1ra-191/2015 — art.27, 145 alin.1 Cod penal

1ra-191/2015 — art.27, 145 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-191/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Constantin Alerguș,

Judecătorii - Nadejda Toma, Petru Moraru,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pîslaru Vitalie în numele inculpatului Cojocaru Serghei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, în

cauza penală în privința lui

Cojocaru Serghei Nicolae,

născut la 14 iulie 1990, originar și domiciliat pînă la

reținere în r-nul Hîncești, s. Cățeleni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 27 februarie 2014 – pînă la 30 aprilie 2014

(instanța de apel);

2013, de la 16 ianuarie 2015 – pînă la 18

februarie 2015 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

penal de învinuire a lui Cojocaru Serghei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.27, 145 alin.(1) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta lui constituie

o contravenție.

Totodată, Cojocaru Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, și deoarece a

expirat termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu i s-a aplicat

sancțiune.

S-a dispus încasarea de la Cojocaru S. în beneficiul lui Pisarencu R.

prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în partea prejudiciului material

1

acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

la 02 octombrie 2012, aproximativ la ora 2030, aflîndu-se în s.Cățeleni, r-nul

Hîncești, în fața barului „Romanciuc Alexandru”, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, urmărind scopul de a-i cauza lui Pisarencu Rodion dureri fizice, i-a

aplicat acestuia o lovitură cu capul în față și cu cuțitul în regiunea gîtului

cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.241/D din

12.10.2012, vătămări corporale neînsemnate sub formă de plagă înțepată a

regiunii submandibulară pe stînga.

Instanța de fond a menționat că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, dar

constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2) Cod contravențional,

deoarece în acțiunile acestuia lipsește latura subiectivă a infracțiunii - intenția

directă, fiind constatat că Cojocaru S. nu a avut intenția de a-l lipsi de viață pe

Pisarencu R., ci doar i-a aplicat o lovitură cu capul în față, și, dorind să-l apuce

de umăr, l-a atins cu cuțitul, în rezultatul cărui fapt ultimul s-a ales cu

vătămări corporale neînsemnate. Prin urmare, din probele prezentate în

sprijinul învinuirii, și anume declarațiile părții vătămate, a martorilor Crețu I.,

Crețu D. și Bunduchi A., raportul de expertiză medico-legală, nu rezultă

intenția inculpatului de a-l omorî pe Pisarencu R.

vătămată Pisarencu R., care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de

condamnare a lui Cojocaru S. în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de partea

vătămată, invocînd că instanța de fond incorect a reîncadrat acțiunile

inculpatului în prevederile art. 78 alin.(2) CC, din motiv că au fost acumulate

suficiente probe care dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiuniii imputate, însă instanța nu le-a apreciat în modul corespunzător.

La fel, instanța urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului, fiindcă vin în

contradicție cu probele enumerate, din care rezultă că între inculpat și victimă

au existat relații ostile cu mult timp în urmă pînă la data săvîrșirii infracțiunii,

iar inculpatul a avut motiv direct de răzbunare.

- partea vătămată, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de

2

condamnare a inculpatului conform învinuirii înaintate, fiindu-i stabilită o

pedeapsă reală, cu admiterea integrală a acțiunii civile, deoarece Cojocaru S. a

acționat intenționat, dorind să-l omoară, precum și el își dădea seama de

acțiunile sale.

2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și partea

vătămată Pisarencu R.

obiectiv probele examinate în cadrul cercetării judecătorești, corect și motivat

a respins probele aduse în acuzarea lui Cojocaru S., constatînd că fapta

inculpatului nu constituie o infracțiune, dar o contravenție prevăzută de art.

78 alin.(2) Cod contravențional, iar din motiv că a expirat termenul

prescripției răspunderii contravenționale acesta nu poate fi supus răspunderii

și sancțiunii contravenționale.

procurorul care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare,

pe motiv că probele din dosar confirmă vinovăția lui Cojocaru S. în săvîrșirea

infracțiunii incriminate, și anume declarațiile: - părții vătămate, care a relatat

că după ce inculpatul l-a întrebat referitor la conflictul pe care l-a avut anterior

cu fratele acestuia Victor, l-a amenințat că îl va taia, lovindu-l cu capul în față

și cu cuțitul în regiunea gîtului; - ale martorului Crețu I., care a confirmat că în

seara cu pricina între inculpat și partea vătămată s-a iscat o ceartă, inculpatul îi

reproșa acestuia de ce l-a bătut pe fratele său; - ale martorului Crețu D., care

suplimentar a concretizat că primul de la fața locului a fugit partea vătămată,

iar din urma lui și inculpatul. Instanța respingînd argumentele acuzării nu a

reținut relațiile ostile existente anterior între inculpat și victimă, care avea

motiv pentru a se răzbuna pe Pisarencu R, în raport cu consecutivitatea

aplicării loviturilor de către inculpat.

decembrie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2013 și

dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că instanța de apel, judecînd apelurile,

nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de partea acuzării, limitîndu-se la

3

o analiză generală a probelor, reținînd doar declarațiile inculpatului și a

martorilor depuse în ședința de judecată, fără a aprecia toate probele cauzei,

inclusiv și cele depuse în cadrul urmăririi penale.

La fel, a conchis că, instanța ajungînd la concluzia că în cauză nu a fost

dovedită intenția inculpatului la omorul părții vătămate, care se săvîrșește

numai cu o intenție directă, atunci cînd făptuitorul își dă seama că atentează

la viața altei persoane, prevede că fapta lui conține posibilitatea reală a

survenirii morții și dorește ca moartea să se producă, dar sfîrșitul letal nu a

survenit, urma să verifice care au fost circumstanțele neatingerii scopului de

către inculpat, iar în cazul în care instanța de apel nu va constata motivele

nominalizate, urmează să verifice dacă în acțiunile acestuia persistă

elementele constitutive ale altor norme penale.

Chișinău din 30 aprilie 2014, au fost admise apelurile procurorului și părții

vătămate, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Cojocaru Serghei a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În rest

sentința a fost menținută.

infracțiunii de tentativă de omor, invocate în rechizitoriu și a conchis că

instanța de fond neîntemeiat a admis argumentele inculpatului, fără a da o

apreciere obiectivă declarațiilor părții vătămate Pisarenco R. care a indicat că a

fost lovit cu cuțitul la gît de către inculpat în timp ce discuta cu el, privind

conflictul pe care l-a avut Pisarenco R. cu fratele inculpatului Cojocaru V.,

ajung la concluzia că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute la art 27, 145 CP, dar constituie o contravenție art. 78

alin.(2) Cod contravențional.

Astfel, instanța a menționat că în speță este demonstrată intenția lui

Cojocaru S. privind răzbunarea asupra părții vătămate Pisarenco R. pentru

faptul că ultimul l-a lovit pe fratele acestuia anterior, totodată considerînd

eronat concluzia instanței de fond care a admis integral declarațiile

inculpatului menționînd că partea vătămată nu avea frică de inculpat, fapt ce

nu are absolut nici o tangență cu intenția lui Cojocaru S. de a cauza omorul

pătimitului.

4

La fel, au fost apreciate critic declarațiile inculpatului precum că pînă la

prima lovitură cu capul în regiune feței părții vătămate deja avea cuțitul în

mînă pe care îl ținea și dorea să-l arunce ca să nu facă cuiva rău, deoarece pe

parcursul cercetării judecătorești acesta a declarat că cuțitul cu care l-a lovit pe

victimă, se afla în buzunar și s-a deschis întîmplător, agățîndu-se de haină.

Prin urmare s-a constatat că declarațiile inculpatului se combat între ele, mai

mult acestea nu sunt confirmate prin alte probe administrate și cercetate în

cadrul ședinței de judecată.

Deasemenea instanța a conchis că inculpatul a indicat că cuțitul se afla

în buzunar și deoarece a vrut să-l apuce de umăr pe Pisarenco R. din greșeală

l-a atins cu cuțitul în regiunea submandibulară, versiune eronată a

inculpatului, fiindcă partea vătămată a declarat că prima lovitură i-a fost

aplicată cu capul pentru ca să-l dezorienteze, iar imediat după aceasta a urmat

și a doua lovitură cu cuțitul în regiunea submandibulară, adică la gît, fapt ce

denotă intenția inculpatului privind cauzarea omorului victimei. Astfel este

evident că inculpatul intenționat a depus asemenea declarații, avînd drept

scop inducerea instanței în eroare, precum și de a ascunde intenția sa directă

de a-l omorî pe Pisarenco R.

Instanța de apel a considerat ca instanța de fond eronat a conchis faptul

că nimeni dintre persoanele audiate nu ar fi auzit ca inculpatul să amenințe

victima cu moartea și nu a văzut ca el să întrepindă măsuri în vederea

realizării acestei intenții, pe cînd ulterior indică că victima a menționat

asemenea declarații că în timpul discuției a fost amenințat de inculpat.

Totodată, a menționat că nu poate fi reținută poziția că acțiunile lui

Cojocaru S. constituie contravenție, sau în contextul declarațiilor și probelor

administrate este evident și sigur intenția inculpatului, care nu a fost dusă

pînă la capăt, din motiv că victima a reușit să fugă după ce a fost lovit de

inculpat cu cuțitul la gît. Este neîntemeiată și concluzia că lovitura cu capul în

față și o lovitură în regiunea submandibulară, consecințele cauzate fiind

vătămări corporale neînsemnate, prin urmare dovedesc lipsa în acțiunile lui

Cojocaru S. a intenției de a-l lipsi de viață pe pătimitul Pisarenco R. din

considerentul că inculpatul a indicat că el fiind în stare de ebrietate nu își

dădea seama de acțiunile sale, ulterior lovindu-l cu cuțitul la gît.

Este lipsită de temei și argumentul că lipsește intenția sau, partea

vătămată a declarat că după ce a fost lovit cu cuțitul, a început să fugă, iar

5

după el fugea și inculpatul.

Astfel, prezența intenției lui Cojocaru S. la survenirea omorului părții

vătămate este demonstrată integral inclusiv și prin declarațiile martorilor

Crețu I. și Crețu D., care au indicat că au văzut momentul aplicării loviturii,

precum și lovitura cu cuțitul.

Referitor la argumentul părții vătămate Pisarenco R. privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 52901 lei și cel moral de 50000 lei, instanța a

menționat că soluția instanței de fond în această latură este absolut legală și

întemeiată, deoarece din actele anexate la acțiunile civile înaintate, nu poate fi

constatat cu certitudine valoarea concretă a prejudiciului material cauzat,

acestea fiind insuficiente pentru determinarea cuantumului despăgubirilor

materiale suportate de către partea vătămată. Cît privește prejudiciul moral

de 5000 lei, care a fost încasat prin sentință, constată că soluția dată este

întemeiată, motivată și legală, avînd în vedere că la aprecierea cuantumului

despăgubirilor morale, urmează a fi apreciate suferințele morale suportate de

pătimit, precum și a se ține cont de posibilitatea materială reală a inculpatului.

avocatul Pîslaru Vitalie în numele inculpatului Cojocaru S., care invocînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.4),5),8),12) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei contestate cu remiterea cauzei la rejudecare.

Recurentul a invocat că după casarea hotărîrii de achitare, instanța de

apel fără a respecta prevederile art. 415 alin.(21) CPP, nu a fost în drept să

pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului, martorilor și

părții vătămate. Acțiunilor inculpatului li s-a dat o încadrare juridică greșită,

mai mult ca atît instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare în situația în

care nu au fost întrunite elementele infracțiunii. La fel, au fost violate

prevederile art. 321 Cod de procedură penală, precum și alte acțiuni

procedurale necesare la citirea părților în proces.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocatul Pîslaru V. în numele inculpatului,

menționînd că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art.

430 pct.5) Cod de procedură penală, prin care autorul trebuie să invoce

concret unul din temeiurile prevăzute la art. 427 CPP, însă nu a argumentat

ilegalitatea hotărîrii cu indicarea problemelor de drept, din care motiv solicită

6

respingerea recursului ordinar declarat.

declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind

stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca

tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 30 aprilie 2014, în prezența

participanților la proces, acuzatorului de stat, părții vătămate Pisarenco R.,

inculpatului Cojocaru S. și avocatului acestuia Istrate I., aceștia fiind anunțați

că pronunțarea integrală a deciziei motivate va avea loc la 28 mai 2014, ora

1400, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.216-220,

vol.I).

Decizia motivată a fost pronunțată la 28 mai 2014, iar termenul de

declarare a recursului conform art. 231 alin (3) Cod de procedură penală, a

început să decurgă din 29 mai 2014 și s-a încheiat la 30 iunie 2014. Astfel,

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, care se

contestă a fost pronunțată integral la 28 mai 2014, iar recursul ordinar declarat

de avocatul Pîslaru Vitalie în numele inculpatului Cojocaru S. a fost

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 29 decembrie 2014 (f.d.3-4, vol.II),

prin urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.

În conformitate cu prevederile art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual

și nulitatea actului efectuat peste termen.

7

Prin urmare Colegiul penal conchide că, recursul ordinar declarat de

avocatul Pîslaru V. în numele inculpatului Cojocaru S. este inadmisibil, ca

fiind declarat peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pîslaru Vitalie

în numele inculpatului Cojocaru Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui

Cojocaru Serghei Nicolae, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 februarie 2015.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Nadejda Toma

Petru Moraru

8