CASE OF SAYINYİĞİT AND OTHERS v. TÜRKİYE

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE DECIZIE ȘI ALȚII v. TÜRKİYE (Aplicații nr. 53256/19 și 2 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 11 decembrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sayınyiğit și alții c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca comitet al: Stéphane Pisani , Președintele Juha Lavapuro , Hugh Mercer , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 20 noiembrie 2025, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Türkiye depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul turc („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de lipsa raționării sau a raționării inadecvate în hotărârile judecătorești. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns de lipsa raționării sau a raționării inadecvate în hotărârile judecătorești și au invocat, în mod expres sau substanțial, art. 1 din Convenție. Potrivit jurisprudenței stabilite de Curte care reflectă un principiu legat de administrarea corectă a justiției, hotărârile instanțelor și judecătorilor ar trebui să stabilească în mod corespunzător motivele pe care le se bazează.În măsura în care se aplică această obligație de a da motive pot varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinate în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, ECHR 1999‐I). Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument avansat de reclamant, această obligație presupune că părțile la proceduri judiciare pot aștepta să primească un răspuns specific și explicit la argumentele decisive pentru rezultatul procedurii respective (a se vedea, printre altele autorități, Ruiz Torija v. Spania , 9 decembrie 1994, §§ 29-30, Serie A nr. 303-A și Xhoxhaj v. Albania , nr. 15227/19 , § 327, 9 februarie 2021 . În plus, în cazurile legate de ingerința în drepturile garantate în temeiul Convenției, Curtea urmărește să stabilească dacă motivele prevăzute pentru hotărârile din instanța internă sunt automate sau stereotipice (a se vedea Moreira Ferreira v. Portugalia (n. 2) [GC], nr. 19867/12, § 84, 11 iulie 2017]. Aceste principii privind dreptul la o decizie motivată în temeiul articolului 1 din Convenție au fost aplicate în mai multe cazuri turce (de exemplu, Emel Boyraz c. Turcia , nr. 61960/08 , §§ 74-75, 2 decembrie 2014; Deryan c. Turcia , nr. 41721/04, §§ 35-42, 21 iulie 2015; Cihangir Yıldız c. Turcia , nr. 39407/03, §§ 41-50, 17 aprilie 2018; Hülya Ebru Demirol c. Turcia , nr. 30733/08 , §§ 48-52, 19 iunie 2018; Murat Akın c. Turcia , nr. 40865/05 , §§ 41-43, 9 octombrie 2018; Pișkin Turcia , nr. 33399/18 , §§ 147-50, 15 decembrie 2020; Korkut și Amnesty International Türkiye c. Türkiye , nr. 61177/09, §§ 53-56, 9 mai 2023; și Onat și alții c. Türkiye , nr. 61590/19 și altele , § 71, 25 martie 2025). Revizuirea faptelor prezentelor cauze în funcție de aceste principii, Curtea consideră că instanța internă nu a reușit în datoria lor de a furniza motive pentru deciziile lor și nu a abordat argumentele relevante și importante susținute de solicitanți. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. Legea (a se vedea, în special, Pronina c. Ucraina, nr. 63566/00, 18 iulie 2006 și Korkut și Amnesty International Türkiye, citată mai sus § 95), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; că aceste cereri declară încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa raționării sau raționării inadecvate în hotărârile judecătorești; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 11 decembrie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stéphane Pisani Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (față de raționament sau raționare inadecvată în hotărârile judecătorești) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Reprezentantului Data hotărârii judecătorești Numele instanței Curții Constituționale Turce Valoarea acordată pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 53256/19 27/09/2019 Mehmet SYNY İδİT 1976 İsmail Güler Van Cererea reclamantului de reintegrare la postul său în urma concedierii sale din motive de suspiciune de aderare la o organizație de teroare. Motivele de concediere a reclamantului. În special, reclamantul a afirmat că nu a existat nici o vină atribuită acestuia pentru încheierea contractului său de muncă și că angajatorul nu a dat nici un eveniment concret sau o problemă care a condus la concedierea acestuia. Tribunalul muncii a respins cazul, în principal, declarând că reclamantul a fost concediat de la muncă pentru că se crede că este afiliat la o organizație de terorism sau la un grup care este înțeles să acționeze împotriva securității naționale, în conformitate cu o listă trimisă de la Biroul de Stat de Urgență angajatorului său, și că au existat anchete împotriva reclamantului. Se observă că Tribunalul muncii nu a efectuat o evaluare individualizată în ceea ce privește reclamantul și explică ce fel de informații sau motive au fost furnizate în ceea ce privește afiliarea reclamantului la o organizație de terorism, sau natura și statutul anchetelor inițiate împotriva reclamantului. 31/05/2018, Van 1st Labour Court 25/10/2018, Curtea Regională de Apel Erzurum a șasea dată de decizie a Diviziei Civile: 02/09/2019 Data notificării: 15/09/2019 2.000 250 27097/20 30/06/2020 Hüseyin TİMTİK 1970 Enver Erdal Șimșek Tunceli Reclamantul solicitării de reintegrare la postul său în urma concedierii sale din motive de suspiciune de aderare la o organizație teroristă. Motivele concedierii reclamantului; în special, reclamantul a afirmat că nu are nici o afiliație/deficiențe cu nicio organizație teroristă și că nici o dovadă concretă nu a fost inclusă în dosarul său pentru a dovedi altfel. Tribunalul muncii a respins cazul, în principal, declarând că reclamantul a fost concediat de la muncă pentru că se crede că este afiliat la o organizație de terorism sau la un grup care este înțeles să acționeze împotriva securității naționale, fără să efectueze o evaluare individualizată a reclamantului și pentru a explica ce fel de informații sau motive au fost furnizate în ceea ce privește afiliarea reclamantului la o organizație de terorism. 11/08/2018 Tribunalul de Primă Instanță Tunceli (în calitate de Tribunal al Muncii) 01/11/2018 Curtea Regională de Apel Erzurum 20/11/2019 Curtea Constituțională Data hotărârii: 20/11/2019 Data notificării: 21/11/2019 2000 250 59893/21 29/11/2021 Mustafa Özgür MUTLU 1973 Ahmet Akgül Ankara Cererea reclamantului de reintegrare la postul său în urma concedierii sale din motive de suspiciune de aderare la FETÖ/PDY. Motivele de concediere a reclamantului. În special, argumentul principal al reclamantului este că nu are legături cu organizațiile de teroare și că instanța internă ar trebui să examineze motivele angajatorului pentru suspiciunile acestora cu privire la aderarea acesteia la FETÖ/PDY. În timp ce Curtea de Muncire din Istanbul a acceptat procesul de reintegrare a reclamantului, decizia sa a fost anulată de Curtea de Apel Regională din Istanbul. Curtea de Apel a respins cazul, în principal, declarând că angajatorul are dreptul de a încheia contractul angajaților săi pe baza suspiciunilor privind afiliarea angajaților lor la FETÖ/PDY. Curtea Regională de Apel și Curtea de Cassie nu au efectuat o evaluare individualizată în ceea ce privește reclamantul și nu au explicat ce fel de informații sau motive au fost furnizate în ceea ce privește afiliarea reclamantului la FETÖ/PDY. 09/02/2017, Istanbul, 4a Curtea de Muncire 29/03/2018, Istanbul Curtea Regională de Apeluri a 27-a Divizie Civilă 17/04/2019; Curtea de Casație Data deciziei 9/06/2021 Data notificării: 05/07/2021 2.000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

SECOND SECTION

CASE OF

SAYINYİĞİT AND OTHERS v. TÜRKİYE

(Applications nos. 53256/19 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

11 December 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Sayınyiğit and Others v. Türkiye,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphane Pisani

, President

,

Juha Lavapuro,

Hugh Mercer

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 20 November 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Türkiye lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 of the Convention

6.

The applicants complained of the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions. They relied, expressly or in substance, on Article

6

§

1 of the Convention.

7.

According to the Court’s established case-law reflecting a principle linked to the proper administration of justice, judgments of courts and tribunals should adequately state the reasons on which they are based. The extent to which this duty to give reasons applies may vary according to the nature of the decision and must be determined in the light of the circumstances of the case (see

García Ruiz v. Spain

[GC], no. 30544/96, §

26, ECHR 1999‑I). Without requiring a detailed answer to every argument advanced by the complainant, this obligation presupposes that parties to judicial proceedings can expect to receive a specific and explicit reply to the arguments which are decisive for the outcome of those proceedings (see, among other authorities,

Ruiz Torija v. Spain

, 9 December 1994, §§

29-30, Series A no. 303‑A,

and

Xhoxhaj v. Albania

, no. 15227/19, § 327, 9

February 2021). Moreover, in cases relating to interference with rights secured under the Convention, the Court seeks to establish whether the reasons provided for decisions given by the domestic courts are automatic or stereotypical (see,

Moreira Ferreira v. Portugal (no. 2)

[GC], no. 19867/12, § 84, 11 July 2017).

8.

Those principles relating to a right to a reasoned decision under Article

6

§

1 of the Convention have been applied in a number of Turkish cases (see,

for example,

Emel Boyraz v. Turkey

, no 61960/08, §§

74-75, 2

December 2014;

Deryan v. Turkey

, no. 41721/04, §§ 35-42, 21 July 2015;

Cihangir Yıldız v. Turkey

, no. 39407/03, §§ 41-50, 17 April 2018;

Hülya Ebru Demirel v.

Turkey

, no. 30733/08, §§ 48-52, 19 June 2018;

Murat Akın v.

Turkey

, no. 40865/05, §§ 41-43, 9 October 2018;

Pișkin

v.

Turkey

, no.

33399/18, §§ 147-50, 15 December 2020;

Korkut and Amnesty International Türkiye v. Türkiye

, no. 61177/09, §§ 53-56, 9 May 2023; and

Onat and Others v. Türkiye

, nos. 61590/19 and 6 others, § 71, 25

March 2025).

9.

Reviewing the facts of the present cases in the light of those principles, the Court considers that the domestic courts failed in their duty to provide reasons for their decisions and did not address pertinent and important arguments raised by the applicants. The specific procedural failings are indicated in the appended table, and they prompt the Court to conclude that the applicants’ right to a reasoned court decision was not secured.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pronina v. Ukraine,

no. 63566/00, 18 July 2006 and

Korkut and Amnesty International Türkiye,

cited above

,

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 11 December 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Stéphane Pisani

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(lack of reasoning or inadequate reasoning in court decisions)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Subject matter of the domestic proceedings

Key argument the court failed to address

Date of the court decision

Name of the court

Turkish Constitutional Court decision

Amount awarded for non

‑

pecuniary damage

per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

53256/19

27/09/2019

Mehmet

SAYINYİĞİT

1976

İsmail Güler

Van

The applicant’s request for reinstatement to his post following his dismissal on the grounds of suspicion of affiliation with a terror organisation.

The reasons for the applicant’s dismissal. Particularly, the applicant stated that there was no fault attributable to him for the termination of his employment contract, and that the employer did not give any concrete event or issue which led to his dismissal.

The Labour Court dismissed the case mainly by stating that the applicant was laid off from work because he was believed to be affiliated with a terror organisation or a group that is understood to be acting against the national security according to a list that was sent from the State of Emergency Bureau to his employer, and that there were investigations against the applicant. It is observed that the Labour Court did not carry out an individualised assessment in respect of the applicant and explain what sort of information or grounds were given concerning the applicant’s affiliation with a terror organisation, or the nature and the status of the investigations that were initiated against the applicant.

31/05/2018,

Van 1st Labour Court

25/10/2018, Erzurum Regional Court of Appeals

6th Civil Division

Decision date:

02/09/2019

Notification date:

15/09/2019

2,000

250

27097/20

30/06/2020

Hüseyin TİMTİK

1970

Enver Erdal Șimșek

Tunceli

The applicant’s request for reinstatement to his post following his dismissal on the grounds of suspicion of affiliation with a terror organisation.

The reasons for the applicant’s dismissal. Particularly, the applicant stated that he did not have any affiliation/ties with any terror organisation, and that no concrete evidence was included in his file to prove otherwise.

The Labour Court dismissed the case mainly by stating that the applicant was laid off from work because he was believed to be affiliated with a terror organisation or a group that is understood to be acting against the national security, without carrying out an individualised assessment in respect of the applicant and explaining what sort of information or grounds were given concerning the applicant’s affiliation with a terror organisation.

11/08/2018

Tunceli Court of First Instance (acting as the Labour Court)

01/11/2018

Erzurum Regional Court of Appeal

20/11/2019

Constitutional Court

Decision date: 20/11/2019

Notification date: 21/11/2019

2,000

250

59893/21

29/11/2021

Mustafa Özgür MUTLU

1973

Ahmet Akgül

Ankara

The applicant’s request for reinstatement to his post following his dismissal on the grounds of suspicion of affiliation with FETÖ/PDY.

The reasons for the applicant’s dismissal. Particularly, the applicant’s key argument is that he did not have any ties with any terror organisations and that the domestic courts should examine the employer’s grounds for their suspicion about the applicant regarding his affiliation with FETÖ/PDY.

While the Istanbul 4th Labour Court accepted the applicant’s reinstatement lawsuit, its decision was quashed by the Istanbul Regional Court of Appeals. The Appeals Court dismissed the case mainly by stating that the employer had the right to terminate the contract of its employees on the basis of their suspicion concerning their employees’ affiliation with FETÖ/PDY. The Regional Court of Appeals, and the Court of Cassation, did not carry out an individualised assessment in respect of the applicant and explain what sort of information or grounds were given concerning the applicant’s affiliation with FETÖ/PDY.

09/02/2017, Istanbul 4th

Labour Court

29/03/2018,

Istanbul Regional Court of Appeals 27th Civil Division

17/04/2019,

Court of Cassation 9th Civil Division

Decision date: 30/06/2021

Notification date:

05/07/2021

2,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.