1ra-843/2013 — Art.352 alin.1 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Criuleni din 26 decembrie 2012, Cuciurean Mihail a fost condamnat în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale, adică 3000 lei. De la Cuciurean Mihail s-a încasat în folosul lui Samohvalov Serghei paguba materială de 2000 lei şi morală de 3000 lei.

În fapt, instanţa de fond a constatat că inculpatul Cuciurean Mihail, în luna martie 2011, neavînd careva acte de înregistrare pe lotul de pămînt nr. 3140113596 de pe teritoriul Î.P. „Crîngul Privighetorilor”, din apropierea s. Izbişte, r-nul Criuleni, ştiind cu certitudine că din luna martie 2011 acest lot aparţine cet. Smohvalov Sergiu, prin ameninţarea cu aplicarea forţei fizice, a ocupat în întregime, fără temei drept, imobilul aflat în posesia ultimului, din aproximativ anul 2002. Instanţa a concluzionat că vinovăţia inculpatului în săvîrşirea faptei imputate şi-a găsit confirmare în şedinţa de judecată prin probele administrate, acţiunile lui urmînd a fi încadrate în baza art. 352 alin. (l) Codul penal, ca exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au 1 cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. Instanţa a respins argumentele acuzării că inculpatul a comis acţiuni de tulburare de posesie întrucît, la momentul ocupării bunului de către inculpat, partea vătămată nu era proprietarul acestui bun. Instanţa a calificat acţiunile inculpatului ca acte de samovolnicie, manifestate prin acţiunile inculpatului de a exercita presupusul său drept de proprietate asupra bunului imobil - terenul pomicol cu nr. 391 din întovărăşirea pomicolă „ Crîngul privighetorilor", prin încălcarea ordinii stabilite, deoarece dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se confirmă prin înregistrarea în Registrul bunurilor imobile, iar dreptul de posesie asupra terenul pomicol î-l poate deţine membrul acesteia, care a devenit în ordinea prevăzută de statutul întovărăşirii pomicole. Calitatea inculpatului de membru al întovărăşii şi a dreptului de posesiune asupra terenului nr. 391, constituind un moment neconfirmat pe cauza dată, acesta fiind ocupat de către inculpat în mod arbitrar, fără respectarea ordinei prevăzute de lege. Instanţa reţine şi apreciază ca întemeiate pretenţiile părţii vătămate Samohvalov Serghei cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în legătură cu prezentarea lui la organul de urmărire penală şi şedinţele de judecată pentru care a cheltuit cîte 200 lei pentru o călătorie din or. Chişinău spre or. Criuleni, în total 2000 lei. La fel, instanţa apreciază ca întemeiată şi pretenţia cu privire la cauzarea unui prejudiciu moral, rezultat din umilirea sa în prezenţa vecinilor, privarea de posibilitatea de a se folosi de lotul de teren pe o perioadă mai mare de 1 an şi absenţa de la locul de muncă, în legătură cu ce i-au fost cauzate perturbări a regimului de muncă, frustrări, emoţii negative. Totodată instanţa apreciază ca exagerată valoarea pretenţiei părţii vătămate cu privire la repararea prejudiciului moral, admisibilă fiind de suma de 3000 lei, ceea ce corespunde aproximativ unui salariu mediu pe ţară.

Procurorul a declarat apel, în care a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat conform învinuirii iniţiale, adică în baza art. 193, 90 Cod penal la 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an. Apelantul a invocat că instanţa de judecată nu a dat apreciere obiectivă probelor cercetate şi a calificat neîntemeiat acţiunile inculpatului pe art. 352 alin. (1) Cod penal. Mai mult, potrivit probelor administrate, nu s-a constatat cauzarea părţii vătămate a daunelor materiale în proporţii mari în rezultatul infracţiunii comise de inculpat, deşi prejudiciul material în proporţii mari constituie semnul obligatoriu al laturii obiective a componenţei de infracţiune prevăzută de art. 352 Cod penal. În cadrul şedinţei de judecată partea vătămată a declarat că, deţinînd în proprietate lotul cu numărul cadastral 3140113596 şi posedîndu-1, a construit un gard pentru a-1 delimita de terenurile vecinilor. În luna martie 2011 el a fost deposedat de terenul respectiv de către inculpat, fiind ameninţat de ultimul cu aplicarea violenţei fizice. 2 3.1. Avocatul Strulea Nicolae şi inculpatul la fel au declarat apel, cerînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei hotărîri, prin care ultimul să fie achitat. Apelanţii au indicat că componenţa de infracţiune incriminată şi acţiunile învinuitului nu se încadrează sub semnele art. 193 Cod penal. Or, pentru a săvîrşi asemenea infracţiune inculpatul urma să: - ocupe bunul la data săvîrşirii infracţiunii. Ceia ce nu a comis deoarece el deţinea acest lot nu din luna martie 2011 dar de la sfîrşitul anului 2001 începutul 2002, iar pretinsa parte vătămată a recunoscut în declaraţiile sale că cunoştea încă din anul 2008 că învinuitul se foloseşte de acest teren. Deci în luna martie 2011 inculpatul nu a săvîrşit careva acţiuni de ocupare ci a refuzat să elibereze lotul din posesiunea sa, apărîndu-şi asfel bunurile de la distrugere de către noul proprietar; - să ocupe fără nici un drept, însă inculpatul deţinea cu drept de posesiune acest teren, deţinînd şi actele necesare care la moment fac obiectul unul cauze civile şi pe marginea căreia nu există încă o hotărîre definitivă şi irevocabilă; Ocuparea trebuie să vizeze imobilul aflat în posesia altuia. Ceia ce nu corespunde speţei date deoarece partea vătămată nu era posesor al lotului cu pricina şi a recunoscut că nu a posedat acest teren, deoarece inculpatul nu l-a eliberat. Bunul nu s-a aflat în posesia altuia aşa cum cere norma incriminată. Adresările inculpatului către partea vătămată nu întrunesc criteriile juridice ale ocupării cu ameninţare, deoarece nu a avut careva influenţă psihică asupra victimei încît să-i inspire temerea serioasă că acel pericol nu va putea fi înlăturat decît prin cedarea în faţa ameninţării. Instanţă de fond ilegal a reîncadrat acţiunile inculpatului din prevederile art. 193 la cele ale art. 352 alin. (l) Cod penal la etapa deliberării, încâlcînd dreptul la apărare a inculpatului, deoarece el nu a putut prezenta argumente în apărarea sa în raport cu condamnarea pronunţată. Ori, conform art. 382 alin. (2)Cod de procedură penală, deliberarea se face asupra chestiunilor prevăzute în art. 385 Cod procedură penală, iar acest articol nu prevede posibilitatea modificării învinuirii. Conform art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală, modificarea învinuirii în instanţă de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul la apărare, însă acest drept a fost încălcat.

Potrivit deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, apelul procurorului a fost respins ca nefondat. Apelul avocatul Strulea Nicolae şi inculpatului a fost admis, casată sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă. Cuciurean Mihail a fost achitat de sub acuzarea comiterii infracţiunii prevăzute la art. 193 Cod penal, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Instanţa de apel a remarcat că prin rechizitoriu inculpatul a fost învinuit că din luna martie 2011, neavînd careva acte de înregistrare pe lotul de pămînt nr. 3140113596, de pe teritoriul Î.P. „Crîngul Privighetorilor", din apropierea s. Izbişte, r-nul Criuleni, ştiind cu certitudine că din luna martie 2011 acest lot aparţine cet. Samohvalov Sergiu locuitor al mun. Chişinău, prin ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice, a ocupat în întregime, fără drept, imobilul aflat în posesia ultimului. 3 Acţiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 193 Cod penal, după indicii calificativi: tulburarea de posesie, adică ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, cu ameninţarea violenţei fizice. Instanţa a constatat că soţii Cuciurean Mihail şi Cuciurean Marina, au procurat în anul 2001 de la Rusnac Fiodor lotul pomicol nr. 350, de pe teritoriul Î.P. „Crîngul Privighetorilor", din apropierea s. Izbişte, r-nul Criuleni şi tot atunci, cu acordul administraţiei Î.P. „Crîngul Privighetorilor", au întrat în posesia lotului pomicol nr. 391, deţinut pînă atunci în folosinţă neautorizată de către Rusnac Fiodor. Ulterior,inculpatul fără autorizaţie a construit pe lotul pomicol nr. 391 un şopron şi o fintînă de care se folosea permanent, iar în anul 2005, 2008, 2009 a achitat impozitul funciar pentru folosirea terenului. Prin decizia nr. 5/4-4 din 28.07.2010, Consiliului sătesc Izbişte, r-nul Criuleni, examinînd cererea cet. Budianu Ovidiu, a dispus a-i vinde terenul cu numărul cadastral 3140113596, suprafaţa de 0.0606 ha, la preţ de 565 lei conform Borderoului de calcul din 25.07.2010, obligîndu-1 pe acesta să perfecteze contractul de cumpărare -vînzare a lotului pomicol nr. 391, cu înregistrarea ulterioară la OCT Străşeni, filiala Criuleni. Ulterior, prin contractul de vînzare-cumpărare din 09.03.2011, Budianu Ovidiu a vîndut terenul cu numărul cadastral 3140113596 lui Samohvalov Sergiu. La 26.05.2011 Samohvalov Sergiu s-a adresat cu cerere de tragere la răspundere a inculpatului pentru ameninţarea cu răfuială şi ocuparea abuzivă a terenului. Aceste circumstanţele nu conţin nici un indiciu cu privire la comiterea infracţiunii de către inculpat, însă demonstrează faptul folosinţei de către inculpat a terenului în interesele personale şi pasivitatea organelor în administrarea cărora se afla terenul, adică a administraţiei Î.P. „Crîngul Privighetorilor" şi Consiliului sătesc Izbişte, de nerevendicarea terenului pe parcursul a 10 ani. Concluziile cu privire la lipsa componenţei de infracţiune în acţiunile inculpatului şi constatarea existenţei relaţiilor civile se confirmă prin copia contractului de vînzare-cumpărare a terenului cu nr. 3140113596, chitanţelor de achitare a impozitului funciar pe anii 2005, 2008, 2009 de către Cuciurean Mihail şi Cuciurean Marina în casa Î.P. „Crîngul Privighetorilor, carnetul de membru a Î.P. „Crîngul Privighetorilor" pe numele cet. Cuciurean Marina asupra terenului nr. 391 şi nr. 350. Terenul cu numărul cadastral 3140113596 s-a aflat în administrarea Consiliului sătesc Izbişte, r-nul Criuleni, care 1-a atribuit Î.P. „Crîngul Privighetorilor". Cuciurean Mihail, în perioada anilor 2001- 2011 s-a folosit nestingherit de acest teren cu acordul administraţiei Î.P. „Crîngul Privighetorilor". Chiar dacă inculpatul nu poate fi considerat posesor de bună-credinţă în sensul prevăzut de art. 307 Cod Civil, totuşi dînsul s-a folosit de terenul cu numărul cadastral 3140113596 cu acordul Î.P. „Crîngul Privighetorilor", iar pe parcursul a 10 ani terenul nu a fost revendicat de persoane fizice sau juridice. Astfel, la momentul revendicării de către Samohvalov Sergiu a dreptului său legitim asupra terenului - luna martie 2011, terenul vizat deja se afla-se în folosinţa inculpatului pe parcursul a 10 ani. 4 Prin urmare, atît Consiliul sătesc Izbişte, r-nul Criuleni, cît şi Budianu Ovidiu şi-au exercitat dreptul de înstrăinare a terenului fără a-l revendica din folosinţa inculpatului şi, deoarece la momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra terenului, partea vătămată nu a intrat în stăpînirea de fapt a bunului, care era în folosinţa inculpatului, nici nu poate fi vorba de tulburare a posesiei neexistente. Deci, probe ce ar demonstra comiterea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal lipsesc. Mai mult, în învinuirea înaintată nici nu este indicat la concret cînd şi în ce împrejurări inculpatul ar fi a comis ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra părţii vătămate, nefiind prezentate probe în această privinţă. Ameninţarea cu aplicarea violenţei este semnul calificativ al componenţei de infracţiune prevăzute de art. 193 Cod penal şi în lipsa indicării faptei concrete în această parte de învinuire nu poate fi prezentă nici componenţa de infracţiune, ori nu poate fi probat un fapt neexistent. Concluzia instanţei de fond cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 352 alin. 1 Cod penal este eronată, ori o astfel de învinuire nici nu a fost înaintată inculpatului, iar din probele cercetate nu rezultă că părţii vătămate i-ar fi fost cauzat prejudiciul în proporţii mari, adică în valoare de peste 50.000 lei, ce constituie un semn calificativ obligatoriu al samovolniciei.

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţă de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că afirmaţia indicată de instanţa de apel în hotărîrea de achitare "a folosit cu acordul Î.P. „ Crîngul Privighetorilor timp de 10 ani lotul" nu poate fi întemeiat deoarece lotul nr. 391 i-a fost repartizat lui O. Budeanu, din spusele preşedintelui Î.P. „Crîngul Privighetorilor" N. Derevenco, inculpatul nu este membru al întovărăşirii şi nu a achitat careva impozite pe lotul de teren în litigiu, ocupîndu-1 ilegal. Partea vătămată a fost ameninţată cu răfuială fizică dacă va intra pe acest teritoriu. Astfel, instanţa de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de partea acuzării şi nu a apreciat multilateral şi obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii încriminate. În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, motivarea soluţiei contrazice dispozitivului hotărîrii, acesta este expus neclar, instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei. 5.1 A declarat recurs ordinar şi partea vătămată Samohvalov Sergiu, cerînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei. Recurentul a specificat că instanţa de apel a apreciat unilateral probele şi declaraţiile părţilor, neanalizînd temeinicia motivelor indicate de prima instanţă în sentinţa sa, nemotivînd cauzele respingerii şi neaprecierii probelor prezentate de acuzatorul de stat şi de partea vătămată. 5 Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 29 noiembrie 2012, menţinută de instanţa de apel, a confirmat că contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2011 este absolut legal. Acţiunile de ocupare samovolnică a terenului sunt dovedite prin faptul construcţiei şi amenajării de către inculpat a acestui teren după bunul său plac, precum şi prin nedorinţa lui de a elibera terenul de prezenţa sa şi a bunurilor sale. Î.P. „Crîngul Privighetorilor” nu a eliberat inculpatului permisiunea să se folosească de nici un teren aflat pe teritoriul său, dimpotrivă inculpatului i s-a refuzat de nenumărate ori de a fi inclus în lista membrelor Î.P. „Crîngul Privighetorilor”, corespunzător dreptului la folosinţa vreunui teren el nu putea primi. Concomitent cu dosarul penal se examinează şi dosarul civil, iar inculpatul continuă să se folosească de acest teren şi îi creează diferite obstacole de folosinţă, inclusiv prin ameninţări. În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 420, 421,432,434-435 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele motivelor invocate în recurs. Sub acest aspect se atestă că recursul procurorului este bazat pe temeiurile stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia (pct. 5. din decizie). Totodată, recursul părţii vătămate este întemeiat pe prevederile art. 420, 421, 432, 434 - 435 Cod de procedură penală (pct. 5.1 din decizie). Însă, în pofida prescripţiilor enunţate, partea vătămată nu a invocat niciun temei de drept din categoria celor prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală şi argumentarea ilegalităţii deciziei contestate la compartimentul dat, iar procurorul nu a specificat în recursul său asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunţat instanţa de apel, care ar fi erorile concrete de drept şi esenţa circumstanţelor că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia, fiind omisă în totalitate şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Astfel, recursurile ordinare nu întrunesc condiţiile legale de conţinut, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile procurorului şi a părţii vătămate cu circumstanţe în fapt şi în drept, care le-ar justifica şi care ar agrava situaţia inculpatului achitat. 6 Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de fond şi cea de apel, inclusiv şi în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Instanţa de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrea atacată şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. Sub acest aspect şi cu referire la argumentul procurorului recurent că decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia se atestă că instanţa de apel, conform împrejurărilor constatate şi reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, în raport cu motivele invocate în recursurile ordinare, care nici nu conţine erori de drept clar definite, a constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept privind învinuirea înaintată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripţiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, întemeiat dispunînd achitarea acestuia, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute la art. 193 Cod penal. Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate şi reproduse în pct. 5. şi 5.1 din prezenta decizie, recursurile sînt întemeiat pe critica modului în care instanţa de apel a estimat circumstanţele cauzei. În acest sens este de menţionat că, pornind de la relevanţele art. 27, 414 alin. (1) şi (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din dosar, şi oricăror probe noi prezentate instanţei de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanţa de fond, instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanţei de apel privind aprecierea sau reaprecierea circumstanţelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul şi partea vătămată, este o competenţă legală a acestei instanţe, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar. Circumstanţele expuse relevă, astfel, că decizia instanţei de apel conţine motive clare şi legale pe care se întemeiază soluţia, iar recursurile declarate sunt şi vădit neîntemeiate. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de conţinut, şi este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie 7 DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror şi partea vătămată Samohvalov Sergiu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, în cauza penală în privinţa inculpatului Cuciurean Mihail Ion, deoarece nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunţată la 23 octombrie 2013. Preşedinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 8 Dosarul nr. 1ra-843/13 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE DISPOZITIV 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedinte Petru Ursache, Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procuror şi partea vătămată Samohvalov Sergiu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, în cauza penală în privinţa inculpatului Cuciurean Mihail Ion, născut la 01 noiembrie 1948 în s. Ciora, r-nul Hînceşti, domiciliat în s. Izbişte, r-nul Criuleni, cetăţean al R. Moldova, fără antecedente penale, Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror şi partea vătămată Samohvalov Sergiu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, în cauza penală în privinţa inculpatului Cuciurean Mihail Ion, deoarece nu îndeplinesc cerinţele legale de conţinut şi sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunţată la 23 octombrie 2013. Preşedinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 9