3ra-536/26 — Acțiune în obligare

La 22 septembrie 2021, SRL „Frigo-Term” a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, solicitând anularea deciziei nr. P-62/1084 din 11 august 2021 de examinare a cererii prealabile, anularea actului de inspecție nr. 719/is/2018 din 7 decembrie 2018 și a procesului-verbal privind constatarea iregularităților nr. 56/25462 din 10 decembrie 2018, prin care dosarul de subvenționare nr. 1.6.1/1810SR3932 a fost declarat neeligibil, precum și obligarea Agenției să autorizeze spre plată și să achite sprijinul financiar solicitat, în mărime de 223 817 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a depus dosarul de subvenționare nr. 1.6.1/1810SR3932 în cadrul Submăsurii 1.6.1 „Stimularea investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltare și procesare”, solicitând acordarea subvenției pentru amenajarea și utilarea unei camere frigorifice. A susținut că investiția a fost realizată într-o construcție agroindustrială existentă, cu numărul cadastral *****, aflată în proprietatea sa, aceasta fiind reutilată în depozit frigorific.

Reclamanta a arătat că, în cadrul inspecției efectuate de Agenție, existența și corespunderea echipamentului frigorific au fost verificate, fără a fi constatate iregularități în privința acestuia. Totuși, dosarul de subvenționare a fost declarat neeligibil pe motiv că SRL „Frigo-Term” nu ar deține un drept de posesie asupra terenului cu numărul cadastral *****, pe care s-a considerat că a fost efectuată investiția, circumstanță apreciată ca fiind contrară pct. 7 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 455/2017.

SRL „Frigo-Term” a susținut că această constatare nu corespunde situației de fapt, întrucât investiția nu a fost efectuată pe terenul cu numărul cadastral *****, ci în construcția agroindustrială existentă cu numărul cadastral *****, asupra căreia deține drept de proprietate. Reclamanta a pretins că, în aceste condiții, îndeplinește cerința prevăzută de pct. 7 subpct. 7) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 455/2017, iar în cadrul verificării nu au fost 1 constatate alte neconformități care să afecteze eligibilitatea dosarului de subvenționare.

La 1 februarie 2021, SRL „Frigo-Term” a solicitat Agenției informații privind examinarea dosarului de subvenționare și comunicarea actelor emise. Ulterior contestării refuzului inițial al Agenției, actul de inspecție nr. 719/is/2018 și procesul-verbal privind constatarea iregularităților nr. 56/25462 au fost comunicate reclamantei la 2 iunie 2021. La 2 iulie 2021, SRL „Frigo-Term” a depus cerere prealabilă, solicitând revocarea actelor respective și autorizarea spre plată a sprijinului financiar în sumă de 223 817 lei. Prin decizia nr. P-62/1084 din 11 august 2021, cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procesual și nu a examinat în mod complet și multiaspectual cauza, 2 concluzionând neîntemeiat asupra necesității admiterii acțiunii. A invocat că decizia contestată nu conține o motivare suficientă și nu răspunde tuturor argumentelor și obiecțiilor relevante formulate în proces, fiind încălcate, în opinia sa, exigențele referitoare la motivarea hotărârii judecătorești și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Agenția a criticat modul de apreciere a probelor, susținând că instanța de apel nu a cercetat în mod complet și obiectiv materialul probator, nu a elucidat toate circumstanțele relevante și nu a motivat admiterea unor probe și înlăturarea altora. A invocat în acest sens prevederile art. 118, 130 și 239-241 din Codul de procedură civilă, susținând că soluția instanței de apel nu ar fi întemeiată pe o cercetare completă a probelor administrate.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat eronat legislația aplicabilă raportului juridic dintre părți și că motivele reținute în decizia contestată nu ar fi confirmate prin probe pertinente și admisibile. Potrivit Agenției, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin, iar concluziile instanței de apel ar contraveni probelor administrate.

Totodată, Agenția a invocat că instanța de apel nu a examinat efectiv toate problemele esențiale supuse aprecierii sale și nu a oferit răspunsuri suficiente asupra argumentelor relevante, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile.

Recurenta a indicat că decizia Curții de Apel Centru ar fi fost adoptată cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual, invocând drept temei al recursului art. 432 alin. (2) lit. a), b) și alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Agenția a mai menționat că decizia motivată a instanței de apel nu i-ar fi fost comunicată și că a luat cunoștință de aceasta la 2 iunie 2026, în urma consultării paginii web a instanțelor judecătorești.

La 18 septembrie 2026, SRL „Frigo Term” a depus o referință la cererea de recurs prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului din motiv că a fost depus după expirarea termenului.

Art. 245 din Codul administrativ: 3 ,,Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen”.

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul de procedură civilă: „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).”

În cererea sa de recurs, Agenția de Intervenții și Plăți în Agricultură susținut că în adresa acesteia nu a fost comunicată decizia motivată a instanței de apel, iar despre decizia motivată a aflat întâmplător la 2 iunie 2026. Totuși, această poziție nu corespunde materialelor dosarului.

Or, la 18 februarie 2026, participanților la proces, inclusiv Agenției de Intervenții și Plăți în Agricultură la adresa electronică – aipa@aipa.gov.md (f.d. 218). La 19 februarie 2026, de pe adresa aipa@aipa.gov.md a fost confirmată recepționarea scrisorii din 18 februarie 2026 (f.d. 219).

Potrivit art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.

În aceste condiții, termenul de recurs pentru Agenția de Intervenții și Plăți în Agricultură împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 2 septembrie 2025 a început a curge pe 19 februarie 2026 și s-a împlinit pe 19 aprilie 2026.

Cu toate acestea, cererea de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 2 septembrie 2025 a fost depusă la 10 iulie 2026, cu omiterea termenului de recurs.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul Agenției de Intervenții și Plăți în Agricultură este inadmisibil, fiind depus după expirarea termenului prevăzută la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, 4 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul Agenției de Intervenții și Plăți în Agricultură. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 5