- Dosarul nr.
- 1 ra-1193/2013
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 11 decembrie 2013
- Părțile
- Meşcoi Mihail
- Pe scurt
- 186 al 2 ,lit d, e, f CP
1 ra-1193/2013 — 186 al 2, lit. d, e, f CP
Dosarul nr 1ra-1193/2013
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
DECIZIE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în următoarea componenţă: Preşedintele - Petru Ursache, Judecători – Elena Covalenco, Nicolae Gordilă, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinţei Judecătoriei Drochia din 13 decembrie 2012 şi deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 februarie 2013, declarat de către Meşcoi Mihail Vasile, născut la 22.07.1983, originar din reg. Rostov pe Don, Federaţia Rusă, domiciliat în s. Drochia, r-nul Drochia. Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: - De la 25 octombrie 2012 pînă la 13 decembrie 212 (prima instanţă) - De la 22 ianuarie 2013 pînă la 13 februarie 2013 (instanţa de apel) - De la 08 octombrie 2013 pînă la 11 decembrie 2013 (instanţa de recurs) Colegiul penal asupra recursului, CONSTATĂ:
Prin sentinţa Judecătoriei Drochia din 13 decembrie 2012, Meşcoi Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. d) e) f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, fără amendă. În baza art. 85, 84 alin.(2) Cod penal, prin cumul parţial al pedepselor aplicate prin prezenta sentinţă şi prin sentinţa Judecătoriei Drochia din 18.06.2010, lui Meşcoi Mihail, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă. 1 Acţiunea civilă a fost admisă şi s-a încasat de la Meşcoi Mihail în beneficiul lui Rus Varvara prejudiciul material în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.
Potrivit sentinţei s-a stabilit că, Meşcoi Mihail, la 16 august 2012, în jurul orelor 23:00, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns în casa cet. Rus Varvara, locuitoarea s. Maramonovca, r-nul Drochia, aplicîndu-i lovituri în regiunea feţei şi cauzîndu-i dureri fizice, i-a sustras în mod deschis bani în sumă de 5000 lei, cauzîndu-i o pagubă materială considerabilă.
Sentinţa nominalizată a fost atacată în ordine de apel de către inculpat. S-a invocat dezacordul în privinţa sentinţei adoptate în privinţa lui.
Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 februarie 2013 apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluţiei adoptate s-a invocat că, instanţa de fond a examinat cauza sub toate aspectele, complet şi obiectiv, apreciind la justa lor valoare probele administrate la dosar, în conformitate cu art. 101 CPP, corect ajungînd la concluzia privind vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii imputate. Totodată, la aplicarea pedepsei, s-a ţinut cont de prevederile art. 7, 61,75 Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă echitabilă.
Decizia instanţei de apel este atacată cu recurs de către inculpat, care solicită casarea sentinţei şi a deciziei, pledînd nevinovat.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs decide asupra inadmisibilităţii recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Totodată, instanţa de recurs atestă că potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menţionate în dispoziţia acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanţei de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 de zile de la data pronunţării deciziei. Este constatat că, pronunţarea deciziei integrale a instanţei de apel a avut loc la 27 februarie 2013 (f.d 155), inculpatul, fiind prezent la pronunţare, a primit copia deciziei (f.d 160). Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte. Reieşind din sensul articolului dat, pentru inculpat termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) a început să curgă la 28 februarie 2013 şi a expirat la 29 martie 2013. Însă, inculpatul a declarat recurs la data de 26 iulie 2013, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală. Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea 2 acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen. În acest context, instanţa de recurs atestă că termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut şi are caracter imperativ, adică depăşirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuşi recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilităţii recursului declarat de inculpat, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinţei Judecătoriei Drochia din 13 decembrie 2012 şi deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 februarie 2013, declarat de către inculpatul Meşcoi Mihail Vasile, pe motiv că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 11 decembrie 2013. Preşedinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă 3