1ra-191/2015 — art.27, 145 alin.1 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.27, 145 alin.1 Cod penal
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.4,5,8,12 CPP
1ra-191/2015 — art.27, 145 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-191/15
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
18 februarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte - Constantin Alerguș,
Judecătorii - Nadejda Toma, Petru Moraru,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Pîslaru Vitalie în numele inculpatului Cojocaru Serghei, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, în
cauza penală în privința lui
Cojocaru Serghei Nicolae,
născut la 14 iulie 1990, originar și domiciliat pînă la
reținere în r-nul Hîncești, s. Cățeleni.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 01 noiembrie 2012 - pînă la 26 martie 2013
(instanța de fond);
de la 18 aprilie 2013 - pînă la 29 mai 2013,
de la 27 februarie 2014 – pînă la 30 aprilie 2014
(instanța de apel);
de la 17 septembrie 2013 - pînă la 24 decembrie
2013, de la 16 ianuarie 2015 – pînă la 18
februarie 2015 (instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26 martie 2013, procesul
penal de învinuire a lui Cojocaru Serghei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute
de art.27, 145 alin.(1) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta lui constituie
o contravenție.
Totodată, Cojocaru Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea
contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, și deoarece a
expirat termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu i s-a aplicat
sancțiune.
S-a dispus încasarea de la Cojocaru S. în beneficiul lui Pisarencu R.
prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în partea prejudiciului material
1
acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Pentru a pronunța sentința, instanța a constatat că Cojocaru Serghei
la 02 octombrie 2012, aproximativ la ora 2030, aflîndu-se în s.Cățeleni, r-nul
Hîncești, în fața barului „Romanciuc Alexandru”, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, urmărind scopul de a-i cauza lui Pisarencu Rodion dureri fizice, i-a
aplicat acestuia o lovitură cu capul în față și cu cuțitul în regiunea gîtului
cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.241/D din
12.10.2012, vătămări corporale neînsemnate sub formă de plagă înțepată a
regiunii submandibulară pe stînga.
Instanța de fond a menționat că fapta inculpatului nu întrunește
elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, dar
constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2) Cod contravențional,
deoarece în acțiunile acestuia lipsește latura subiectivă a infracțiunii - intenția
directă, fiind constatat că Cojocaru S. nu a avut intenția de a-l lipsi de viață pe
Pisarencu R., ci doar i-a aplicat o lovitură cu capul în față, și, dorind să-l apuce
de umăr, l-a atins cu cuțitul, în rezultatul cărui fapt ultimul s-a ales cu
vătămări corporale neînsemnate. Prin urmare, din probele prezentate în
sprijinul învinuirii, și anume declarațiile părții vătămate, a martorilor Crețu I.,
Crețu D. și Bunduchi A., raportul de expertiză medico-legală, nu rezultă
intenția inculpatului de a-l omorî pe Pisarencu R.
Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat și partea
vătămată Pisarencu R., care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de
condamnare a lui Cojocaru S. în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal la 8 ani
închisoare, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de partea
vătămată, invocînd că instanța de fond incorect a reîncadrat acțiunile
inculpatului în prevederile art. 78 alin.(2) CC, din motiv că au fost acumulate
suficiente probe care dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiuniii imputate, însă instanța nu le-a apreciat în modul corespunzător.
La fel, instanța urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului, fiindcă vin în
contradicție cu probele enumerate, din care rezultă că între inculpat și victimă
au existat relații ostile cu mult timp în urmă pînă la data săvîrșirii infracțiunii,
iar inculpatul a avut motiv direct de răzbunare.
- partea vătămată, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de
2
condamnare a inculpatului conform învinuirii înaintate, fiindu-i stabilită o
pedeapsă reală, cu admiterea integrală a acțiunii civile, deoarece Cojocaru S. a
acționat intenționat, dorind să-l omoară, precum și el își dădea seama de
acțiunile sale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai
2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și partea
vătămată Pisarencu R.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond, analizînd amplu și
obiectiv probele examinate în cadrul cercetării judecătorești, corect și motivat
a respins probele aduse în acuzarea lui Cojocaru S., constatînd că fapta
inculpatului nu constituie o infracțiune, dar o contravenție prevăzută de art.
78 alin.(2) Cod contravențional, iar din motiv că a expirat termenul
prescripției răspunderii contravenționale acesta nu poate fi supus răspunderii
și sancțiunii contravenționale.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar
procurorul care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare,
pe motiv că probele din dosar confirmă vinovăția lui Cojocaru S. în săvîrșirea
infracțiunii incriminate, și anume declarațiile: - părții vătămate, care a relatat
că după ce inculpatul l-a întrebat referitor la conflictul pe care l-a avut anterior
cu fratele acestuia Victor, l-a amenințat că îl va taia, lovindu-l cu capul în față
și cu cuțitul în regiunea gîtului; - ale martorului Crețu I., care a confirmat că în
seara cu pricina între inculpat și partea vătămată s-a iscat o ceartă, inculpatul îi
reproșa acestuia de ce l-a bătut pe fratele său; - ale martorului Crețu D., care
suplimentar a concretizat că primul de la fața locului a fugit partea vătămată,
iar din urma lui și inculpatul. Instanța respingînd argumentele acuzării nu a
reținut relațiile ostile existente anterior între inculpat și victimă, care avea
motiv pentru a se răzbuna pe Pisarencu R, în raport cu consecutivitatea
aplicării loviturilor de către inculpat.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24
decembrie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2013 și
dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a menționat că instanța de apel, judecînd apelurile,
nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de partea acuzării, limitîndu-se la
3
o analiză generală a probelor, reținînd doar declarațiile inculpatului și a
martorilor depuse în ședința de judecată, fără a aprecia toate probele cauzei,
inclusiv și cele depuse în cadrul urmăririi penale.
La fel, a conchis că, instanța ajungînd la concluzia că în cauză nu a fost
dovedită intenția inculpatului la omorul părții vătămate, care se săvîrșește
numai cu o intenție directă, atunci cînd făptuitorul își dă seama că atentează
la viața altei persoane, prevede că fapta lui conține posibilitatea reală a
survenirii morții și dorește ca moartea să se producă, dar sfîrșitul letal nu a
survenit, urma să verifice care au fost circumstanțele neatingerii scopului de
către inculpat, iar în cazul în care instanța de apel nu va constata motivele
nominalizate, urmează să verifice dacă în acțiunile acestuia persistă
elementele constitutive ale altor norme penale.
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 30 aprilie 2014, au fost admise apelurile procurorului și părții
vătămate, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță.
Cojocaru Serghei a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod
penal la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În rest
sentința a fost menținută.
Instanța de apel a constatat fapta și circumstanțele comiterii
infracțiunii de tentativă de omor, invocate în rechizitoriu și a conchis că
instanța de fond neîntemeiat a admis argumentele inculpatului, fără a da o
apreciere obiectivă declarațiilor părții vătămate Pisarenco R. care a indicat că a
fost lovit cu cuțitul la gît de către inculpat în timp ce discuta cu el, privind
conflictul pe care l-a avut Pisarenco R. cu fratele inculpatului Cojocaru V.,
ajung la concluzia că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele
infracțiunii prevăzute la art 27, 145 CP, dar constituie o contravenție art. 78
alin.(2) Cod contravențional.
Astfel, instanța a menționat că în speță este demonstrată intenția lui
Cojocaru S. privind răzbunarea asupra părții vătămate Pisarenco R. pentru
faptul că ultimul l-a lovit pe fratele acestuia anterior, totodată considerînd
eronat concluzia instanței de fond care a admis integral declarațiile
inculpatului menționînd că partea vătămată nu avea frică de inculpat, fapt ce
nu are absolut nici o tangență cu intenția lui Cojocaru S. de a cauza omorul
pătimitului.
4
La fel, au fost apreciate critic declarațiile inculpatului precum că pînă la
prima lovitură cu capul în regiune feței părții vătămate deja avea cuțitul în
mînă pe care îl ținea și dorea să-l arunce ca să nu facă cuiva rău, deoarece pe
parcursul cercetării judecătorești acesta a declarat că cuțitul cu care l-a lovit pe
victimă, se afla în buzunar și s-a deschis întîmplător, agățîndu-se de haină.
Prin urmare s-a constatat că declarațiile inculpatului se combat între ele, mai
mult acestea nu sunt confirmate prin alte probe administrate și cercetate în
cadrul ședinței de judecată.
Deasemenea instanța a conchis că inculpatul a indicat că cuțitul se afla
în buzunar și deoarece a vrut să-l apuce de umăr pe Pisarenco R. din greșeală
l-a atins cu cuțitul în regiunea submandibulară, versiune eronată a
inculpatului, fiindcă partea vătămată a declarat că prima lovitură i-a fost
aplicată cu capul pentru ca să-l dezorienteze, iar imediat după aceasta a urmat
și a doua lovitură cu cuțitul în regiunea submandibulară, adică la gît, fapt ce
denotă intenția inculpatului privind cauzarea omorului victimei. Astfel este
evident că inculpatul intenționat a depus asemenea declarații, avînd drept
scop inducerea instanței în eroare, precum și de a ascunde intenția sa directă
de a-l omorî pe Pisarenco R.
Instanța de apel a considerat ca instanța de fond eronat a conchis faptul
că nimeni dintre persoanele audiate nu ar fi auzit ca inculpatul să amenințe
victima cu moartea și nu a văzut ca el să întrepindă măsuri în vederea
realizării acestei intenții, pe cînd ulterior indică că victima a menționat
asemenea declarații că în timpul discuției a fost amenințat de inculpat.
Totodată, a menționat că nu poate fi reținută poziția că acțiunile lui
Cojocaru S. constituie contravenție, sau în contextul declarațiilor și probelor
administrate este evident și sigur intenția inculpatului, care nu a fost dusă
pînă la capăt, din motiv că victima a reușit să fugă după ce a fost lovit de
inculpat cu cuțitul la gît. Este neîntemeiată și concluzia că lovitura cu capul în
față și o lovitură în regiunea submandibulară, consecințele cauzate fiind
vătămări corporale neînsemnate, prin urmare dovedesc lipsa în acțiunile lui
Cojocaru S. a intenției de a-l lipsi de viață pe pătimitul Pisarenco R. din
considerentul că inculpatul a indicat că el fiind în stare de ebrietate nu își
dădea seama de acțiunile sale, ulterior lovindu-l cu cuțitul la gît.
Este lipsită de temei și argumentul că lipsește intenția sau, partea
vătămată a declarat că după ce a fost lovit cu cuțitul, a început să fugă, iar
5
după el fugea și inculpatul.
Astfel, prezența intenției lui Cojocaru S. la survenirea omorului părții
vătămate este demonstrată integral inclusiv și prin declarațiile martorilor
Crețu I. și Crețu D., care au indicat că au văzut momentul aplicării loviturii,
precum și lovitura cu cuțitul.
Referitor la argumentul părții vătămate Pisarenco R. privind încasarea
prejudiciului material în sumă de 52901 lei și cel moral de 50000 lei, instanța a
menționat că soluția instanței de fond în această latură este absolut legală și
întemeiată, deoarece din actele anexate la acțiunile civile înaintate, nu poate fi
constatat cu certitudine valoarea concretă a prejudiciului material cauzat,
acestea fiind insuficiente pentru determinarea cuantumului despăgubirilor
materiale suportate de către partea vătămată. Cît privește prejudiciul moral
de 5000 lei, care a fost încasat prin sentință, constată că soluția dată este
întemeiată, motivată și legală, avînd în vedere că la aprecierea cuantumului
despăgubirilor morale, urmează a fi apreciate suferințele morale suportate de
pătimit, precum și a se ține cont de posibilitatea materială reală a inculpatului.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar
avocatul Pîslaru Vitalie în numele inculpatului Cojocaru S., care invocînd
temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.4),5),8),12) Cod de procedură
penală, solicită casarea deciziei contestate cu remiterea cauzei la rejudecare.
Recurentul a invocat că după casarea hotărîrii de achitare, instanța de
apel fără a respecta prevederile art. 415 alin.(21) CPP, nu a fost în drept să
pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului, martorilor și
părții vătămate. Acțiunilor inculpatului li s-a dat o încadrare juridică greșită,
mai mult ca atît instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare în situația în
care nu au fost întrunite elementele infracțiunii. La fel, au fost violate
prevederile art. 321 Cod de procedură penală, precum și alte acțiuni
procedurale necesare la citirea părților în proces.
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului ordinar declarat de avocatul Pîslaru V. în numele inculpatului,
menționînd că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art.
430 pct.5) Cod de procedură penală, prin care autorul trebuie să invoce
concret unul din temeiurile prevăzute la art. 427 CPP, însă nu a argumentat
ilegalitatea hotărîrii cu indicarea problemelor de drept, din care motiv solicită
6
respingerea recursului ordinar declarat.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal
decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
recursul este declarat peste termen.
Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind
stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui
atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși
recursul a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca
tardiv.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,
termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Conform materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 30 aprilie 2014, în prezența
participanților la proces, acuzatorului de stat, părții vătămate Pisarenco R.,
inculpatului Cojocaru S. și avocatului acestuia Istrate I., aceștia fiind anunțați
că pronunțarea integrală a deciziei motivate va avea loc la 28 mai 2014, ora
1400, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.216-220,
vol.I).
Decizia motivată a fost pronunțată la 28 mai 2014, iar termenul de
declarare a recursului conform art. 231 alin (3) Cod de procedură penală, a
început să decurgă din 29 mai 2014 și s-a încheiat la 30 iunie 2014. Astfel,
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, care se
contestă a fost pronunțată integral la 28 mai 2014, iar recursul ordinar declarat
de avocatul Pîslaru Vitalie în numele inculpatului Cojocaru S. a fost
înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 29 decembrie 2014 (f.d.3-4, vol.II),
prin urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.
În conformitate cu prevederile art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală,
în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un
anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual
și nulitatea actului efectuat peste termen.
7
Prin urmare Colegiul penal conchide că, recursul ordinar declarat de
avocatul Pîslaru V. în numele inculpatului Cojocaru S. este inadmisibil, ca
fiind declarat peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pîslaru Vitalie
în numele inculpatului Cojocaru Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui
Cojocaru Serghei Nicolae, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 februarie 2015.
Președinte Constantin Alerguș
Judecătorii Nadejda Toma
Petru Moraru
8