CASE OF ȘAHIN AND OTHERS v. TÜRKİYE

Cazul a fost originar în cererile împotriva lui Türkiye depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul turc („Guvernul”) a primit notificarea cererilor. FACTELE

Lista solicitanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul apendice. Solicitanții s-au plâns de lipsa de acces la o instanță în ceea ce privește deciziile Consiliului judecătorilor și procurorilor (CJP). În aplicații nos. 24524/20 și 41237/20, reclamanții au formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA PRIVIND APLICAȚIILE

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 din Convenția

Solicitanții s-au plâns de lipsa de acces la o instanță în ceea ce privește deciziile CJP. Acestea se bazează, în mod expres sau substanţial, pe art. 6 § 1 din Convenție. Curtea reiterează că funcționarii publici pot fi excluși din protecția prevăzută la art. 6 numai dacă statul din dreptul său național exclude accesul la o instanță pentru categoria de personal în cauză și dacă această excludere a fost justificată din motive obiective în interesul statului (a se vedea Grzęda v. Polonia [GC], nr. 43572/18, § 261, 15 martie 2022). Curtea subliniază că s-a încheiat în Bilgen v. Turcia (nu. 1571/07, §§ 76-81, 9 martie 2021, ca art. 6 să fie aplicabil hotărârii CJP de a transfera judecătorul reclamant la o altă instanță într-un district judecător de grad inferior împotriva voinței sale, ca a doua condiție stabilită în Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda ([GC], nr. 63235/00, CEDO 2007–II) nu a fost îndeplinită. Curtea a ajuns la aceeași concluzie în Eminağaoğlu v. Turcia (nu. 76521/12, § 125, 9 martie 2021 , cu privire la sancțiunile disciplinare impuse de CJP procurorului solicitant. De asemenea, în cazul Oktay Alkan v. Türkiye, (nu. 24492/21, § 58, 20 iunie 2023), Curtea a constatat că art. 6 se aplică hotărârii CJP de a nu confirma numirea unui candidat judiciar în funcţie, în ciuda respectării cerinţelor legale de eligibilitate. Având în vedere garanțiile de garantare a independenței justiției, Curtea a constatat că nu ar fi justificat să excludă membrii justiției, sau candidații judiciari, de la protecția articolului 6 din Convenție în ceea ce privește numirea lor și condițiile de ocupare a acestora pe baza obligației speciale de loialitate și de încredere față de stat. În acest sens, Curtea a afirmat că, în timp ce relația de ocupare a forței de muncă dintre un funcționar public și stat poate fi definită în mod tradițional ca fiind bazată pe încredere și loialitate față de sucursala executivă, în măsura în care angajații statului sunt obligați să pună în aplicare politicile guvernamentale, același lucru nu este valabil pentru membrii justiției, care joacă un rol diferit și mai independent din cauza datoriei lor de a furniza controale privind încălcările guvernamentale și abuzul de putere (a se vedea § 79; Eminağaoğlu § 76, și Oktay Alkan §§ 57-58, toate menționate mai sus). Prin urmare, aceasta a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 în ceea ce privește absența revizuirii judiciare a deciziilor CJP în cazurile solicitanților. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la fondul prezentelor plângeri. Acesta remarcă că, ținând cont de interesul public puternic de a menține independența justiției și statului de drept, absența impugnată a unei revizuiri judiciare a deciziilor CJP în cazurile actuale nu a urmărit niciun obiectiv legitim și că, în consecință, chiar esența dreptului de acces al solicitanților la o instanță a fost afectată.

Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂŢI ALEGATE ÎN CAUZA ÎN CAZUL

Solicitanții în cererile nr. 24524/20 și 41237/20 au formulat, în continuare, plângeri suplimentare în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție. Curtea consideră că a examinat principalele întrebări juridice formulate în acest caz și că nu este necesar să se pronunțe o hotărâre separată cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor rămase ale reclamanților (a se vedea Centrul pentru resurse juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI

Referitor la documentele în posesia sa și la jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gülcü și alții v. Türkiye [Comitet], nos. 37013/15 și 42 altele, § 27-28, 23 aprilie 2024), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind lipsa accesului la o instanță în ceea ce privește deciziile Consiliului judecătorilor și procurorilor (CJP) admisibile și constată că nu este necesar să examineze cererile rămase ale solicitanților; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind lipsa accesului la o instanță în ceea ce privește deciziile Consiliului judecătorilor și procurorilor (CJP); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, pentru a fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data de decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontarea dobterii dobânzi simple se de plată pe sumele de mai sus, la un rate egal egal cu rata marginală cu rata de credit al Bă a Bă Centrală a Băi. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 ianuarie 2026, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Stéphane Pisani Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (nu există acces la o instanță în ceea ce privește deciziile Consiliului judecătorilor și procurorilor (CJP) nr. Aplicaţie nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Reprezentantul și locația Datea deciziei CJP care nu a fost asemănabilă la revizuirea judiciară Data notificării deciziei Obiectivul deciziei CJP Suma atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Suma atribuită pentru costuri și cheltuieli pe aplicație (în euro) [2] 3785/16 30/12/2015 İbrahim ŞAHİN 1980 Ömer Faruk Ergün Ankara 24/06/2015 30/06/2015 Transfer unilateral 2.000 250 3932/16 22/12/2015 Zeki YALÇIN 1974 Mehmet Yalçın Konya 23/06/2015 24/06/2015 Transfer unilateral 2.000 250 KANDUL 1979 19/02/2007 Substanția disciplinară nr. [2] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă solicitanților.

The case originated in applications against Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Turkish Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the lack of access to a court with regard to decisions by the Council of Judges and Prosecutors (CJP). In applications nos. 24524/20 and 41237/20, the applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

The applicants complained of the lack of access to a court with regard to decisions by the CJP. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention.

The Court reiterates that civil servants can only be excluded from the protection embodied in Article 6 if the State in its national law excluded access to a court for the category of staff in question and if this exclusion was justified on objective grounds in the State’s interest (see Grzęda v. Poland [GC], no. 43572/18, § 261, 15 March 2022). The Court points out that it concluded in Bilgen v. Turkey (no. 1571/07, §§ 76-81, 9 March 2021) that Article 6 was applicable to the decision of the CJP to transfer the applicant judge to another court in a lower ‑ ranking judicial district against his will, as the second condition laid down in Vilho Eskelinen and Others v. Finland ([GC], no. 63235/00, ECHR 2007‑II) was not met. The Court came to the same conclusion in Eminağaoğlu v. Turkey (no. 76521/12, § 125, 9 March 2021) , regarding the disciplinary sanction imposed by the CJP on the applicant prosecutor. Likewise, in the case of Oktay Alkan v. Türkiye , (no. 24492/21, § 58, 20 June 2023), the Court found Article 6 to be applicable to the CJP’s decision not to confirm the appointment of a judicial candidate into office despite him having met the statutory eligibility requirements.

In the light of the guarantees for safeguarding the independence of the judiciary, the Court found that it would not be justified to exclude members of the judiciary, or judicial candidates, from the protection of Article 6 of the Convention in matters concerning their appointment and the conditions of their employment on the basis of the special bond of loyalty and trust to the State. In reaching that finding, the Court stated that, while the employment relationship between a civil servant and the State can traditionally be defined as one based on trust and loyalty to the executive branch in so far as employees of the State are required to implement government policies, the same does not hold true for the members of the judiciary, who play a different and more independent role because of their duty to provide checks on government wrongdoing and abuse of power (see , Bilgen , § 79; Eminağaoğlu § 76, and Oktay Alkan , §§ 57-58, all cited above). It therefore found a violation of Article 6 § 1 in respect of the absence of judicial review of the CJP’s decisions in those applicants’ cases.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the merits of the present complaints. It notes that, taking into account the strong public interest in upholding the independence of the judiciary and the rule of law, the impugned absence of a judicial review of the decisions of the CJP in the present applicants’ cases did not pursue any legitimate aim and that, accordingly, the very essence of the applicants’ right of access to a court was impaired.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.