Comunicat la 8 februarie 2021 Publicat la 1 martie 2021 Prima secțiune Cerere nr 13991/20 Eleni MICHA și altele împotriva Greciei introduse la 3 martie 2020 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților solicitante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurente, pot fi rezumate după cum urmează. Recurentele sunt proprietarii celor două terenuri (Eleni Micha și Athina Micha un teren de 250 m2 și Maria Liapi un teren, de asemenea, de 250 m2) în blocul n 188 în sectorul cunoscut sub numele de 318/1989, Consiliul municipal d aghia Paraskevi a aprobat o cerere făcută în ultimii zece ani de către unii rezidenți ai municipalității, în vederea creării unui loc la blocul de case nr 188 la 75/1995, Consiliul municipal a respins obiecțiile recurentelor care se plângeau de un blocaj excesiv al proprietăților lor. În același timp, consiliul municipal a propus o nouă modificare a planului d 188A și ar fi conținut între străzile Trifillias, Palouta, Apodimon Ellinon și Kalamata, în timp ce terenurile recurentelor ar continua să se ridice la pateul n 188. Ulterior, în iunie 2001, Consiliul de amenajare a teritoriului și a mediului de la 188 și pentru ca strada Trifillias să fie transformată de pe strada comunală într-o stradă care intră sub incidența planului de urbanism. În momentul în care secretarul general al regiunii l'atique a respins clasificarea străzii n 188 ca spațiu verde și zonă pietonală. A doua expropriere La 13 septembrie 2001, ministrul lanului, al amenajării teritoriului și al lucrărilor publice a anulat decizia secretarului general al Regiunii latique și a aprobat decizia comunei Daghia Paraskevi ca urmare a unei obiecții formulate de aceasta. În același timp, ministrul a trimis această întrebare comunei d aghia Paraskevi pentru ca aceasta să ia din nou în considerare problema. Printr-o decizie nr. 221/2001, municipalitatea d aghia Paraskevi își va reitera poziția în favoarea transformării plăcii n 188 în spațiu verde și zonă pietonală. Ulterior, D.M., un alt proprietar de teren situat în blocul n 188, care între timp construise pe terenul său, a formulat obiecții împotriva creării unui spațiu verde. În cele din urmă, municipalitatea D.Aghia Paraskevi, ca urmare a unui nou aviz din mai 2002, a decis modificarea parțială a planului de urbanism inițial prin excluderea proprietății D.M. La 24 martie 2003, Secretarul General al Regiunii l'attique a aprobat modificarea planului de urbanism cu privire la blocul n 188 ce a fost clasificat drept spațiu verde și zonă pietonală. Recurentele susțin că, contrar celor afirmate de decizia menționată anterior a secretarului general al regiunii latique, planul d agghia Paraskevi, care a fost aprobat la 17 martie 2005 și a stabilit utilizarea terenului, nu a reflectat modificarea care a avut loc pe terenurile lor situate în blocul 188, ci pe blocul n 188A. Procedura în fața instanțelor administrative și a organelor administrative competente la 18 decembrie 2003, recurentele au sesizat Consiliul de Stat cu privire la o acțiune în anulare împotriva deciziei secretarului general al regiunii laittica din 24 martie 2003. 720/2015 din 4 martie 2015, Consiliul de Stat a anulat decizia menționată anterior pe motiv că formalitățile privind publicitatea acestei decizii nu au fost respectate. Recurentele au încercat apoi să-și vândă terenul, dar fără succes, deoarece exista certitudinea larg răspândită între potențialii cumpărători că proprietățile lor fuseseră blocate de municipalitate timp de 20 de ani, iar această situație nu avea să se schimbe în pofida deciziei favorabile a Consiliului de Stat. Recurentele au contactat autoritățile competente pentru ca acestea să ridice blocajul și să le acorde un permis de construcție. Deja în noiembrie 2017, recurentele au trimis primăriei o somație extrajudiciară ( εύδικο) prin care solicitau să elimine blocajul, dar au primit un răspuns negativ. La 2 februarie 2018, recurentele au sesizat Comitetul a trei membri ai Consiliului de Stat însărcinat cu supravegherea executării hotărârilor din această instanță. Printr-o decizie nr. 13/2018, comitetul menționat anterior a constatat că administrația nu a procedat încă la reglementarea statutului urbanistic al terenului în cauză și că mai mult de trei ani s-au scurs de la hotărârea nr. 720/2015 fără să se fi efectuat o nouă procedură de modificare a planului de management al mediului pentru aceste terenuri, astfel încât acestea să devină zidibile. Comitetul a invitat primăria să se conformeze hotărârii Consiliului de Stat în termen de trei luni. Mai exact, a invitat Comisia să ia în considerare dacă, din punct de vedere urbanistic, terenurile trebuiau clasificate ca spațiu verde și, în . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, în negativ, să ridice blocajul și să acorde autorizația de construcție. Cu toate acestea, primăria a rămas inertă. La 30 august 2018, Regiunea latique a trimis comitetului celor trei membri un document în care a comunicat că nu a trebuit să adopte o nouă decizie de modificare a planului de urbanism privind terenurile în cauză, deoarece, ca urmare a hotărârii Consiliului de Stat, statutul urbanistic al acestora reveni la starea sa anterioară, și anume că pateul nr. n 188 a fost constructiv. Pe de altă parte, la 31 octombrie 2018, primăria din Aghia Paraskevi a trimis, de asemenea, comitetului un document în care își declara intenția de a bloca proprietățile recurentelor, nu prin procedura de ridicare și reimpozitare a unei exproprieri, ci prin intermediul unei modificări a planului de dezvoltare a urbanismului și al clasificării acestor proprietăți ca spațiu verde/zone pietonale/jardin de copii, cu condiția găsirii unui buget de 375 Prin noua decizie nr. 45/2018 din 18 decembrie 2018, comitetul a constatat din nou că administrația, în mod nejustificat, continua să refuze să se conformeze hotărârii nr. 720/2015 și a impus comunei Daghia Paraskevi și regiunii lattice să plătească recurentelor suma de 20 de euro. El a subliniat că reclamantele nu au putut beneficia de dreptul lor de proprietate din cauza schimbării continue a intențiilor administrației privind destinația terenurilor. Cu toate acestea, serviciul competent al Primăriei din regiunea Aghia Paraskevi a refuzat în continuare să emită un certificat de construcție, care constituie o condiție prealabilă pentru acordarea unui permis de construcție. În noiembrie 2018, acest serviciu a solicitat regiunii să emită un certificat de construcție. În răspunsul său, redactat nouă luni mai târziu (la 8 iulie 2019) și notificat recurentelor în septembrie 2019, regiunea a precizat că colectarea elementelor necesare pentru modificarea planului de dezvoltare urbană era încă în curs de desfășurare și a solicitat reclamanților să solicite modificarea planului de dezvoltare urbană și să stabilească planurile topografice în acest sens. Regiunea a precizat, de asemenea, că determinarea statutului urbanistic al terenurilor nu era de competența sa și se încadrează exclusiv în domeniul de competență al serviciului de construcție al primăriei d aghia Paraskevi. La scurt timp după aceea, acest serviciu de construcții a întrebat primăria d aghia Paraskevi dacă ar fi fost obligată să inițieze procedura de modificare a planului de urbanism privind blocul n 188. Recurentele subliniază că, la data la care a fost introdusă cererea lor la Curte, nu a existat nici o dezvoltare în prezenta cauză. Dreptul și practica internă pertinente Pentru dreptul și practica internă relevantă se referă și la Hotărârea Panagiotis Gikas și Georgios Gikas c. Grecia 26914/07, §§ 19-26, 2 aprilie 2009), precum și la hotărârile Piaopoulos și alții c. Grecia (n. , nr. 40758/2009, §§ 24-29, 7 septembrie 2017) și Kapsili și alții c. Grecia , nr. 2805/14, §§ 30-33, ... 2021). GRIFS Invocând art. 6 § 1 din convenție, recurentele se plâng de refuzul autorităților naționale de a se conforma hotărârii nr. 720/2015 a Consiliului de Stat și de a-și debloca proprietățile. Invocând art. 13 din convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. (1) Recurentele se plâng că nu dispune de o cale de atac eficientă pentru a se plânge de refuzul autorităților naționale de a-și debloca proprietățile în pofida reținerii favorabile a Consiliului de Stat și a deciziilor comitetului a trei membri însărcinați să supravegheze executarea hotărârilor acestei instanțe. 720/2015 al Consiliului de Stat și de a reglementa statutul legal și urbanistic al terenurilor recurentelor aduce atingere dreptului acestora la o protecție judiciară efectivă a drepturilor lor cu caracter civil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție Recurentele aveau dreptul la o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1, prin care ar fi putut ridica în fața unei instanțe naționale problema deblocării proprietăților lor pentru o lungă perioadă de timp, ca urmare a hotărârii Consiliului de Stat care le-a dat câștig de cauză În acest sens, lipsa unui recurs efectiv în această privință constituie o problemă structurală a ordinii juridice interne sau o practică incompatibilă cu Convenția (a se vedea în acest sens, de exemplu, Piaopoulos c. Grecia (n, n 40758/09, 7 septembrie 2017, Pechlivanidis și alții c. Grecia, nr. 48380/07, 18 februarie 2010, Panagiotis Gikas și Georgios Gikas c. Grecia, n 26914/07, 2 aprilie 2009, Rompoti și Rompotis c. Grecia , n 14263/04, 25 ianuarie 2007, Beka-Koulocheri c. Grecia , n 38878/03, 6 iulie 2006). ANEXĂ Prenume Nume Anul nașterii Cetățenia Locul de reședință Eleni MICHA 1965 Grecia Atena Maria LIAPI 1936 Grecia Atena Athina MICHA 1970 Greciană Atena
Communiquée le 8 février 2021
Publié le 1
er
mars 2021
Requête n
o
13991/20
Eleni MICHA et autres
contre la Grèce
introduite le 3 mars 2020
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérantes, peuvent se résumer comme suit.
Les requérantes sont propriétaires des deux terrains (Eleni Micha et Athina Micha d’un terrain de 250 m² et Maria Liapi d’un terrain également de 250 m²) dans le pâté de maisons n
o
188 dans le secteur dit «
Kontopefko
» de la commune d’Aghia Paraskevi.
La première expropriation
Par sa décision n
o
318/1989, le conseil municipal d’Aghia Paraskevi approuva une demande faite depuis dix ans par certains résidents de la commune, tendant à la création d’une place au pâté de maisons n
o
188 à «
Kontopefko
», et proposa la modification du plan d’urbanisme relatif à ce pâté de maisons en qualifiant les terrains des requérantes d’espace vert et de zone piétonnière.
Par une décision n
o
75/1995, le conseil municipal rejeta les objections des requérantes qui se plaignaient d’un blocage excessif de leurs propriétés. En même temps, le conseil municipal proposa une nouvelle modification du plan d’urbanisme en scindant en deux le pâté de maison n
o
188.Le nouveau pâté aurait le n
o
188A et serait contenu entre les rues Trifyllias, Plapouta, Apodimon Ellinon et Kalamata, tandis que les terrains des requérantes continueraient d’appartenir au pâté n
o
188.
Par la suite, en juin 2001, le Conseil de l’aménagement du territoire et de l’environnement de l’Attique (Συμβούλιο Χωροταξίας και Περιβάλλοντος – ΣΧΟΠ) émit un avis contre la modification du plan d’urbanisme concernant le pâté de maisons n
o
188 et pour que la rue Trifyllias soit transformé de rue communale en rue relevant du plan d’urbanisme. Entérinant l’avis du ΣΧΟΠ, le Secrétaire général de la Région de l’Attique rejeta la classification du pâté de maisons n
o
188 comme espace vert et zone piétonnière.
La deuxième expropriation
Le 13 septembre 2001, le ministre de l’Environnement, de l’Aménagement du territoire et des Travaux publics annula la décision du Secrétaire général de la Région de l’Attique et approuva la décision de la commune d’Aghia Paraskevi à la suite d’une objection formée par celle-ci. En même temps, le ministre renvoya la question à la commune d’Aghia Paraskevi pour que celle-ci considère à nouveau la question.
Par une décision n
o
221/2001, la commune d’Aghia Paraskevi réitéra sa position en faveur de la transformation du pâté de maison n
o
188 en espace vert et zone piétonnière.
Par la suite, D.M., un autre propriétaire de terrain situé dans le pâté de maison n
o
188, qui avait entretemps construit sur son terrain, forma des objections contre la création d’un espace vert. Finalement, la commune d’Aghia Paraskevi, à la suite d’un nouvel avis du ΣΧΟΠ, en mai 2002, décida la modification partielle du plan d’urbanisme initial en excluant la propriété de D.M.
Le 24 mars 2003, le Secrétaire général de la Région de l’Attique approuva la modification du plan d’urbanisme concernant le pâté de maisons n
o
188 qu’il classa comme espace vert et zone piétonnière.
Les requérantes soutiennent que contrairement à ce que préconisait la décision susmentionnée du Secrétaire général de la Région de l’Attique, le plan d’urbanisme de la commune d’Aghia Paraskevi, qui fut approuvé le 17
mars 2005 et déterminait l’usage des terrains, ne reflétait pas la modification survenue sur leurs terrains situés dans le pâté de maisons
n
o
188 mais sur le pâté de maisons n
o
188A.
La procédure devant les juridictions administratives et les organes administratifs compétents
Le 18 décembre 2003, les requérantes saisirent le Conseil d’État d’un recours en annulation contre la décision du Secrétaire général de la Région de l’Attique du 24 mars 2003.
Par un arrêt n
o
720/2015 du 4 mars 2015, le Conseil d’État annula la décision susmentionnée au motif que les formalités relatives à la publicité de cette décision n’avaient pas été respectées.
Les requérantes tentèrent alors de vendre leurs terrains mais sans succès car il y avait la certitude répandue parmi les acheteurs potentiels que leurs propriétés avaient été bloquées par la commune depuis 20 ans et cette situation n’allait pas changer malgré la décision favorable du Conseil d’État.
Les requérantes se mirent alors en contact avec les autorités compétentes afin que celles-ci lèvent le blocage et leur accordent un permis de construire. Déjà en novembre 2017, les requérantes avaient envoyé à la mairie une sommation extrajudiciaire (
εξώδικο
) par laquelle elles l’invitaient à lever le blocage, mais elles reçurent une réponse négative.
Le 2 février 2018, les requérantes saisirent le comité de trois membres du Conseil d’État chargé de surveiller l’exécution des arrêts de cette juridiction.
Par une décision n
o
13/2018, le comité précité constata que l’administration n’avait pas encore procédé à la réglementation du statut urbanistique des terrains litigieux et que plus des trois ans s’étaient écoulés depuis l’arrêt n
o
720/2015 sans qu’une nouvelle procédure de modification du plan d’urbanisme concernant ces terrains afin qu’ils deviennent constructibles ait eu lieu.
Le comité invita la mairie à se conformer à l’arrêt du Conseil d’État dans un délai des trois mois. Plus précisément, il l’invita à considérer si, d’un point de vue urbanistique, les terrains devaient être classés comme espace vert, et, dans l’affirmative, à procéder de nouveau à l’expropriation mais en versant immédiatement l’indemnité y afférente
; d’autre part, dans la négative, à lever le blocage et accorder le permis de construire. Toutefois, la mairie resta inerte.
Le 30 août 2018, la Région de l’Attique envoya au comité des trois membres un document dans lequel elle expliquait qu’elle n’avait pas à adopter une nouvelle décision de modification du plan d’urbanisme concernant les terrains litigieux car, à la suite de l’arrêt du Conseil d’État, le statut urbanistique de ceux-ci revenait à son état antérieur, à savoir que le pâté de maisons n
o
188 était constructible.
De son côté, le 31 octobre 2018, la mairie d’Aghia Paraskevi envoya aussi au comité un document dans lequel elle déclarait son intention de bloquer les propriétés des requérantes, non pas avec la procédure de la levée et de la réimposition d’une expropriation, mais au moyen d’une modification du plan d’urbanisme et du classement de ces propriété comme espace vert/zone piétonnière/jardin d’enfants, à condition de trouver un budget de 375
000 euros pour indemniser les requérantes.
Par une nouvelle décision n
o
45/2018 du 18 décembre 2018, le comité constata à nouveau que l’administration, de manière injustifiée, persistait à refuser de se conformer à l’arrêt n
o
720/2015 et infligea à la commune d’Aghia Paraskevi et à la Région de l’Attique de verser aux requérantes la somme de 20
000 euros à titre de dédommagement. Il souligna qu’il était impossible aux requérantes de bénéficier de leur droit de propriété en raison du changement continu des intentions de l’administration concernant la destination des terrains.
Toutefois, le service compétent de la mairie d’Aghia Paraskevi continua de refuser de délivrer un certificat de constructibilité, qui constitue un préalable pour l’octroi d’un permis de construire. En novembre 2018, ce service avait demandé à la Région si elle pouvait délivrer un certificat de constructibilité. Dans sa réponse, rédigée neuf mois plus tard (le 8 juillet 2019) et notifiée aux requérantes en septembre 2019, la Région précisait que la collecte des éléments nécessaire à la modification du plan d’urbanisme était encore en cours et demandait aux requérants de solliciter la modification du plan d’urbanisme et de faire établir les plans topographiques à cet égard. La Région précisait aussi que la détermination du statut urbanistique des terrains échappait à sa compétence et relevait exclusivement de celle du service de construction de la mairie d’Aghia Paraskevi. Peu après, ce service de construction demanda à la mairie d’Aghia Paraskevi si elle avait l’intention d’engager la procédure de modification du plan d’urbanisme concernant le pâté de maisons n
o
188.
Les requérantes soulignent qu’à la date de l’introduction de leur requête à la Cour, il n’y avait eu aucun développement dans la présente affaire.
Le droit et la pratique internes pertinents
Pour le droit et la pratique internes pertinents se référer aussi à l’arrêt
Panagiotis Gikas et Georgios Gikas c. Grèce
(n
o
26914/07, §§ 19-26, 2
avril 2009), ainsi qu’aux arrêts
Pialopoulos et autres c. Grèce (n
o
2)
, n
o
40758/2009, §§ 24-29, 7 septembre 2017) et
Kapsili et autres c. Grèce
, n
o
2805/14, §§ 30-33, ... 2021).
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent du refus des autorités nationales de se conformer à l’arrêt n
o
720/2015 du Conseil d’État et de débloquer leurs propriétés.
Invoquant l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1, les requérantes se plaignent de ne pas disposer d’un recours effectif pour se plaindre du refus des autorités nationales de débloquer leurs propriétés malgré l’arrêt favorable du Conseil d’État et des décisions du comité de trois membres chargé de surveiller l’exécution des arrêts de cette juridiction.
1.
Le refus des autorités nationales de se conformer l’arrêt n
o
720/2015 du Conseil d’État et de régler le statut légal et urbanistique des terrains des requérantes porte-t-il atteinte au droit de celles-ci à une protection judiciaire effective de leurs droits de caractère civil, au sens de l’article 6 §
1 de la Convention
?
2.
Les requérantes disposaient-elles d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1, au travers duquel elles auraient pu soulever devant une instance nationale la question du déblocage de leurs propriétés pendant une longue période et cela à la suite de l’arrêt du Conseil d’État qui leur a donné gain de cause
? L’absence possible d’un recours effectif à cet égard constitue-t-elle un problème structurel de l’ordre juridique interne ou une pratique incompatible avec la Convention (voir en ce sens à titre d’exemple,
Pialopoulos c. Grèce (n
o
2)
, n
o
40758/09, 7 septembre 2017,
Pechlivanidis et autres c. Grèce
, n
o
48380/07, 18 février 2010,
Panagiotis Gikas et
Georgios Gikas c. Grèce
, n
o
26914/07, 2 avril 2009,
Rompoti et Rompotis c.
Grèce
, n
o
14263/04, 25 janvier 2007,
Beka-Koulocheri c. Grèce
, n
o
38878/03, 6 juillet 2006).
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
1
Eleni MICHA
1965
grecque
Athènes
2
Maria LIAPI
1936
grecque
Athènes
3
Athina MICHA
1970
grecque
Athènes