Comunicat la 8 februarie 2021 Publicat la 1 martie 2021 SECȚIUNEA A patra Cerere n 48047/15 Filipe de JESUS PINHAL împotriva Portugaliei și alte 2 cereri (a se vedea lista din anexă) OBIECTUL CAUZELOR 48047/15 și 5696/17 se referă la trei proceduri deschise împotriva reclamanților de către Parchetul din apropierea tribunalului de la Lisabona, a Comisiei pentru piața valorilor mobiliare și a Băncii Portugaliei, pentru fapte legate de Banco Português do Comércio ( Invocând art. 4 alin. (1) din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamanții se plâng că au fost acuzați de trei ori pentru aceleași fapte. În această privință, primul reclamant (solicitarea nr. 40447/15) se referă și la art. 13 din Convenție. Cel de-al doilea reclamant pledează, de asemenea, pentru lipsa de echitate pretinsă a acestor trei proceduri, sub aspectul art. 6 din Convenție. De asemenea, prin intermediul primului reclamant, cererea nr. 2276/20 se referă la procedura privind cumulul de sancțiuni administrative (cúmulo jurídico de coimas) care i-au fost impuse în cadrul procedurii inițiate de CMVM. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa motivării hotărârilor instanțelor interne care refuză să sesizeze Curtea a Uniunii Europene cu privire la o întrebare preliminară privind interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii Europene relevante și denunță, de asemenea, refuzul Curții a Uniunii Europene de a ține o audiere publică. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE INTERESATE CU PRIVIRE LA admisibilitate: În ceea ce privește cererea nr. 5996/17, cauza întemeiată pe nerespectarea principiului non bis in idem a fost invocată de recurent în cadrul acțiunii sale în fața Tribunalului Constituțional (a se vedea Dos Santos Calado și alții c. Portugalia, 55997/14 și 3 altele, §§ 84-85, 31 martie 2020)? Au fost astfel epuizate căile de atac interne și au fost introduse plângerile în termen de șase luni de la decizia internă definitivă cu privire la această chestiune specifică, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție (a se vedea Traina c. Portugalia (dec.), nr. 59431/11, § 25 30, 21 martie 2017 și Fisher Rodrigues Cruz da Costa c. Portugalia (dec.), nr 8133/14, § 14-16, 8 ianuarie 2019)? În ceea ce privește cererea nr. 2276/20, se aplică art. 6 alineatul (1) din convenție sub partea penală a procedurii inițiate ulterior de reclamant cu privire la cumularea celor trei sancțiuni administrative rămase care i-au fost impuse în urma procedurii deschise de CMVM? În special, se poate considera că această procedură se referea la o chestiune de drept material și, prin urmare, la o acuzație în materie penală, în sensul articolului 6 din convenție (a se vedea A.R. c. la Italia, nr 13960/88, Decizia Comisiei din 12 octombrie 1992, Bravo Belo c. Portugalia (dec.) [Comitetul], nr. 57026/11, §§ 52-53, 21 iunie 2016 și, mutatis mutandis, Previti c. Italia (dec.), n 1845/08, § 80, 12 februarie 2013)? 7 la Convenție? Este această dispoziție aplicabilă în speță (a se vedea Grand Stevens și alții c. Italia , n 18640/10 și 4 altele, § 94-101, 4 martie 2014 și, A și B c. Norvegia [GC], nr. 24130/11 și 29758/11 §§ 105-107, 15 noiembrie 2016) ? Întrebări referitoare la fond : În ceea ce privește cererile n 48047/15 și 5696/17, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea n 3, în ciuda articolului 4 din Protocolul nr. 7, reclamanții au fost judecați de trei ori pentru aceleași fapte? În această privință: urmărirea penală împotriva reclamanților a avut ca cauză fapte identice sau fapte care sunt, în esență, aceleași ca cele judecate de CMVM și de Banca Portugaliei (a se vedea Serghei Zolotukine c. Rusia [GC], nr 14939/03, § 82-84, CEDO 2009, și Ramda c. Franța, nr. 78477/11, § 87, 19 decembrie 2017)? Există o continuare a urmăririi penale (a se vedea A și Bc. Norvegia, citată anterior, § 117-134)? 5. În ceea ce privește cererea nr. 2276/20, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea n 2, procedura inițiată de reclamant cu privire la cumulul sancțiunilor administrative impuse de CMVM a respectat cerința de echitate prevăzută la art. 6 din convenție? refuzul instanțelor interne de a sesiza Curtea a Uniunii Europene cu titlu preliminar în ceea ce privește chestiunea privind interpretarea dreptului Uniunii Europene în fața acesteia de către reclamant a îndeplinit, în speță, obligația de motivare care decurge din art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Sanofi Pasteur c. Franța, nr. 25137/16, §§ 68-71, 13 februarie 2020)? refuzul instanței de la Lisabona de a ține o audiere publică a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil (a se vedea Grande Stevens și alții, menționat anterior, §§ 118-121)? În ceea ce privește cererea nr. 566/96/17, în cazul răspunsurilor afirmative la întrebările n 1 și 3, procedurile inițiate împotriva reclamantului de către Parchet, CMVM și Banca Portugaliei au respectat cerința de echitate prevăzută la art. 6 din convenție? În special, dreptul reclamantului de a nu contribui la propria incriminare a fost încălcat în cadrul celor trei proceduri deschise împotriva sa (a se vedea Saunders c. Regatul Unit, 17 decembrie 1996, § 68-69, Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1996-VI și Brusco c. Franța , n 1466/07, § 44, 14 octombrie 2010) Anexă Cerere N Numele cauzei Introduse Reclamantul Anul nașterii Locul nașterii: Locul nașterii: Cetățenia reprezentat de 48047/15 Jesus Pinhal c. Portugalia 24/09/2015 Filipe de JESUS PINHAL 1946 Lisabona Portugheză VANIA COSTA RAMOS 2276/20 03/01/202059/17 Jardim Gonçalves c. Portugalia 11/01/2017 Jorge Manuel JARDIM GONÇALVES 1935 Sintra Portugheză Manuel MAGALHÃES E SILVA
Communiquée le 8 février 2021
Publié le 1er mars 2021
Requête n
o
48047/15
Filipe de JESUS PINHAL contre le Portugal
et 2 autres requêtes
(voir liste en annexe)
Les requêtes n
os
48047/15 et 5966/17 concernent trois procédures ouvertes contre les requérants par le parquet près le tribunal de Lisbonne, la Commission du marché des valeurs mobilières (« CMVM ») et la Banque du Portugal, pour des faits relatifs à la Banque
Banco Português do Comércio
(« BCP ») dont ils étaient, au moment des faits, vice-président et président du Conseil d’administration.
Invoquant l’article 4 § 1 du Protocole n
o
7 à la Convention, les requérants se plaignent d’avoir été poursuivis trois fois pour les mêmes faits. Sur ce point, le premier requérant (requête n
o
48047/15) invoque aussi l’article
13 de la Convention. Le deuxième requérant plaide également le manque d’équité allégué de ces trois procédures, sous l’angle de l’article 6 de la Convention.
Introduite également par le premier requérant, la requête n
o
2276/20 concerne la procédure relative au cumul de sanctions administratives (
cúmulo jurídico de coimas
) qui lui ont été infligées à l’issue de la procédure engagée par la CMVM.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du défaut de motivation des décisions des tribunaux internes refusant de saisir la Cour de justice de l’Union européenne d’une question préjudicielle quant à l’interprétation des dispositions du droit de l’Union européenne pertinentes. Il dénonce aussi le refus de la cour d’appel de Lisbonne de tenir une audience publique.
Questions quant à la recevabilité :
1.
S’agissant de la requête n
o
5966/17, le grief tiré du non-respect du principe
non bis in idem
a-t-il été soulevé par le requérant dans le cadre de son recours devant le Tribunal constitutionnel (voir
Dos Santos Calado et autres c. Portugal
, n
os
55997/14 et 3 autres, §§ 84-85, 31 mars 2020) ? Les voies de recours internes ont-elles, ainsi, été épuisées et le grief a-t-il été introduit dans un délai de six mois à compter de la décision interne définitive ayant statué sur cette question spécifique, conformément à l’article 35 § 1 de la Convention (voir
Traina c. Portugal
(déc.), n
o
59431/11, §§ 25 30, 21 mars 2017, et
Fisher Rodrigues Cruz da Costa c.
Portugal
(déc.), n
o
8133/14, §§ 14-16, 8 janvier 2019) ?
2.
En ce qui concerne la requête n
o
2276/20, l’article 6 § 1 de la Convention est-il applicable sous le volet pénal à la procédure engagée ultérieurement par le requérant concernant le cumul des trois sanctions administratives restantes qui lui avaient été infligées à l’issue de la procédure ouverte par la CMVM ? Plus particulièrement, peut-on considérer que cette procédure portait sur une question de droit matériel et, partant, sur le « bien-fondé d’une accusation en matière pénale » au sens de l’article 6 de la Convention (voir
A.R c. l’Italie
, n
o
13960/88, décision de la Commission du 12 octobre 1992,
Bravo Belo c. Portugal
(déc.) [Comité], n
o
57026/11, §§ 52-53, 21 juin 2016 et,
mutatis mutandis
,
Previti c. Italie
(déc.), n
o
1845/08, § 80, 12 février 2013) ?
3.
S’agissant des requêtes n
os
48047/15 et 5966/17 (quant à cette dernière, en cas de réponse affirmative à la question n
o
1), les procédures engagées par la CMVM et la Banque du Portugal à l’encontre des requérants étaient-elles de nature pénale au sens de l’article 4 du Protocole
n
o
7 à la Convention ? Cette disposition est-elle ainsi applicable en l’espèce (voir
Grande Stevens et autres c. Italie
, n
os
18640/10 et 4 autres, § 94-101, 4
mars 2014 et,
A et B c. Norvège
[GC], n
os
24130/11 et
29758/11, §§ 105-107, 15 novembre 2016) ?
Questions quant au fond :
4.
S’agissant des requêtes n
os
48047/15 et 5966/17, en cas de réponse affirmative à la question n
o
3, les requérants ont-ils, au mépris de l’article 4 du Protocole n
o
7, été jugés trois fois pour les mêmes faits ?
À cet égard :
-
les poursuites pénales ouvertes contre les requérants portaient-elles sur des « infractions » ayant pour origine des faits identiques ou des faits qui sont en substance les mêmes que ceux jugés par la CMVM et la Banque du Portugal (voir
Sergueï Zolotoukhine c. Russie
[GC], n
o
14939/03, §§ 82-84, CEDH 2009, et
Ramda c. France
, n
o
78477/11, § 87, 19 décembre 2017) ?
-
y a-t-il répétition de poursuites (voir
A et B c. Norvège
, précité, §§
117-134) ?
5.Pour ce qui est de la requête n
o
2276/20, en cas de réponse affirmative à la question n
o
2, la procédure engagée par le requérant concernant le cumul des sanctions administratives infligées par la CMVM a-t-elle respecté l’exigence d’équité prévue par l’article 6 de la Convention ?
En particulier :
-
le refus des juridictions internes de saisir la Cour de justice de l’Union européenne à titre préjudiciel de la question relative à l’interprétation du droit de l’Union européenne soulevée devant elle par le requérant a-t-il satisfait, en l’espèce, à l’obligation de motivation découlant de l’article 6 §
1 de la Convention (voir
Sanofi Pasteur c. France
, no 25137/16, §§ 68-71, 13
février 2020) ?
-
le refus de la cour d’appel de Lisbonne de tenir une audience publique a-t-il méconnu le droit du requérant à un procès équitable (voir
Grande Stevens et autres
, précité, §§ 118-121) ?
6.
En ce qui concerne la requête n
o
5966/17, en cas de réponses affirmatives aux questions n
os
1 et 3, les procédures engagées contre le requérant par le parquet, la CMVM et la Banque du Portugal ont-elles respecté l’exigence d’équité prévue par l’article 6 de la Convention ? En particulier, le droit du requérant à ne pas contribuer à sa propre incrimination a-t-il été méconnu dans le cadre des trois procédures ouvertes contre lui (voir
Saunders c. Royaume-Uni
, 17 décembre 1996, §§
68-69,
Recueil des arrêts et décisions
1996-VI, et
Brusco c. France
, n
o
1466/07, §
44, 14 octobre 2010) ?
N
o
Requête N
o
Nom de l’affaire
Introduite le
Requérant
Année de naissance
Lieu de résidence
Nationalité
Représenté par
1
48047/15
Jesus Pinhal c.
Portugal
24/09/2015
Filipe de JESUS PINHAL
1946
Lisbonne
Portugais
Vânia COSTA RAMOS
2
2276/20
03/01/2020
3
5966/17
Jardim Gonçalves c.
Portugal
11/01/2017
Jorge Manuel JARDIM GONÇALVES
1935
Sintra
Portugais
Manuel MAGALHÃES E
SILVA