh. a eliberat masa lemnoasă cu mult

2

timp înainte, fapt confirmat prin declarațiile martorului Coșleț I. care a

explicat că producția forestieră a fost procurată în primăvara an. 2012 de la

Căpățînă Gh. pentru care i-a transmis acestuia suma de bani în mărime de

10 000 lei. Totodată, potrivit explicațiilor date de către martorii Postolachi Z. și

Ciubotaru O., pădurarul urmează să elibereze masa lemnoasă doar

asigurîndu-se că banii pentru producția forestieră au fost încasați de

contabilitatea întreprinderii. Instanța de judecată în sentință a relatat despre

faptul că martorul Coșleț I. ar fi transmis suma respectivă de bani pentru

masa lemnoasă lui Căpățînă Gh., însă fără ca să rețină o circumstanță

relevantă cum este perioada în care i-a fost transmis de către Coșleț I. suma de

bani, care a avut loc cu mult timp pînă a ieșit Căpățînă Gh. în concediu.

Potrivit informației cu privire la facturile eliberate lui Căpățînă Gh. pentru

masa lemnoasă eliberată, care datează cu data de 11.06.2012 perioada în care

inculpatul se afla în concediu anual de odihnă, însă care nu a introdus careva

sume bănești pentru masa forestieră de 64 m steri de lemne înstrăinată și nici

măcar nu a informat despre acest lucru contabilitatea, fie conducerea ÎS

„Hîncești-Silva”.

Instanța de judecată eronat a încadrat acțiunile lui Căpățînă Gh. potrivit

prevederilor art. 335 Cod contravențional, apreciind acțiunile sale drept o

samovolnicie în sensul de contravenție, cu atît mai mult că, reprezentantul ÎS

„Hîncești-Silva” a explicat, că banii urmau să fie introduși imediat în

contabilitate, iar acțiunile lui Căpățînă Gh. au adus un prejudiciu efectiv

întreprinderii odată ce acesta a omis intenționat a încasa banii în contabilitate

și a dispus o perioadă îndelungată de timp de banii obținuți ca rezultat al

înstrăinării masei lemnoase fapt care a creat o situație dezavantajoasă

întreprinderii.

Mai mult ca atît, eronat instanța a concluzionat și asupra prejudiciului

efectiv cauzat părții vătămate, menționînd că acesta a fost recuperat, iar astfel

se atestă că nu a fost adus atingere bunurilor proprietate a întreprinderii ÎS

„Hîncești-Silva”, ci așa numite ordine stabilite de lege de exercitare, de către

cetățeni a drepturilor și obligațiilor lor. Concluzia dată contravine cu poziția

părții vătămate care a comunicat că instituției ÎS „Hîncești Silva”, i-a fost adus

un prejudiciu material considerabil prin însușirea de către inculpat a sumei

bănești rezultate din vînzarea masei lemnoase la momentul constatării

neajunsului în rezultatul inventarierii, însă odată cu introducerea integrală a

3

sumei bănești în contabilitate de către inculpat la 22.06.2013 prejudiciu a fost

recuperat.

Totodată a menționat și Hotărîrea explicativă a Plenului CSJ „Cu privire

la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr. 23 din

28.06.2004, că fapta infracțională de sustragere prin metoda delapidării averii

străine a bunurilor altei persoane se consumă din moment ce făptuitorul intră

în posesia reală a acelor bunuri și respectiv are toată posibilitatea să dispună

de acele bunuri după propria voință. Respectiv a avut loc cauzarea unui

prejudiciu material părții vătămate însă un atare prejudiciu a fost recuperat

după o perioadă îndelungată de timp în care făptuitorul a avut posibilitatea să

dispună de suma de bani în mărime de 26880 lei și care s-a aflat la el pînă la

22.06.2012.

- reprezentantul părții vătămate, casarea sentinței și pronunțarea unei

hotărîri de condamnare a lui Căpățînă Gh., menționînd că suma de 26880 lei

pentru ÎS „Hîncești-Silva” este una considerabilă, care urma a fi folosită

pentru achitarea impozitelor, polițelor medicale și sociale, dar nu pentru

folosirea în scopuri personale de către inculpat.

2014, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror și

reprezentantul ÎS „Hîncești-Silva”.

realizată prin însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, iar latura subiectivă se realizează prin intenție

directă și prin prezența scopului de profit, infracțiunea considerîndu-se

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea de a se folosi

de bunuri la dorință.

Contractul individual de muncă încheiat cu inculpatul nu prevede

obligațiunile funcționale ale acestuia, iar potrivit instrucțiunii de funcție a

pădurarului cantonului nr.6 din ocolul silvic Logănești a ÎS „Hîncești Silva”,

aprobată prin ordinul nr. 76 din 20.09.2000, pădurarul este persoana

responsabilă de paza fondurilor forestiere și cinegetice a cantonului și a

bunurilor materiale încredințate pentru păstrare din canton, păstrează fondul

forestier, mașinile, mecanismele, utilajul și alte bunuri materiale, aflate la

evidența contabilă a cantonului.

Potrivit pct. 2 lit.b) al contractului cu privire la răspunderea materială

4

deplină din 17.02.2006, angajatorul ÎS „Hîncești-Silva”s-a obligat să-i aducă la

cunoștință inculpatului legislația în vigoare cu privire la răspunderea

materială pentru prejudiciul cauzat angajatorului, precum și regulamentele de

ordine interioară referitoare la modul de păstrare, recepționare, prelucrare,

vînzare (livrare), transportare, folosire în procesul muncii și efectuarea altor

operațiuni cu valorice ce i-au fost transmise salariatului.

Astfel, la materialele cauzei nu există nici un înscris contrasemnat de

către inculpat prin care s-ar dovedi cert că, ÎS „Hîncești-Silva” a adus la

cunoștința acestuia modalitatea și procedura de înstrăinare a bunurilor aflate

în paza acestuia, astfel încît declarațiile contabilului ÎS „Hîncești-Silva”,

Ciubotaru O. și ale contabilului ocolului silvic, Fărîma L., referitoare la

existența unei proceduri privind achitarea de către cumpărător a prețului

lemnului ce urmează a fi cumpărat la casieria Întreprinderii, care eliberează

bonul și factura fiscală, nu pot fi interpretate în detrimentul inculpatului,

căruia nu i-a fost adusă la cunoștință această procedură, contrar obligațiunilor

asumate de angajator.

Prin urmare, potrivit declarațiilor martorilor Fulga I. și Vornicescu Gh.,

la data constatării neajunsului Căpățînă Gh. a declarat că, deține mijloacele

bănești încasate de la cumpărătorii lemnului indicat ca neajuns, circumstanță,

ce denotă că, acesta nu a avut intenția de a însuși aceste mijloace bănești,

acestea fiind transmise în contul ÎS „Hîncești-Silva” la data de 22.06.2012,

astfel, argumentele procurorului că, instanța de fond ar fi stabilit greșit

stingerea neajunsului, sunt bazate doar pe declarațiile reprezentantului părții

vătămate or, la materialele cauzei a fost anexat înscrisul prin care se confirmă

încasarea sumei.

La fel, instanța de apel a considerat ca eronate argumentele

procurorului referitor la faptul că instanța de fond nu a luat în calcul perioada

în care inculpatul s-a folosit de mijloacele bănești, or, odată ce acuzarea nu a

dovedit, contrar obligației prevăzute de art. 19 alin.(3) Cod de procedură

penală, care este întinderea acestei perioade și nici intenția inculpatului de a

însuși mijloacele bănești sau producția forestieră în scop de profit, iar acest

argument nu poate fi admis de instanță în condițiile în care art. 8 alin.(3) Cod

de procedură penală, stipulează imperativ că, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar

toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

5

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Mai mult ca atît, deoarece latura subiectivă a infracțiunii de delapidarea

averii străine este caracterizată prin intenție directă, însăși faptul existenței

dubiilor despre cunoașterea de către Căpățînă Gh. că, încalcă modul de

înstrăinare a producției forestiere, examinată în cumul cu circumstanțele și

anume lipsa unei proceduri determinate de înstrăinare a lemnului în cadrul ÎS

„Hîncești-Silva”, existența unei practici de primire a mijloacelor bănești

obținute în urma înstrăinării de către pădurari a produselor forestiere de către

aceștea și faptul că inculpatul deținea mijloacele bănești primite în contul

vînzării și le-a transmis Întreprinderii denotă cert că, Căpățînă Gh. considera

că acționează în limitele împuternicirilor deținute, astfel încît, instanța de apel

a conchis lipsa intenției directe de acționare în modul imputat inculpatului în

scopul delapidării.

Astfel, concluzia instanței de fond că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, iar fapta acestuia

constituie – exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin

încălcarea ordinii stabilite de legislație, fără a se cauza vre-o daună

considerabilă persoanei, adică contravenția prevăzută la art. 335 Cod

contravențional, este una justă. Totodată, corectă fiind și aplicarea în privința

lui Căpățînă Gh. a prevederilor art. 30 Cod contravențional, cu încetarea

procesului pe motivul expirării termenului de prescripție de atragere la

răspundere contravențională.

Referitor la apelul declarat de către reprezentantul părții vătămate,

instanța de apel a menționat că îl apreciază ca fiind bazat pe presupuneri,

deoarece argumentul că, dacă nu ar fi fost făcută inventarierea atunci nu ar fi

fost depistat neajunsul, iar inculpatul ar fi beneficiat de rezultatele acțiunilor

sale, nu poate sta la baza pronunțării unei hotărîri de condamnare. Cît

privește argumentul că, pădurarii nu dispun de dreptul de a vinde lemne

contra plată, instanța de apel l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, deoarece, chiar

din declarațiile contabilelor, la întreprindere se practică introducerea

mijloacelor bănești în casierie prin intermediul pădurarilor, iar cele

menționate de ÎS „Hîncești-Silva” la dispozițiile art. 36 alin.(9) Cod silvic, nu

pot fi contra inculpatului, în cazul în care însăși Întreprinderea nu și-a

executat obligația de a aduce la cunoștință acestuia, a dispozițiilor legale

6

invocate, deși această obligație a fost asumată expres de către angajator în

baza contractului din 17.02.2006 încheiat cu inculpatul.

procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, solicită, casarea hotărîrii contestate cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, invocînd că instanța de apel la baza

deciziei sale unilateral a pus declarațiile inculpatului, care atît la urmărirea

penală, cît și în cadrul ședinței de judecată nu a recunoscut vina, declarații

care urmează a fi apreciate critic, necolaborînd cu celelalte probe prezentate

de acuzare, fiind date cu scop de apărare și eschivare de la răspunderea

penală. A fost administrat un volum probatoriu potrivit căruia a fost stabilit

cu certitudine existența elementelor infracționale în acțiunile lui Căpățînă Gh.

în raport cu eliberarea de către acesta a masei lemnoase ce aparține ÎS

„Hîncești-Silva” și însușirea sumei de 26 880 lei obținute ca rezultat al

înstrăinării acesteia. Inculpatul activa de o perioadă îndelungată în ocolul

silvic Logănești, căruia îi era cunoscută modalitatea de verificare a masei

lemnoase înstrăinate de către pădurari și respectiv, cunoștea care este

procedura de eliberare a masei lemnoase și de încasare a sumelor bănești

pentru producția realizată. Căpățînă Gh. știa despre faptul că banii urmează a

fi achitaați pentru producția forestieră nemijlocit de către cumpărător în

contabilitatea ÎS „Hîncești-Silva”.

Concomitent, a fost stabilit că inculpatul a eliberat masa lemnoasă cu

mult timp înainte, fapt confirmat prin declarațiile martorului Coșleț I., însă

inculpatul nu a transmis-o imediat în contabilitate, ignorînd prevederile

instrucțiunii de funcție și a practicei stabilite. Potrivit declarațiilor martorilor

Postolachi Z., Ciubotaru O., pădurarul urmează să elibereze masa lemnoasă

doar asigurîndu-se că banii pentru producția forestieră au fost încasați de

contabilitatea întreprinderii. Însă, atît instanța de fond, cît și cea de apel nu a

reflectat o atare situație în hotărîrile adoptate, dar a relatat că martorul Coșleț

I. ar fi transmis suma de bani pentru masa lemnoasă inculpatului, fără a reține

o circumstanță relevantă și anume perioada în care i-a fost transmisă banii,

astfel precum a indicat martorul nominalizat care a avut loc cu mult timp pînă

a ieșit în concediu inculpatul.

Consideră, că instanța de fond eronat a încadrat acțiunile lui Căpățînă

Gh. potrivit prevederilor art. 335 Cod contravențional, apreciind acțiunile

7

acestuia drept o samavolnicie în sensul de contravenție, cu atît mai mult că,

reprezentantul ÎS „Hîncești-Silva” a explicat că banii urmau să fie introduși

imediat în contabilitate, iar acțiunile lui Gh. Căpățînă au adus un prejudiciu

efectiv întreprinderii odată ce acesta a omis intenționat a încasa banii în

contabilitate și a dispus o perioadă îndelungată de timp de banii obținuți ca

rezultat al înstrăinării masei lemnoase.

Totodată, concluzia instanței asupra prejudiciului efectiv cauzat părții

vătămate, menționînd că acesta a fost recuperat, iar astfel nu a fost adus

atingere bunurilor proprietate a întreprinderii ÎS „Hîncești-Silva”, dar unei

ordine stabilite de lege de exercitare, de către cetățeni a drepturilor și

obligațiunilor lor, este unul eronat, deoarece contravine direct cu poziția părții

vătămate care a comunicat că, instituției ÎS „Hîncești-Silva” i-a fost adus un

prejudiciu material considerabil prin însușirea de către inculpat a sumei

bănești rezultate din vînzarea masei lemnoase la momentul constatării

neajunsului în rezultatul inventarierii, însă cu introducerea integrală a sumei

bănești în contabilitatea de către inculpat la 22.06.2013 prejudiciu a fost

recuperat.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate,

nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

6.1. Recurs ordinar a declarat reprezentantul părții vătămate ÎS

„Hîncești-Silva”, Postolachi Z., care solicită casarea deciziei instanței de apel

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că, conform actului de predare-primire al comisiei de

inventariere a bunurilor materiale din 12.06.2012, efectuată în baza dispoziției

șefului ocolului silvic Logănești, Vornicescu Gh. la plecarea în concediul

ordinar al pădurarului cantonul nr. 6 Căpățînă Gh., a fost depistat neajunsul

producției forestiere – 64 m steri lemn de foc, specii tari. Suma prejudiciului în

sumă de 26880 lei a fost achitată de către Căpățînă Gh. în casa gospodăriei la

data de 22.06.2012, prin ce inculpatul a recunoscut faptul neajunsului, adică la

10 zile de la depistarea neajunsului.

Administrația întreprinderii consideră că, pădurarul Căpățînă Gh. a

încălcat art. 19 alin.1, 2 din Legea nr. 108-XVIII din 17.12.2009, art. 117 1 Codul

fiscal care expres descrie livrarea de mărfuri cu întocmirea și eliberarea

facturilor fiscale. În ședința de judecată toți participanții au analizat factura

8

fiscală, dar nimeni nu au încercat să înțeleagă că, producția lemnoasă din

pădure se eliberează numai la prezentarea de către cumpărător a bonului de

achitare cu chitanța trecută prin aparatul de casă a contabilității.

Căpățînă Gh. conform contractului nr. 9 din 17.02.2006 îi revine

răspunderea materială deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în

timpul îndeplinirii obligațiunilor de muncă.

La materialele cauzei a fost anexat certificatul nr. 642 din 16.10.2013

privind eliberarea facturilor fiscale începînd cu data de 05.06.2012-15.06.2012

la cantonul nr.7 și anume, în perioada cînd pădurarul era în concediu. Din

certificat, se vede că la data de 11.06.2013 Căpățînă Gh. a fost la contabilitatea

ocolului silvic Lăgănești, unde a introdus bani pentru 5 m steri lemn de foc și

nu mai mult. La întrebările președintelui de ce nu a introdus toți banii pentru

64 m steri, inculpatul a răspuns că eliberînd masa lemnoasă nu a avut toți

banii. Evident se vede că, pădurarul a avut intenția însușirii banilor, doar

eliberează producție cînd dorește și cum dorește. Acesta nu s-a așteptat că va

avea loc inventarierea, însă din angajamentul depus de inculpat la 22.06.2012

el recunoaște neajunsul de 26 880 lei.

Totodată, conform ordinului nr. 92 din 05.06.2012, adus la cunoștință

salariatului Căpățînă Gh. el știa deja că este în concediu ordinar, astfel știind

că a eliberat masa lemnoasă fără achitare și eliberarea facturii fiscale, ceea ce

nu a avut dreptul, doar masa lemnoasă nu este proprietatea privată a lui

Căpățînă Gh., a putut în orice moment să achite masa lemnoasă neajunsă, să

nu aștepte revizia sau emiterea ordinului.

Nu este de acord cu concluzia instanțelor judecătorești că în acțiunile lui

Căpățînă Gh. nu sunt elementele pentru însușire, deoarece consideră că dacă

nu era inventarierea efectuată de șeful ocolului silvic, atunci nu era nici

descoperit faptul că, Căpățînă Gh. putea ridica bani de la oameni, contra

producției lemnoase. Inculpatul a declarat, că era necesitatea de a elibera

urgent masa lemnoasă, însă această afirmație nu este corectă, fiindcă lemnele

au fost eliberate tot la salariații întreprinderii, adică muncitorii care lucrau în

pădurea dată la paza pădurarului.

Potrivit art. 36 alin.9 Codul silvic, produsele lemnoase pot fi

transportate de la locul de recoltare sau de depozitare numai fiind însoțite de

actele respective, din care rezultă cu certitudine legalitatea provenienței

acestora. Alin. 10) al normei date stipulează că, încărcarea în orice mijloc de

9

transport a produselor lemnoase fără acte legale de proveniență, se interzice.

Prin urmare, suma de 26 880 lei pentru ÎS „Hîncești-Silva” este o sumă

considerabilă, aceasta putea fi folosită la achitarea impozitelor, polițelor

medicale, sociale, dar nu să se folosească inculpatul în scopuri personale.

Consideră, că cum a furat statul așa și va fura, deoarece nu este lege

pentru așa persoane ca Căpățînă Gh.

procedură penală, avocatul Catană V. în numele inculpatului Căpățînă Gh. a

depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de procuror,

solicitînd respingerea acestuia, ca inadmisibil, deoarece consideră că recursul

înaintat este tardiv, declarat cu depășirea termenului de 30 de zile stabilit de

art. 422 Cod de procedură penală, precum și recursul nu conține motivele care

ar putea constitui temei de recurs în conformitate cu prevederile art. 427 CPP.

Instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, dînd o apreciere corectă

probelor, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel.

7.1. Referință pe marginea recursului declarat de procuror a depus și

inculpatul Căpățînă Gheorghe, care consideră că instanțele judecătorești

corect au ajuns la concluzia că în acțiunile sale nu se conțin elementele

delapidării. Afirmă că nu a avut intenția de a însuși suma de 26 880 lei, astfel

că afirmațiile procurorului din recurs, corect au fost apreciate de către

instanțele de judecată ca neîntemeiate. Prin urmare, acuzatorul de stat nu este

de acord cu aprecierea probelor prezentate de către instanțele de judecată,

însă aprecierea juridică a probatoriului nu se încadrează în temeiul pentru

recurs prevăzut la pct.6) al art. 427 CPP, aceasta nu constituie o eroare de

drept, care să ducă la casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare, după cum solicită acuzatorul de stat.

cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată,

din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanța de apel cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

10

se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor

art. 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărîrilor atacate pe

baza materialelor cauzei, ținînd seama, după caz, de opinia părților expusă în

referință și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a declarat, la

calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de

către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei instanțe.

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct. 14 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, în sensul cerințelor art. 414

Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante

și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sînt:

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În

cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Colegiul penal enunță că judecînd apelurile, instanța de apel nu a

respectat întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.

Astfel, Colegiul penal constată că, Căpățînă Gh. a fost învinuit, „că

11

activînd în baza ordinului nr. 51-c din 28.06.2005 în calitate de pădurar al ÎS

“Hîncești Silva”, ocolul silvic Logănești, cantonul nr. 6, și fiind obligat în virtutea

obligațiunilor de serviciu și contractului cu privire la răspunderea materială deplină

nr. 9 din 17.02.2006 pct.1) potrivit căruia: Salariatul își asumă răspunderea

materială individuală pentru asigurarea integrității valorilor transmise lui de către

angajator și se obligă: a) să aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și

să ia măsuri de prevenire a prejudiciului, b) să informeze la timp angajatorul despre

toate circumstanțele care amenință integritatea valorilor ce i-au fost transmise, c) să

țină la evidență, să întocmească și să prezinte în modul stabilit dările de seamă

financiar-materiale și alte dări de seamă cu privire la circulația și soldurile valorilor ce

i-au fost transmise; precum și art. 36 pct.9) a Codului Silvic din 21.06.1996, potrivit

căruia, produsele lemnoase pot fi transportate de la locul de recoltare sau de depozitare

numai fiind însoțite de actele respective, din care rezultă cu certitudine legalitatea

provinienței acestora, a eliberat ilegal și contrar obligațiunilor de serviciu în prima

perioadă a an. 2012, data precisă nu a fost stabilită, lui Sîrbu Alexandru 20 metri

steri de lemn pentru foc specii tari, lui Coșleț Ion 24 metri steri pentru foc specii tari,

lui Stanciu Vasile 20 metri steri de lemn pentru foc specii tari, obținînd un venit în

sumă de 26 880 lei, cauzînd părții vătămate ÎS “Hîncești Silva” un prejudiciu

material considerabil”.

Potrivit materialelor cauzei, la 05 iunie 2012, Căpățînă Gh. a depus

cerere către administrația “Hîncești-Silva” pentru a-i fi acordat concediu

anual.

Ulterior, la data de 13.06.2012 conform actului de predare-primire a

comisiei de inventariere a bunurilor materiale, la cantonul nr. 6, a ocolului

silvic Logănești, unde, în calitate de pădurar activa Căpățînă Gh., s-a depistat

neajunsul producției forestiere în număr de 64 metri steri de lemn de foc,

specii tari. Prejudiciul cauzat Întreprinderii a constituit suma de 26 880 lei.

Potrivit explicației lui Căpățînă Gh. (f.d.59,vol.I), acesta a recunoscut

faptul eliberării multiple a producției forestiere din pădure cu aceeași factură

fiscală.

La data de 22.06.2012, inculpatul a semnat un angajament prin care și-a

dat acordul să achite neajunsul de masă lemnoasă depistat în sumă de 26 880

lei, care, a fost achitat în aceeași zi prin dispoziția de încasare nr. 163226.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a argumentat la

general faptul că probele respective nu confirmă vinovăția inculpatului, fără

12

să aprecieze fiecare probă în parte și să se pronunțe asupra admisibilității sau

inadmisibilității acesteia, și deși, instanța de apel a menționat prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, nu a respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei

recurate.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel pripit a menținut

soluția instanței de fond că, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii de delapidare, iar fapta acestuia constituind –

exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea

ordinii stabilite de legislație, fără a se cauza vre-o daună considerabilă, adică

contravenția prevăzută la art. 335 Cod contravnțional.

Instanța de recurs constată că, din certificatul nr. 642 din 16.10.2013

eliberat de ocolul silvic Logănești, rezultă că la 11.06.2012 Căpățînă Gh. a fost

la contabilitate unde a achitat bani pentru 5 m steri lemn de foc specii tari, dar

nu mai mult, perioadă, în care inculpatul se afla în concediu de odihnă.

Conform materialelor cauzei și anume, potrivit declarațiilor

inculpatului Căpățînă Gh., acesta a explicat că, la 11.06.2012 nu avea toți banii

pentru 64 metri steri de lemne, din cauza că toată suma de bani nu i-a fost transmisă

de cumpărător. Totodată, a menționat că banii pentru 64 metri steri s-au aflat la el în

jur de o săptămînă, el dorind să achite banii. Cumpărătorul era din Lăpușna, banii au

fost ridicați de către Căpățînă Gh., dar nu a plecat la Hîncești pentru a achita,

deoarece s-a defectat automobilul. La 11.06.2012 avea bani, dar nu ține minte suma,

nu i-a achitat, deoarece a dorit să achite toți banii odată. A eliberat masa lemnoasă

fără a fi achitați banii. Declarațiile lui Coșleț I. referitor la data eliberării lemnului nu

sunt corecte, deoarece el a eliberat lemn lui Coșleț I. în luna iunie 2012. Pe o factură a

eliberat lemnul, însă factura a eliberat-o lui Meșină C., dar cumpărător era Stanciu.

Lui Coșleț I. și Sîrbu A. a eliberat aceeași factură, copii de pe aceasta nu a făcut

(f.d.49-50, vol.II), declarații care sunt în defavoarea inculpatului, iar instanțele

de judecată s-au limitat doar la transcrierea acestora, fără a le verifica

minuțios și a le raporta la fapta comisă.

Prin urmare, care a fost motivul că pînă la efectuarea inventarierei din

13.06.2012, inculpatul nu a achitat la contabilitatea ocolului silvic Logănești

suma de bani primită pentru masa lemnoasă eliberată, dacă din declarațiile

13

martorului Coșleț I. depuse în cadrul urmăririi penale (f.d.36, vol.I), rezultă că

acesta a procurat lemne în luna aprilie 2012, pentru care a transmis bani

inculpatului. La momentul cînd a luat lemnele careva bon de plată sau

factură fiscală nu i-a fost eliberată, ulterior a primit factura, deoarece la acel

moment pădurarul trebuia să se ducă la contabilitatea ÎS „Hîncești-Silva”

și să achite banii, pentru care îi elibera factura fiscală și bon de plată.

Cunoaște modalitate de eliberare a masei lemnoase deoarece anterior a mai

procurat lemne, procedura fiind alta. Mai mult ca atît, potrivit declarațiilor

inculpatului, acesta a confirmat faptul că la momentul predării-primirii

cantonului deținea banii necesari pentru achitare, arătîndu-i șefului de ocol,

însă ultimul i-a spus că o să fie chemat să achite neajunsul în contabilitate.

Totodată, potrivit legislației muncii la plecarea în concediu

administrația transmite temporar cantonul și valorile materiale pentru

pădurarul vecin.

Astfel, administrația ÎS “Hîncești-Silva” a dispus transmiterea

cantonului pe perioada concediului pădurarului vecin Vicol I., iar la data de

13 iunie 2012 în rezultatul transmiterii producției forestiere din gestiunea lui

Căpățînă Gh. lui Vicol I., s-a constatat lipsa a 44,8 m 3 / 0,7 factorul de cubaj =

64 metri steri lemn de foc specii tari.

Instanța de apel nu a dat răspuns la mai multe întrebări, și anume:

- De ce inculpatul nu a introdus banii în contabilitatea întreprinderii

după realizarea masei lemnoase de 64 m/s, dar a fost nevoit să-i introducă

după ce neajunsul a fost depistat în urma inventarierei ?

- Din care motiv această masa forestieră nu a fost luată la evidența

contabilă înainte de a fi vîndută?

La fel, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a apreciat

răspunsul Inspecției Financiare nr. 27-06-04/561 din 15.05.2013 și actul privind

rezultatele inspectării financiare tematice la ÎS Întreprinderea pentru silvicultură

“Hîncești-Silva”, potrivit căruia s-a stabilit că, masa lemnoasă obținută în

rezultatul tăierilor autorizate se ia la evidența contabilă în baza fișei stivelor

întocmită de către maestru și pădurar în care este înscrisă cantitatea de masă

lemnoasă pe categorii.

La data de 05.06.2012 către administrația Întreprinderii a parvenit

cererea pădurarului cantonului nr. 6 os. Logănești, Căpățînă Gh. cu privire la

acordarea concediului suplimentar pentru anii 2011-2012, în urma căreia s-a

14

dispus transmiterea bunurilor de la bilanțul cantonului nominalizat, pe

perioada concediului, în gestiunea lui Vicol I.

La 13.06.2012, în urma transmiterii producției forestiere, s-a constatat

neajuns a 44,8 m 3 = 64 m/steri lemn de foc specii tari.

Însă, din explicația inculpatului prezentată administrației Întreprinderii,

acesta a recunoscut eliberarea masei lemnoase, cu aceeași factură, semnînd în

acest sens un angajament privind achitarea neajunsului producției forestiere

în sumă de 26 880 lei.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a

susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește aprecierea

probelor, acceptând niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul

declarațiilor inculpatului Căpățînă Gh. și martorilor Coșleț I. și Vicol I.,

precum și probele materiale.

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere

asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererile de

apel, în baza evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul

urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și

contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a celor administrate, cu

respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază procesuală, și ca

urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptelor comise de către acesta.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către instanța de

apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a deciziei

instanței de apel cu remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt complet

de judecată în cadrul căreia urmează a fi apreciate de instanța de apel în

cumul cu toate probele la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții juste

și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă și să

respecte întocmai prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care

reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la

modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate de procuror și reprezentantul părții

15

vătămate în apel, și cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs reiterează că, indicațiile instanței de recurs sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la

soluționarea recursului (art. 436 alin.(2) Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru și de reprezentantul părții

vătămate ÎS pentru Silvicultură „Hîncești Silva”, Postolachi Zinaida, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, în

cauza penală în privința lui Căpățînă Gheorghe Nicolae și dispune

rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 18

noiembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

16