1ra-582/2013 — art. 187 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 decembrie 2012 Railean S. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) CP la 3 ani închisoare. Conforma art. 90 CP pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut, că Railean S. la 24 septembrie 2011 aflîndu-se pe teritoriul Pieții Universale, amplasată pe str. Pan Halipa, mun. Chișinău, de la Gh. Cazac deschis a sustras telefonul mobil cu prețul 600 lei, căuzîndu-i daună materială considerabilă.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel: - Acuzatorul de stat care a solicitat casarea sentinței în partea aplicării pedepsei și înăsprirea ei; - Inculpatul Railean Sergiu care a solicitat recalificarea acțiunilor în art. 187 alin. (1) CP și emiterea unei noi hotărîri prin care să fie încetat procesul penal, ținînd cont și de opinia părții vătămate, care a declarat că nu are careva pretenții deoarece s-au împăcat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2013 a fost respins apelul acuzatorului de stat ca nefondat. A fost admis apelul inculpatului Railean S., casată sentința instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a fost recalificată acțiunea inculpatului din art. 187 alin. (2) lit. f) CP în art. 187 alin. (1) CP și în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 1 CPP a încetat procesul penal din motivul împăcării părților. 1 Instanța de apel a statuat, că instanța de fond în condițiile legii a cercetat probele prezentate la judecarea cauzei, însă incorect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. f) CP.

Procurorul a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță. Acuzatorul de stat face trimitere la prevederile art. 427 pct. 6), 12) CPP- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd argumentele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit respinge ca inadmisibil recursul ordinar, reieșind din următoarele considerente.

Instanța de apel, judecînd apelul și îndeplinind cerințele art. 414-419 CPP, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate în prima instanță, și pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, a adoptat hotărîre întemeiată și legală. Totodată, instanța de apel corect a concluzionat, că instanța de fond în condițiile legii a cercetat probele prezentate la judecarea cauzei, însă incorect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. f) CP.

Din textul recursului se vede că autorul critică recalificarea acțiunii inculpatului de instanța de apel, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Instanța de apel a notat, că organul de urmărire penală nu a prezentat date concrete referitor la costul telefonului sustras. Astfel, în cererea părții vătămate din procesul verbal de sesizare din 24.09.2011 este indicat costul telefonului de 400 lei (f.d. 4), iar în procesul verbal de audiere în calitate de parte vătămată și procesul verbal de confruntare este indicată suma de 450-500 lei (f.d. 31,32, 44,45 ),ca mai apoi în rechizitoriu să fie indicată suma de 600 lei. Potrivit art. 96 CPP organul de urmărire penală trebuie să dovedească în mod obligatoriu: circumstanțele prevăzute de lege care atenuează sau agravează răspunderea penală a făptuitorului; datele personale care caracterizează inculpatul și victima; caracterul și mărimea daunei cauzate prin infracțiune, însă procurorul nu a respectat aceste prevederi legale și, astfel, contrar prevederilor art.296 alin.(2) CPP, rechizitoriul nu cuprinde informații despre caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate victimei și analiza probelor respective care ar confirma calificarea faptei și vinovăția inculpatului Railean S. în baza art. 187 alin. (2) lit. f) CP, dar nu în baza art. 187 alin.(l) Cod penal. Referitor la calificativul prevederilor art. 187 alin. (2) lit. f) CP – cauzarea de daune considerabile, instanța de apel prin prisma prevederilor art. 126 alin. (2) CP, a notat, că în timpul apariției la inculpat a intenției de sustragere, dînsul cunoștea că costul telefonului nu constituie mai mult de 500 lei și el își dădea seama și prevedea, că produce prejudiciu anume în aceste proporții. Recalificînd acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (1) CP, instanța de apel a relatat, că la aprecierea proporțiilor daunei cauzate, instanța se călăuzește de jurisprudența națională în materie penală, de prevederile art. 126 CP conform cărora la calificarea sustragerii săvîrșite cu cauzarea de daune în proporții considerabile, este necesar să se țină cont de faptul, că caracterul considerabil al daunei pricinuite se 2 stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe care influențează esențial starea materială a victimei. Printre „alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei” pot fi enumerate: venitul global al membrilor familiei; starea de sănătate a victimei și a membrilor familiei ei apți de muncă; angajarea sau neangajarea victimei la o muncă permanentă sau provizorie etc. Totodată, o altă problemă importantă este evitarea incriminării obiective în cazul sustragerii săvîrșite cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Circumstanța agravantă în cauză va funcționa numai dacă făptuitorul a manifestat intenție directă în raport cu agravanta respectivă. Nu intenție indirectă, nici imprudență. Deci, făptuitorul trebuie să prevadă survenirea anume a daunelor în proporții considerabile și să dorească survenirea acestora, aceasta înseamnă că făptuitorul trebuie să cunoască unele detalii din viața victimei. În cadrul ședinței de judecată a instanței de fond și de apel s-a constatat cu certitudine faptul că inculpatul Răilean S. și partea vătămată Gh. Cazac s-au întîlnit pentru prima dată în ziua comiterii infracțiunii.

Colegul penal lărgit menționează, că la judecarea apelului a avut loc continuarea examinării fondului cauzei iar necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului de la o infracțiune gravă la una mai puțin gravă prin care a făcut posibilă aplicarea prevederilor art. 109 CP și admiterea cererii de împăcare – cererea înaintată încă pînă la adoptarea sentinței.

Ținînd cont de faptul, că instanța de apel a adoptat hotărîrea legală și întemeiată, avînd în vedere ca argumentele recursului se combat prin cele expuse mai sus, de aceea Colegiul îl va respinge ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2013, în cauza penală în privința lui Railean Sergiu Mihail cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 09 iulie 2013, ora 930 Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi Judecători /semnătura/ Andrei Harghel /semnătura/ Ion Arhiliuc /semnătura/ Constantin Alerguș /semnătura/ Iurie Diaconu Copia corespunde originalului Andrei Harghel 3