CASE OF YILDIRIM v. TÜRKİYE

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE YILDIRIM c. TÜRKİYE (Documentul nr. 24775/19) HOTĂRÂREA STASBOURG 10 iulie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Yıldırım c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Gediminas Sagatys , Președintele Stéphane Pisani, Juha Lavapuro, judecători și Viktoriya Maradudina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 19 iunie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva lui Türkiye depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 26 aprilie 2019. Reclamantul a fost reprezentat de dl M. Çam, un avocat care practică în Çorum. Guvernul turc („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lipsa raționării sau a raționării inadecvate în hotărârile judecătorești. De asemenea, el a formulat o altă plângere în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns de lipsa raționarea sau raționarea inadecvată în hotărârile judecătorești. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. Potrivit jurisprudenței stabilite de Curte care reflectă un principiu legat de administrarea corectă a justiției, hotărârile instanțelor și judecătorilor ar trebui să stabilească în mod corespunzător motivele pe care le se bazează.În măsura în care se aplică această obligație de a da motive pot varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinate în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, ECHR 1999‐I). Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument avansat de reclamant, această obligație presupune că părțile la proceduri judiciare pot aștepta să primească un răspuns specific și explicit la argumentele decisive pentru rezultatul procedurii respective (a se vedea, printre altele autorități, Ruiz Torija v. Spania , 9 decembrie 1994, §§ 29-30, Serie A nr. 303-A și Xhoxhaj v. Albania , nr. 15227/19 , § 327, 9 februarie 2021 . În plus, în cazurile legate de ingerința în drepturile garantate în temeiul Convenției, Curtea urmărește să stabilească dacă motivele prevăzute pentru hotărârile din instanța internă sunt automate sau stereotipice (a se vedea Moreira Ferreira v. Portugalia (n. 2) [GC], nr. 19867/12, § 84, 11 iulie 2017]. Aceste principii privind dreptul la o decizie motivată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție au fost aplicate în o serie de cazuri turce (a se vedea, de exemplu, Emel Boyraz v. Turcia , nr. 61960/08, §§ 74-75, 2 decembrie 2014; Deryan v. Turcia , nr. 41721/04, §§ 35-42, 21 iulie 2015; Cihangir Yıldız v. Turcia , nr. 39407/03, §§§ 41-50, 17 aprilie 2018; Hülya Ebru Demirel c. Turcia , nr. 30733/08 , §§ 48-52, 19 iunie 2018; Murat Akın c. Turcia , nr. 40865/05 , §§ 41-43, 9 octombrie 2018; Pișkin Turcia , nr. 33399/18 , §§ 147-50, 15 decembrie 2020; și Korkut și Amnesty International Türkiye c. Türkiye , nr. 61177/09, §§ 53-56, 9 mai 2023). Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii, Curtea consideră că instanța internă nu a reușit să furnizeze motivele hotărârilor lor și nu a abordat argumentele relevante și importante susținute de reclamant. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, această plângere fie nu îndeplinește criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolurile acestora. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pronina c. Ucraina, nr. 63566/00, 18 iulie 2006 și Korkut și Amnesty International Türkiye, citat mai sus, § 95), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, declară plângerea referitoare la lipsa raționării sau raționării inadecvate în hotărârile judecătorești admisibile și la restul cererii inadmisibilă; că această plângere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la raționarea inadecvată în hotărârile judecătorești; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 iulie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Gediminas Sagatys Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (nu raționarea sau raționarea inadecvată în deciziile judecătorești) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Obiectivul procedurii interne Argument cheie pe care instanța nu a reușit să le adreseze Data hotărârii judecătorilor Numele instanței Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] 24775/19 26/04/2019 Ramazan YILDIRIM 1978 Acțiunea de anulare în fața instanțelor administrative în ceea ce privește încheierea contractului de detașare al reclamantului din 3 martie 2012 din motive de suspiciune de aderare la FETÖ/PDY. Motivele concedierii reclamantului. În special, argumentul principal al reclamantului este că el nu a fost supus unei anchete sau unei plângeri pe parcursul întregii sale locuri de muncă și că instanța internă nu a explicat motivele suspiciunilor privind afiliarea reclamantului la FETÖ/PDY. Curtea Administrativă a respins cazul, în principal, declarând că reclamantul a fost considerat afiliat la grupul încurcat din cauza informațiilor provenite din Guvernare, fără a efectua o evaluare individualizată în ceea ce privește reclamantul și de a explica ce fel de informații sau motive au fost furnizate în ceea ce privește afiliarea reclamantului la FETÖ/PDY. 08/11/2017, Curtea Administrativă de Kastamonu 20/06/2018, Curtea de Apel Administrativ de Ankara 02/11/2018, Curtea Constituțională Turcă 2.000 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamantului.

SECOND SECTION

CASE OF

YILDIRIM v. TÜRKİYE

(Application no. 24775/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 July 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Yıldırım v. Türkiye,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Gediminas Sagatys

, President

,

Stéphane Pisani,

Juha Lavapuro

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 June 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Türkiye lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26 April 2019.

2.

The applicant was represented by Mr M. Çam, a lawyer practising in Çorum.

3.

The Turkish Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions. He also raised another complaint under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 of the Convention

6.

The applicant complained of the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions. He relied on Article

6 § 1 of the Convention.

7.

According to the Court’s established case-law reflecting a principle linked to the proper administration of justice, judgments of courts and tribunals should adequately state the reasons on which they are based. The extent to which this duty to give reasons applies may vary according to the nature of the decision and must be determined in the light of the circumstances of the case (see

García Ruiz v. Spain

[GC], no. 30544/96, §

26, ECHR 1999‑I). Without requiring a detailed answer to every argument advanced by the complainant, this obligation presupposes that parties to judicial proceedings can expect to receive a specific and explicit reply to the arguments which are decisive for the outcome of those proceedings (see, among other authorities,

Ruiz Torija v. Spain

, 9 December 1994, §§

29-30, Series A no. 303‑A,

and

Xhoxhaj v. Albania

, no. 15227/19, § 327, 9

February 2021). Moreover, in cases relating to interference with rights secured under the Convention, the Court seeks to establish whether the reasons provided for decisions given by the domestic courts are automatic or stereotypical (see,

Moreira Ferreira v. Portugal (no. 2)

[GC], no. 19867/12, § 84, 11 July 2017).

8.

Those principles relating to a right to a reasoned decision under Article

6 § 1 of the Convention have been applied in a number of Turkish cases (see, for example,

Emel Boyraz v. Turkey

, no.

61960/08, §§

74-75, 2

December 2014;

Deryan v. Turkey

, no. 41721/04, §§ 35-42, 21 July 2015;

Cihangir Yıldız v. Turkey

, no. 39407/03, §§ 41-50, 17 April 2018;

Hülya Ebru Demirel v.

Turkey

, no. 30733/08, §§ 48-52, 19 June 2018;

Murat Akın v.

Turkey

, no. 40865/05, §§ 41-43, 9

October 2018;

Pișkin

v.

Turkey

, no.

33399/18, §§ 147-50, 15 December 2020;

and

Korkut and Amnesty International Türkiye v. Türkiye

, no. 61177/09, §§ 53-56, 9 May 2023).

9.

Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the domestic courts failed in their duty to provide reasons for their decisions and did not address pertinent and important arguments raised by the applicant. The specific procedural failings are indicated in the appended table, and they prompt the Court to conclude that the applicant’s right to a reasoned court decision was not secured.

10.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

REMAINING COMPLAINT

11.

The applicant also raised another complaint under Article 8 of the Convention.

12.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, this complaint either does not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pronina v. Ukraine,

no. 63566/00, 18 July 2006 and

Korkut and Amnesty International Türkiye,

cited above, § 95), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaint concerning the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions admissible,

and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that this complaint discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the inadequate reasoning in court decisions;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 10 July 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Gediminas Sagatys

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Subject matter of the domestic proceedings

Key argument the court failed to address

Date of the court decision

Name of the court

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

24775/19

26/04/2019

Ramazan YILDIRIM

1978

Annulment action before the administrative courts in respect of the termination of the applicant’s secondment contract of 3

March 2012 on the grounds of suspicion of affiliation with FETÖ/PDY.

The reasons for the applicant’s dismissal. Particularly, the applicant’s key argument is that he was not subject to any investigation or complaint throughout his employment and that the domestic courts did not explain the grounds of the suspicion regarding the applicant’s affiliation with FETÖ/PDY.

The Administrative Court dismissed the case mainly by stating that the applicant was believed to be affiliated with the impugned group because of the information coming from the Governorships, without carrying out an individualised assessment in respect of the applicant and explaining what sort of information or grounds were given concerning the applicant’s affiliation with FETÖ/PDY.

08/11/2017,

Kastamonu Administrative Court

20/06/2018,

Ankara Court of Administrative Appeals

02/11/2018,

Turkish Constitutional Court

2,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.