1ra-1469/2019 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-1469/2019 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1469/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Scrob Mihail în numele inculpatului Cojocaru Mihail, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Cojocaru Mihail Xxxxx, născut la xxx xxxx,

originar din r-nul xxxx, s. xxxx și domiciliat în mun.

xxxxx, or. xxx, str. xxxxxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

a fost încetat procesul penal în privința lui Cojocaru Mihail pe învinuirea în baza art.

179 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta constituie o contravenție.

Cojocaru Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 335 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

De asemenea, prin sentință a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că potrivit

rechizitoriului, Cojocaru Mihail, fiind împreună cu o persoană în privința căruia

cauza penală a fost încetată în legătură cu împăcarea părților, la 13.07.2016,

aproximativ la ora 16:40, fără consimțământul proprietarului, ilegal au pătruns în

curtea casei de locuit situată pe str. xxxxxx, or. xxxxx, mun. xxxxx, care aparține lui

Gandrabura Nadejda, iar la cerința ei de a părăsi domiciliul, aceștia au refuzat și au

rămas pe teritoriul indicat, până ce partea vătămată a solicitat intervenția

colaboratorilor de poliție.

1

Prima instanță a indicat că acțiunile inculpatului Cojocaru Mihail au fost

calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, ca

violarea de domiciliu, adică pătrunderea în domiciliul unei persoane fără

consimțământul acesteia, cât și refuzul de a părăsi domiciliul la cererea

proprietarului.

Totodată, prima instanță a recalificat acțiunile inculpatului Cojocaru Mihail

în baza art. 335 Cod contravențional – samavolnicia, adică exercitatea în mod

arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație,

fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocaru Mihail să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare, și suspendarea condiționată a

acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- vinovăția inculpatului Cojocaru Mihail de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 179 alin. (1) Cod penal, a fost demonstrată pe deplin atât în cadrul urmăririi

penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești prin cumulul de probe pertinente,

concludente, utile, legal administrate care au fost prezentate și cercetate minuțios în

instanța de judecată;

- în ședința de judecată acuzarea a administrat și prezentat instanței suficiente

probe, examinate minuțios și sub toate aspectele - și dobândite în procesul urmăririi

penale în mod legal, cu respectarea normelor procesuale, care demonstrează faptele

comise de inculpat;

- prima instanță a examinat probele prezentate de acuzatorul de stat, însă

eronat a dat apreciere circumstanțelor cauzei, care în mod direct se află în raport cu

vinovăția inculpatului;

- în acțiunile inculpatului Cojocaru Mihail, în baza probelor administrate, se

constată prezența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

179 Cod penal, iar încadrarea acțiunilor inculpatului de către instanța de judecată

conform prevederilor art. 335 Cod contravențional, este neîntemeiată.

a fost admis apelul declarat, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocaru Mihail a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, a

fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de

probațiune de 1 an.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

2

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Cojocaru Mihail,

fiind împreună cu o persoană în privința căruia cauza penală a fost încetată în

legătură cu împăcarea părților, la 13.07.2016, aproximativ la ora 16:40, fără

consimțământul proprietarului, ilegal au pătruns în curtea casei de locuit situată pe

str. xxxxxxxx, or. xxxxx, mun. xxxxx, care aparține lui Gandrabura Nadejda, iar la

cerința ei de a părăsi domiciliul, aceștia au refuzat și au rămas pe teritoriul indicat,

până ce partea vătămată a solicitat intervenția colaboratorilor de poliție.

Instanța de apel a notat că acțiunile inculpatului Cojocaru Mihail urmează a fi

calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 179 alin. (1) Cod penal -

violarea de domiciliu, adică pătrunderea în domiciliul unei persoane fără

consimțământul acesteia, cât și refuzul de a părăsi domiciliul la cererea

proprietarului.

În continuare, instanța de apel a atestat că prima instanță eronat a apreciat

probele, fără a ține cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a indicat că analizând și apreciind declarațiile inculpatului

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității le-a apreciat fiind neveridice, deoarece inculpatul

oferă astfel de declarații cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală ce survine

pentru fapta prejudiciabilă comisă, mai mult, instanța de apel a considerat că

inculpatul indirect, recunoaște fapta imputată or acesta a comunicat că a intrat în

ograda părții vătămate, dar fără intenția de a fura ceva.

Instanța de apel a specificat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, este demonstrată prin:

- declarațiile părții vătămate Gandrabura Nadejda din prima instanță și din

apel (f.d. 123-124);

- declarațiile martorilor Cojocaru Grigore, Guțan Valentin, Gandrabura

Dumitru;

- plângerea depusă la 01.08.2017, de către Gandrabura Nadejda, (f.d. 5);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică din

11.08.2017 (f.d. 5B);

- ordonanța de ridicare din 01.08.2017 (f.d. 17);

- procesul - verbal de ridicare din 01.08.2018, (f.d. 18);

- procesul - verbal de examinare a obiectului din 04.08.2017, prin care a fost

examinat un disc de model DVD-R 4.7 Gb, cu secvențe video (f.d. 20);

- planul geometric al bunului imobil și planul reprezentării părților

componente ale clădirilor (f.d. 22-23).

Totodată, instanța de apel a indicat că din analiza declarațiilor martorilor și a

părții vătămate, prin prisma rigorilor stipulate la art. 101 Cod de procedură penală,

rezultă că aceste declarații sunt veridice, poartă un caracter consecvent și indică că

inculpatul a pătruns în ograda părții vătămate fără permisiunea acesteia, fără a o

3

anunța că urmează să efectueze lucrări de reparație, circumstanțe ce în opinia

instanței de apel se încadrează în componența infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(1) Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că în speță, în acțiunile inculpatului Cojocaru Mihail

s-a constatat prezența atât a pătrunderii ilegale cât și a rămânerii ilegale în domiciliul

părții vătămate, refuzul de a părăsi locul în care se afla.

De asemenea, instanța de apel a reținut că latura subiectivă a infracțiunii

specificate la art. 179 Cod penal, se caracterizează prin intenție directă, și anume,

inculpatul Cojocaru Mihail fiind conștient de caracterul ilegal al pătrunderii și

rămânerii, fără consimțământul părții vătămate Gandrabura Nadejda, a pătruns în

domiciliul ultimei, fără a o înștiința preventiv, încălcându-i astfel dreptul la

inviolabilitatea domiciliului.

Astfel, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatului Cojocaru Mihail,

în baza probelor administrate, se constată prezența tuturor elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal, iar încadrarea acțiunilor inculpatului

de către prima instanță în baza prevederilor art. 335 Cod contravențional al

Republicii Moldova este neîntemeiată.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a menționat că ține cont de prevederile

art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, de gradul și pericolul social al infracțiunii, de

persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

Prin urmare, instanța de apel a notat că infracțiunea prevăzută de art. 179 alin.

(1) Cod penal, săvârșită de inculpat, face parte din categoria infracțiunilor ușoare,

circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, inculpatul Cojocaru Mihail

anterior nu a fost judecat, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, nu

a întreprins careva acțiuni de denaturare a probelor sau influențării examinării juste

a cauzei.

În acest sens, instanța de apel a concluzionat că în privința inculpatului

Cojocaru Mihail urmează a fi aplicată pedeapsa de 1 an închisoare, iar din

circumstanțele și materialele cauzei nu se evidențiază necesitatea ca inculpatul să

execute real pedeapsa stabilită, motiv din care instanța de apel a decis suspendarea

condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, ce va fi echitabil în

privința inculpatului. La acest aspect, instanța de apel a mai ținut cont de

comportamentul pozitiv al inculpatului după comiterea faptei prejudiciabile.

Scrob Mihail în numele inculpatului Cojocaru Mihail, care indică temeiurile de

recurs prevăzute de art.427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, și solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- nu au fost întrunite elementelor infracțiunii;

4

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- în speța dată, sunt prezente relații civile între vecini, care urmau să fie

soluționate pe cale civilă, nu pe cale penală. În acest sens, în prevederile din

dispoziția alin. (1) al art. 391 Cod civil, prevăd - Accesul pe terenul altuia, alin. (1)

orice proprietar este obligat ca, după primirea unui aviz scris sau verbal, să permită

vecinului accesul pe teritoriul său, după caz, pentru efectuarea și întreținerea unei

construcții, plantații și efectuarea unor alte lucrări pe terenul vecin;

- prima instanță cu certitudine a constatat, că Cojocaru Mihail a pătruns în

curtea casei (grădina) părții vătămate Gandrabura Nadejda, situate pe str. xxxx,

xxxx, or. xxxxx, pentru a efectua lucrările de reparație a țevei de eșapament a

beciului, proprietate privată a părinților săi, care se află în afara ogrăzii (grădinii),

părții vătămate. Anterior, tatăl acestuia, Cojocaru Grigore, de 3 ori s-a adresat către

primarul Guțan Valentin, privind necesitatea purtării discuțiilor cu partea vătămată,

întru ai permite să pătrundă în ogradă (grădină), pentru finisarea lucrărilor de

reparație la beci, care a fost inundat în urma ploilor. În acest contest, prima instanță

a conchis, că nu s-au constatait elementele infracțiunii, prevăzute de art. 179 alin.

(1) Codul penal, fiind absentă latura subiectivă a infracțiunii incriminate;

- în sensul art. 6 al Convenției Europene, noțiunea de „acuzație în materie

penală” este distinctă de noțiunea „drepturi și obligații cu caracter civil”, astfel, în

cauza Ringvold vs Norvegia, Curtea Europeană a notat că „faptul că o lege, care

poate permite o cerere de despăgubire în virtutea dreptului cu privire la prejudiciu,

include și elemente obiective constitutive ale unei infracțiuni penale, nu reprezintă,

în pofida gravității acestei infracțiuni, un motiv suficient pentru a considera că o

persoană responsabilă de obligație cu caracter civil, să fie acuzată de o infracțiune

penală”.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, și menționează că instanța de

apel, judecând cauza just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și

corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Totodată, notează că recursul este întemeiat în principal pe aprecierea

probelor ce nu constituie temei de recurs, iar instanța de apel în strictă conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

5

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul invocă ca temeiuri de recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, și anume cazurile

când: „nu au fost întrunite elementele infracțiunii și că faptei săvârșite nu i s-a dat

o încadrare juridică greșită”.

Verificând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că se confirmă

incidența temeiului de recurs neinvocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

6

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Colegiul penal lărgit, notează că în speță, instanța de apel prin decizia sa, a

admis apelul declarat de procuror, a casat sentința primei instanțe și a pronunțat o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocaru

Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(1) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal lărgit verificând conținutul deciziei instanței de

apel (f.d. 187, 190), atestă că instanța de apel, deși a pronunțat o nouă hotărâre de

condamnare potrivit modului stabilit pentru prima instanță, aceasta nu a respectat

rigorile stipulate la art. 394 alin. (4) pct. 5) Cod de procedură penală, ce prevăd

structura și conținutul părții descriptive a unei sentințe și a notat în decizia sa, după

ce a constatat fapta săvârșită de inculpatul Cojocaru Mihail că „organul de urmărire

penală urmează să califice fapta în baza art. 179 alin. (1) Cod penal”, fără a face o

încadrare juridică proprie a faptei constatate, ce afectează corectitudinea deciziei

instanței de apel și nu poate fi acceptat de instanța de recurs ordinar.

Totodată, Colegiul penal lărgit identifică că instanța de apel în decizia sa (f.d.

187) în fapta constatată, a indicat greșit data săvârșirii infracțiunii „13.07.2016”,

deși din materialele cauzei penale (f.d. 1, 5, 53), rezultă că infracțiunea a fost

săvârșită la 26.07.2017.

Mai mult, Colegiul penal lărgit analizând decizia instanței de apel, constată că

deși instanța de apel face referire în partea descriptivă a deciziei sale (f.d. 189), la

declarațiile martorului Cojocarii Grigore, Guțan Valentin, Gandrabura Dumitru, se

atestă că în procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 172-181),

lipsesc careva consemnări care ar confirma că aceste declarații ar fi fost verificate

prin citire de către instanța de apel în ședința de judecată, fapt ce contravine

cerințelor stipulate de art. 414 alin. (1), (2), (6) Cod de procedură penală, în care se

stipulează că: „Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal

și că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal” și de art. 24 alin. (3)

Cod de procedură penală, ce prevede că: „Instanța de judecată pune la baza sentinței

numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură”.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că în partea descriptivă a deciziei

instanței de apel (f.d. 184), a fost indicat greșit numele inculpatului „Cojocarii

7

Mihail”, deși, conform extrasului din Registrul de Stat al Populației (f.d. 48), corect

este „Cojocaru Mihail”.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este incident

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub

aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, eroare ce nu poate fi corectată

de instanța de recurs ordinar, urmează a fi casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate și probele anexate, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de

practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Scrob Mihail în numele

inculpatului Cojocaru Mihail, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Cojocaru Mihail

Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

8