AZZAQUI v. THE NETHERLANDS

Comunicat la 12 februarie 2021 Publicat la 1 martie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 8757/20 Karim AZZAQUI împotriva Țărilor de Jos depusă la 10 februarie 2020 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la decizia de a retrage permisul de ședere al reclamantului și de a-i impune o interdicție de zece ani de intrare din cauza unei serii de condamnari penale. Această decizie a fost luată în 2018 și a fost susținută de instanțe naționale. Reclamantul este un național marocian născut în 1972, care a intrat în Țările de Jos în 1982. În afară de o perioadă scurtă în 1990, el a deținut un permis de ședere care să permită să rămână în Țările de Jos până la decizia neprevăzută. Reclamantul este și a fost supus unei ordonanțe de închidere într-o clinică de custodie ( terbeschikkingstelling s-a întâlnit bevel tot verpleging van overheidswege ) din moment ce acest lucru a fost ÎI impune Curtea Regională Arnhem în 1996. Întrebări către părți A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată contrar articolului 8 din Convenție? În special, în cadrul evaluării proporționalității a efectuat instanțele interne, în cadrul evaluării articolului 8, a examinat cu atenție faptele, a aplicat standardele privind drepturile omului în mod corespunzător cu Convenția și jurisprudența sa și a echilibrat în mod adecvat interesele personale ale reclamantului împotriva interesului public general (Ndidi c. Regatul Unit, nr. 41215/14, § 76, 14 septembrie 2017)?

Communicated on 12 February 2021

Published on 1 March 2021

FOURTH SECTION

Application no. 8757/20

Karim AZZAQUI

against the Netherlands

lodged on 10 February 2020

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the decision to withdraw the applicant’s residence permit and to impose a ten-year entry ban on him because of a series of criminal convictions. This decision was taken in 2018 and was upheld by the national courts.

The applicant is a Moroccan national born in 1972 who entered the Netherlands in 1982. Apart from a short period in 1990, he held a residence permit allowing him to stay in the Netherlands until the impugned decision. The applicant is and has been subjected to an order for his confinement in a custodial clinic (

terbeschikkingstelling met bevel tot verpleging van overheidswege

) since this was

imposed on him by the Arnhem Regional Court in 1996.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life contrary to Article

8 of the Convention?

In particular, have the domestic courts, when conducting the Article 8 proportionality assessment, carefully examined the facts, applied the human rights standards consistently with the Convention and its case-law, and adequately balanced the applicant’s personal interests against the general public interest (

Ndidi v. United Kingdom

, no. 41215/14, § 76, 14 September 2017)?