1ra-843/2013 — art.352 alin.1 CP

1ra-843/2013 — art.352 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-843/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procuror și partea vătămată Samohvalov Sergiu, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 aprilie 2013, în cauza penală în privința inculpatului

Cuciurean Mihail Ion, născut la

01 noiembrie 1948 în s.Ciora, r-nul Hîncești, domiciliat în

s. Izbiște, r-nul Criuleni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale,

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 11 octombrie 2011 – 26 decembrie 2012,

în instanța de apel: 20 februarie – 10 aprilie 2013,

în instanța de recurs: 17 iulie – 27 septembrie 2013,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150

unități convenționale, adică 3000 lei.

De la Cuciurean Mihail s-a încasat în folosul lui Samohvalov Serghei paguba

materială de 2000 lei și morală de 3000 lei.

martie 2011, neavînd careva acte de înregistrare pe lotul de pămînt nr. 3140113596

de pe teritoriul Î.P. „Crîngul Privighetorilor”, din apropierea s. Izbiște, r-nul Criuleni,

știind cu certitudine că din luna martie 2011 acest lot aparține cet. Smohvalov Sergiu,

prin amenințarea cu aplicarea forței fizice, a ocupat în întregime, fără temei drept,

imobilul aflat în posesia ultimului, din aproximativ anul 2002.

Instanța a concluzionat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei imputate

și-a găsit confirmare în ședința de judecată prin probele administrate, acțiunile lui

urmînd a fi încadrate în baza art. 352 alin. (l) Codul penal, ca exercitarea unui drept

legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au

1

cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice.

Instanța a respins argumentele acuzării că inculpatul a comis acțiuni de

tulburare de posesie întrucît, la momentul ocupării bunului de către inculpat, partea

vătămată nu era proprietarul acestui bun.

Instanța a calificat acțiunile inculpatului ca acte de samovolnicie, manifestate

prin acțiunile inculpatului de a exercita presupusul său drept de proprietate asupra

bunului imobil - terenul pomicol cu nr. 391 din întovărășirea pomicolă „ Crîngul

privighetorilor", prin încălcarea ordinii stabilite, deoarece dreptul de proprietate

asupra bunurilor imobile se confirmă prin înregistrarea în Registrul bunurilor

imobile, iar dreptul de posesie asupra terenul pomicol î-l poate deține membrul

acesteia, care a devenit în ordinea prevăzută de statutul întovărășirii pomicole.

Calitatea inculpatului de membru al întovărășii și a dreptului de posesiune asupra

terenului nr. 391, constituind un moment neconfirmat pe cauza dată, acesta fiind

ocupat de către inculpat în mod arbitrar, fără respectarea ordinei prevăzute de lege.

Instanța reține și apreciază ca întemeiate pretențiile părții vătămate

Samohvalov Serghei cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în legătură

cu prezentarea lui la organul de urmărire penală și ședințele de judecată pentru care a

cheltuit cîte 200 lei pentru o călătorie din or. Chișinău spre or. Criuleni, în total 2000

lei.

La fel, instanța apreciază ca întemeiată și pretenția cu privire la cauzarea unui

prejudiciu moral, rezultat din umilirea sa în prezența vecinilor, privarea de

posibilitatea de a se folosi de lotul de teren pe o perioadă mai mare de 1 an și absența

de la locul de muncă, în legătură cu ce i-au fost cauzate perturbări a regimului de

muncă, frustrări, emoții negative. Totodată instanța apreciază ca exagerată valoarea

pretenției părții vătămate cu privire la repararea prejudiciului moral, admisibilă fiind

de suma de 3000 lei, ceea ce corespunde aproximativ unui salariu mediu pe țară.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat conform

învinuirii inițiale, adică în baza art. 193, 90 Cod penal la 1 an închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Apelantul a invocat că instanța de judecată nu a dat apreciere obiectivă

probelor cercetate și a calificat neîntemeiat acțiunile inculpatului pe art. 352 alin. (1)

Cod penal.

Mai mult, potrivit probelor administrate, nu s-a constatat cauzarea părții

vătămate a daunelor materiale în proporții mari în rezultatul infracțiunii comise de

inculpat, deși prejudiciul material în proporții mari constituie semnul obligatoriu al

laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzută de art. 352 Cod penal.

În cadrul ședinței de judecată partea vătămată a declarat că, deținînd în

proprietate lotul cu numărul cadastral 3140113596 și posedîndu-1, a construit un gard

pentru a-1 delimita de terenurile vecinilor. În luna martie 2011 el a fost deposedat de

terenul respectiv de către inculpat, fiind amenințat de ultimul cu aplicarea violenței

fizice.

2

3.1. Avocatul Strulea Nicolae și inculpatul la fel au declarat apel, cerînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care ultimul să fie

achitat.

Apelanții au indicat că componența de infracțiune incriminată și acțiunile

învinuitului nu se încadrează sub semnele art. 193 Cod penal. Or, pentru a săvîrși

asemenea infracțiune inculpatul urma să:

- ocupe bunul la data săvîrșirii infracțiunii. Ceia ce nu a comis deoarece el

deținea acest lot nu din luna martie 2011 dar de la sfîrșitul anului 2001 începutul

2002, iar pretinsa parte vătămată a recunoscut în declarațiile sale că cunoștea încă din

anul 2008 că învinuitul se folosește de acest teren. Deci în luna martie 2011

inculpatul nu a săvîrșit careva acțiuni de ocupare ci a refuzat să elibereze lotul din

posesiunea sa, apărîndu-și asfel bunurile de la distrugere de către noul proprietar;

- să ocupe fără nici un drept, însă inculpatul deținea cu drept de posesiune acest

teren, deținînd și actele necesare care la moment fac obiectul unul cauze civile și pe

marginea căreia nu există încă o hotărîre definitivă și irevocabilă;

Ocuparea trebuie să vizeze imobilul aflat în posesia altuia. Ceia ce nu

corespunde speței date deoarece partea vătămată nu era posesor al lotului cu pricina

și a recunoscut că nu a posedat acest teren, deoarece inculpatul nu l-a eliberat. Bunul

nu s-a aflat în posesia altuia așa cum cere norma incriminată.

Adresările inculpatului către partea vătămată nu întrunesc criteriile juridice ale

ocupării cu amenințare, deoarece nu a avut careva influență psihică asupra victimei

încît să-i inspire temerea serioasă că acel pericol nu va putea fi înlăturat decît prin

cedarea în fața amenințării.

Instanță de fond ilegal a reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art.

193 la cele ale art. 352 alin. (l) Cod penal la etapa deliberării, încâlcînd dreptul la

apărare a inculpatului, deoarece el nu a putut prezenta argumente în apărarea sa în

raport cu condamnarea pronunțată. Ori, conform art. 382 alin. (2)Cod de procedură

penală, deliberarea se face asupra chestiunilor prevăzute în art. 385 Cod procedură

penală, iar acest articol nu prevede posibilitatea modificării învinuirii. Conform art.

325 alin. (2) Cod de procedură penală, modificarea învinuirii în instanță de judecată

se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează

dreptul la apărare, însă acest drept a fost încălcat.

procurorului a fost respins ca nefondat.

Apelul avocatul Strulea Nicolae și inculpatului a fost admis, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

Cuciurean Mihail a fost achitat de sub acuzarea comiterii infracțiunii prevăzute

la art. 193 Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a remarcat că prin rechizitoriu inculpatul a fost învinuit că din

luna martie 2011, neavînd careva acte de înregistrare pe lotul de pămînt nr.

3140113596, de pe teritoriul Î.P. „Crîngul Privighetorilor", din apropierea s. Izbiște,

r-nul Criuleni, știind cu certitudine că din luna martie 2011 acest lot aparține cet.

Samohvalov Sergiu locuitor al mun. Chișinău, prin amenințarea cu aplicarea violenței

fizice, a ocupat în întregime, fără drept, imobilul aflat în posesia ultimului.

3

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 193 Cod penal, după indicii

calificativi: tulburarea de posesie, adică ocuparea, în întregime sau în parte, fără

drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, cu amenințarea violenței fizice.

Instanța a constatat că soții Cuciurean Mihail și Cuciurean Marina, au procurat

în anul 2001 de la Rusnac Fiodor lotul pomicol nr. 350, de pe teritoriul Î.P. „Crîngul

Privighetorilor", din apropierea s. Izbiște, r-nul Criuleni și tot atunci, cu acordul

administrației Î.P. „Crîngul Privighetorilor", au întrat în posesia lotului pomicol nr.

391, deținut pînă atunci în folosință neautorizată de către Rusnac Fiodor.

Ulterior,inculpatul fără autorizație a construit pe lotul pomicol nr. 391 un

șopron și o fintînă de care se folosea permanent, iar în anul 2005, 2008, 2009 a

achitat impozitul funciar pentru folosirea terenului.

Prin decizia nr. 5/4-4 din 28.07.2010, Consiliului sătesc Izbiște, r-nul Criuleni,

examinînd cererea cet. Budianu Ovidiu, a dispus a-i vinde terenul cu numărul

cadastral 3140113596, suprafața de 0.0606 ha, la preț de 565 lei conform Borderoului

de calcul din 25.07.2010, obligîndu-1 pe acesta să perfecteze contractul de cumpărare

-vînzare a lotului pomicol nr. 391, cu înregistrarea ulterioară la OCT Strășeni, filiala

Criuleni.

Ulterior, prin contractul de vînzare-cumpărare din 09.03.2011, Budianu Ovidiu

a vîndut terenul cu numărul cadastral 3140113596 lui Samohvalov Sergiu. La

26.05.2011 Samohvalov Sergiu s-a adresat cu cerere de tragere la răspundere a

inculpatului pentru amenințarea cu răfuială și ocuparea abuzivă a terenului.

Aceste circumstanțele nu conțin nici un indiciu cu privire la comiterea

infracțiunii de către inculpat, însă demonstrează faptul folosinței de către inculpat a

terenului în interesele personale și pasivitatea organelor în administrarea cărora se

afla terenul, adică a administrației Î.P. „Crîngul Privighetorilor" și Consiliului sătesc

Izbiște, de nerevendicarea terenului pe parcursul a 10 ani.

Concluziile cu privire la lipsa componenței de infracțiune în acțiunile

inculpatului și constatarea existenței relațiilor civile se confirmă prin copia

contractului de vînzare-cumpărare a terenului cu nr. 3140113596, chitanțelor de

achitare a impozitului funciar pe anii 2005, 2008, 2009 de către Cuciurean Mihail și

Cuciurean Marina în casa Î.P. „Crîngul Privighetorilor, carnetul de membru a Î.P.

„Crîngul Privighetorilor" pe numele cet. Cuciurean Marina asupra terenului nr. 391 și

nr. 350.

Terenul cu numărul cadastral 3140113596 s-a aflat în administrarea Consiliului

sătesc Izbiște, r-nul Criuleni, care 1-a atribuit Î.P. „Crîngul Privighetorilor".

Cuciurean Mihail, în perioada anilor 2001- 2011 s-a folosit nestingherit de acest

teren cu acordul administrației Î.P. „Crîngul Privighetorilor".

Chiar dacă inculpatul nu poate fi considerat posesor de bună-credință în sensul

prevăzut de art. 307 Cod Civil, totuși dînsul s-a folosit de terenul cu numărul

cadastral 3140113596 cu acordul Î.P. „Crîngul Privighetorilor", iar pe parcursul a 10

ani terenul nu a fost revendicat de persoane fizice sau juridice.

Astfel, la momentul revendicării de către Samohvalov Sergiu a dreptului său

legitim asupra terenului - luna martie 2011, terenul vizat deja se afla-se în folosința

inculpatului pe parcursul a 10 ani.

4

Prin urmare, atît Consiliul sătesc Izbiște, r-nul Criuleni, cît și Budianu Ovidiu

și-au exercitat dreptul de înstrăinare a terenului fără a-l revendica din folosința

inculpatului și, deoarece la momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra

terenului, partea vătămată nu a intrat în stăpînirea de fapt a bunului, care era în

folosința inculpatului, nici nu poate fi vorba de tulburare a posesiei neexistente.

Deci, probe ce ar demonstra comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute

de art. 193 Cod penal lipsesc.

Mai mult, în învinuirea înaintată nici nu este indicat la concret cînd și în ce

împrejurări inculpatul ar fi a comis amenințarea cu aplicarea violenței asupra părții

vătămate, nefiind prezentate probe în această privință.

Amenințarea cu aplicarea violenței este semnul calificativ al componenței de

infracțiune prevăzute de art. 193 Cod penal și în lipsa indicării faptei concrete în

această parte de învinuire nu poate fi prezentă nici componența de infracțiune, ori nu

poate fi probat un fapt neexistent.

Concluzia instanței de fond cu privire la comiterea de către inculpat a

infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. 1 Cod penal este eronată, ori o astfel de

învinuire nici nu a fost înaintată inculpatului, iar din probele cercetate nu rezultă că

părții vătămate i-ar fi fost cauzat prejudiciul în proporții mari, adică în valoare de

peste 50.000 lei, ce constituie un semn calificativ obligatoriu al samovolniciei.

dispunerea rejudecării cauzei de către instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că afirmația indicată de instanța de apel în hotărîrea de

achitare "a folosit cu acordul Î.P. „ Crîngul Privighetorilor timp de 10 ani lotul" nu

poate fi întemeiat deoarece lotul nr. 391 i-a fost repartizat lui O. Budeanu, din

spusele președintelui Î.P. „Crîngul Privighetorilor" N. Derevenco, inculpatul nu este

membru al întovărășirii și nu a achitat careva impozite pe lotul de teren în litigiu,

ocupîndu-1 ilegal.

Partea vătămată a fost amenințată cu răfuială fizică dacă va intra pe acest

teritoriu.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de partea

acuzării și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5.1 A declarat recurs ordinar și partea vătămată Samohvalov Sergiu, cerînd

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

Recurentul a specificat că instanța de apel a apreciat unilateral probele și

declarațiile părților, neanalizînd temeinicia motivelor indicate de prima instanță în

sentința sa, nemotivînd cauzele respingerii și neaprecierii probelor prezentate de

acuzatorul de stat și de partea vătămată.

5

Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 29 noiembrie 2012, menținută de instanța

de apel, a confirmat că contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2011 este

absolut legal.

Acțiunile de ocupare samovolnică a terenului sunt dovedite prin faptul

construcției și amenajării de către inculpat a acestui teren după bunul său plac,

precum și prin nedorința lui de a elibera terenul de prezența sa și a bunurilor sale.

Î.P. „Crîngul Privighetorilor” nu a eliberat inculpatului permisiunea să se

folosească de nici un teren aflat pe teritoriul său, dimpotrivă inculpatului i s-a refuzat

de nenumărate ori de a fi inclus în lista membrelor Î.P. „Crîngul Privighetorilor”,

corespunzător dreptului la folosința vreunui teren el nu putea primi.

Concomitent cu dosarul penal se examinează și dosarul civil, iar inculpatul

continuă să se folosească de acest teren și îi creează diferite obstacole de folosință,

inclusiv prin amenințări.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 420, 421,432,434-435 Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Sub acest aspect se atestă că recursul procurorului este bazat pe temeiurile

stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția (pct. 5. din decizie).

Totodată, recursul părții vătămate este întemeiat pe prevederile art. 420, 421,

432, 434 - 435 Cod de procedură penală (pct. 5.1 din decizie).

Însă, în pofida prescripțiilor enunțate, partea vătămată nu a invocat niciun

temei de drept din categoria celor prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală și

argumentarea ilegalității deciziei contestate la compartimentul dat, iar procurorul nu

a specificat în recursul său asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel, care ar fi erorile concrete de drept și esența circumstanțelor că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, fiind omisă în totalitate

și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Astfel, recursurile ordinare nu întrunesc condițiile legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile

procurorului și a părții vătămate cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica

și care ar agrava situația inculpatului achitat.

6

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de fond și cea de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentul procurorului recurent că decizia

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția se atestă că instanța de

apel, conform împrejurărilor constatate și reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, în

raport cu motivele invocate în recursurile ordinare, care nici nu conține erori de drept

clar definite, a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, întemeiat dispunînd achitarea acestuia, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 193 Cod penal.

Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. și 5.1

din prezenta decizie, recursurile sînt întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a estimat circumstanțele cauzei.

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, doar activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul și partea

vătămată, este o competență legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii

prin intermediul recursului ordinar.

Circumstanțele expuse relevă, astfel, că decizia instanței de apel conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar recursurile declarate sunt și

vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

7

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și partea vătămată

Samohvalov Sergiu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, în

cauza penală în privința inculpatului Cuciurean Mihail Ion, deoarece nu îndeplinesc

cerințele legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 23 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

8

Dosarul nr. 1ra-843/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

25 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procuror și partea vătămată Samohvalov Sergiu, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 aprilie 2013, în cauza penală în privința inculpatului

Cuciurean Mihail Ion, născut la

01 noiembrie 1948 în s. Ciora, r-nul Hîncești,

domiciliat în s. Izbiște, r-nul Criuleni, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale,

Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și partea vătămată

Samohvalov Sergiu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, în

cauza penală în privința inculpatului Cuciurean Mihail Ion, deoarece nu îndeplinesc

cerințele legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 23 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

9