PAVIGLIANITI c. ITALIE

Comunicată la 2 februarie 2021 Publicată la 22 februarie 2021 Prima secțiune Cerere nr 13331/15 Loredana PAVIGLIANI 210/92. Printr-o ordonanță din 22 septembrie 2014, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, care a făcut obiectul cererii recurentei și a considerat, în special, că termenul limită pentru depunerea cererii administrative de încuviințarea (inclusă în acest caz la 22 noiembrie 2006) a început să curgă de la 2 septembrie 2002 și, prin urmare, a fost depășit în speță. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Din dosar reiese că reclamanta a fost prima dată informată cu privire la patologia sa la 12 septembrie 2002 și că, la 12 septembrie 2006, aceasta obținea, la cererea sa, dosarul medical din care reiese că, la vârsta de cinci ani, fusese supusă transfuziilor de sânge.

Prin Ordonanța din 22 septembrie 2014, Curtea de Casație a considerat că termenul limită de trei ani prevăzut de Legea nr. 238 din 25 iulie 1997 (modificarea Legii nr. 210 din 25 februarie 1992) a fost aplicat în cazul de față.

momentul de la care termenul scurt este cel al cunoașterii legăturii cauzale dintre boală și transfuzie de sânge și nu cel al manifestării scurte a patologiei care derivă din transfuzie Curtea de Casație a concluzionat totuși că dies a quo de la care termenul de decădere se aplica în speță era 12 septembrie 2002, referindu-se în special la pagina 4 din contracursul recurentei (de exemplu, la pagina 6 din același document, această dată este indicată ca fiind 12 September 2006). Această situație a condus la încălcarea dreptului recurentei de a avea acces la o instanță și a dreptului acesteia la securitate juridică, astfel cum sunt protejate prin art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Cañete de Goñi c. Spania, nr. 55782/00, § 36, CEDH 2002 VIII, Miragall Escolano și alții c. Spania, n 38366/97 și 9 alții, § 36, CEDH 2000 I și Zvolský și Zvolská c. Republica Cehă, nr 46129/99, § 51, CEDH 2002 IX) În cazul în care Curtea de Casație a săvârșit o eroare, sistemul juridic național prevedea la momentul respectiv o cale de atac internă pe care recurenta ar fi trebuit să o epuizeze în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție

Communiquée le 2 février 2021 Publié le 22 février 2021

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 13331/15 Loredana PAVIGLIANITI contre l’Italie introduite le 9 mars 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requérante, infectée à la suite de transfusions sanguines, entama un recours devant le tribunal de Reggio de Calabre afin d’obtenir l’indemnité prévue par la loi n o 210/92. Par une ordonnance du 22 septembre 2014, la Cour de cassation cassa l’arrêt de la cour d’appel qui avait fait droit à la demande de la requérante. Elle estima en particulier que le délai d’échéance pour l’introduction de la demande administrative d’indemnité (introduite dans ce cas le 22 novembre 2006) courait à partir du 2 septembre 2002 et avait donc été dépassé en l’espèce.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Il ressort du dossier que la requérante fut informée pour la première fois de sa pathologie le 12 septembre 2002 et que, le 12 septembre 2006, elle obtint, à sa demande, le dossier médical duquel il ressortait que, à l’âge de cinq ans, elle avait été soumise à des transfusions de sang. Par une ordonnance du 22 septembre 2014, la Cour de cassation a considéré que le délai d’échéance triennale prévu par la loi n o 238 du 25 juillet 1997 (modifiant la loi n o 210 du 25 février 1992) trouvait à s’appliquer au cas d’espèce.

Elle a observé en particulier que « le moment à partir duquel le délai d’échéance court est celui de la connaissance du lien de causalité entre la maladie et la transfusion sanguine et non pas celui de la manifestation tout court de la pathologie dérivant de la transfusion ». La Cour de Cassation a conclu toutefois que le dies a quo à partir duquel le délai d’échéance courrait en l’espèce était le 12 septembre 2002, se référant en particulier à la page 4 du contre-recours de la requérante (alors qu’à la page 6 du même document, telle date est indiquée comme étant le 12 septembre 2006). Cette circonstance, a-t-elle entraîné la violation du droit de la requérante d’accès à un tribunal et de son droit à la sécurité juridique, tels que protégés par l’article 6 § 1 de la Convention (voir Cañete de Goñi c. Espagne , n o 55782/00, § 36, CEDH 2002 ‑ VIII, Miragall Escolano et autres c. Espagne , n os 38366/97 et 9 autres, § 36, CEDH 2000 ‑ I et Zvolský et Zvolská c. République tchèque , n o 46129/99, § 51, CEDH 2002 ‑ IX) ? 2. Dans l’hypothèse où la Cour de cassation ait commis une erreur, le système juridique national prévoyait-il à l’époque des faits une voie de recours interne que la requérante aurait dû épuiser au sens de l’article 35 § 1 de la Convention ?