1 ra-1193/2013 — 186 al 2, lit. d, e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 186 al 2, lit. d, e, f CP
- Temei legal
- 186 al 2 ,lit d, e, f CP
1 ra-1193/2013 — 186 al 2, lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr 1ra-1193/2013
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
11 decembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președintele - Petru Ursache,
Judecători – Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței
Judecătoriei Drochia din 13 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bălți din 13
februarie 2013, declarat de către
Meșcoi Mihail Vasile, născut la
22.07.1983, originar din reg.
Rostov pe Don, Federația Rusă,
domiciliat în s. Drochia, r-nul
Drochia.
Datele referitoare la termenul
de examinare a cauzei:
- De la 25 octombrie 2012 pînă la
13 decembrie 212 (prima
instanță)
- De la 22 ianuarie 2013 pînă la
13 februarie 2013 (instanța de
apel)
- De la 08 octombrie 2013 pînă la
11 decembrie 2013 (instanța de
recurs)
Colegiul penal asupra recursului,
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Drochia din 13 decembrie 2012, Meșcoi Mihail a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit.
d) e) f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, fără amendă.
În baza art. 85, 84 alin.(2) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor
aplicate prin prezenta sentință și prin sentința Judecătoriei Drochia din 18.06.2010,
lui Meșcoi Mihail, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.
1
Acțiunea civilă a fost admisă și s-a încasat de la Meșcoi Mihail în beneficiul
lui Rus Varvara prejudiciul material în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, Meșcoi Mihail, la 16 august 2012, în jurul
orelor 23:00, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns
în casa cet. Rus Varvara, locuitoarea s. Maramonovca, r-nul Drochia, aplicîndu-i
lovituri în regiunea feței și cauzîndu-i dureri fizice, i-a sustras în mod deschis bani
în sumă de 5000 lei, cauzîndu-i o pagubă materială considerabilă.
Sentința nominalizată a fost atacată în ordine de apel de către inculpat.
S-a invocat dezacordul în privința sentinței adoptate în privința lui.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2013 apelul a fost respins
ca nefondat.
În motivarea soluției adoptate s-a invocat că, instanța de fond a examinat
cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, apreciind la justa lor valoare probele
administrate la dosar, în conformitate cu art. 101 CPP, corect ajungînd la concluzia
privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.
Totodată, la aplicarea pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. 7, 61,75 Cod
penal, stabilindu-i-se o pedeapsă echitabilă.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către inculpat, care solicită
casarea sentinței și a deciziei, pledînd nevinovat.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se
constată că recursul este declarat peste termen.
Totodată, instanța de recurs atestă că potrivit art. 421 Cod de procedură penală,
coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția
acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.
Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,
potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei.
Este constatat că, pronunțarea deciziei integrale a instanței de apel a avut loc la 27
februarie 2013 (f.d 155), inculpatul, fiind prezent la pronunțare, a primit copia
deciziei (f.d 160).
Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea
termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să
curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat termenul de declarare a
recursului (de 30 de zile) a început să curgă la 28 februarie 2013 și a expirat la 29
martie 2013. Însă, inculpatul a declarat recurs la data de 26 iulie 2013, adică după
expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea
2
acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste
termen.
În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen
procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter
imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac,
iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi
respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura
examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a
recursului.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului
declarat de inculpat, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Drochia
din 13 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2013,
declarat de către inculpatul Meșcoi Mihail Vasile, pe motiv că este declarat peste
termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 decembrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă
3