3ra-372/24 — contestarea actului administrativ

La 2 iunie 2022, S.A. „Ricomario”, a intentat acțiune în contencios administrativ împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură privind anularea actului administrativ defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil .

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 28 octombrie 2020, a depus online la Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură dosarul de subvenționare, prin care a solicitat acordarea sprijinului financiar în sumă de 56 253,89 de lei, pentru compensarea cheltuielilor la achitarea dobînzii aferente creditului nr. 17003586/57036108 din 21 aprilie 2020, accesat de la BC „ProCredit Bank” SA, (submăsura nr. 1.7 „Stimularea creditării producătorilor agricoli de către băncile comerciale și instituțiile financiar nebancare”), în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 455 din 21 iunie 2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural.

Prin notificarea nr. 74/N din 22 noiembrie 2021, Direcția administrare și aprobarea proiectelor a Agenției de Intervenție și Plăti pentru Agricultură a informat că dosarul de subvenționare nr. 1.7/2010UN5973, depus de SA „Ricomario” se consideră neeligibil din cauza iregularităților indicate în procesul verbal nr. 74 din 22 noiembrie 2021.

Conform procesului verbal nr. 74 din 22 noiembrie 2021 privind constatarea iregularităților, „în procesul examinării dosarului SA ”Ricomario” s-a stabilit că producătorul agricol solicită sprijin financiar pentru compensarea cheltuielilor la achitarea dobînzii aferente creditului nr. 17003586/57036108 din 21 aprilie 2020 accesat de la BC ,,ProCredit Bank” SA. În cadrul verificării s-a stabilit ca la data depunerii, 28 octombrie 2020, producătorul agricol avea datorii față de bugetul public național în valoare de 8 845 de lei lei, fapt confirmat de Contul curent detaliat extras din informația privind contribuabilul SA “Ricomario”. Conform prevederilor Regulamentului, pct. 7, subpct. 3 sînt pasibili de subvenționare producătorii agricoli, grupurile de producători care au efectuat investiția ce corespunde domeniilor de acțiune aferente fiecărei măsuri 1 de sprijin financiare și care nu au restanțe la momentul depunerii cererii de subvenționare la achitarea impozitelor și taxelor față de bugetul public național. Astfel luând în considerare prezența datoriilor la bugetul public național dosarul 1.7/2010UN5973 nu este pasibil subvenționării conform condițiilor HG 455/2017. Drept urmare, în rezultatul iregularităților depistate și în conformitate cu prevederile pct. 129 al Regulamentului cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 455 din 21.06.2017, dosarul de subvenționare nr 1.7/2010UN5973, se consideră neeligibil și se stopează procedura de examinare”.

Pe marginea pretinselor iregularități indicate în procesul verbal, SA „Ricomario” a prezentat la 22 ianuarie 2022 explicațiile de rigoare și documentele care confirmă netemeinicia acestora și a solicitat reexaminarea dosarului de subvenționare nr. 1.7/2010UN5973, însă argumentele invocate au fost ignorate.

Considerînd că procesul-verbal nr.74 din 22 noiembrie 2021 privind constatarea iregularităților este un act administrativ defavorabil ilegal, la data de 21 martie 2022, SA „Ricomario” a depus în adresa autorității publice ierarhic superioare - Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a Republicii Moldova, cererea prealabilă nr. 550, solicitând anularea acestuia și emiterea actului administrativ favorabil privind acceptarea cererii de subvenționare.

La 5 mai 2022, SA „Ricomario” a recepționat decizia Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare a Republicii Moldova din 04 mai 2022, prin care cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamanta a susținut că atât procesul-verbal nr. 74 din 22 noiembrie 2021 privind constatarea iregularităților, cât și decizia Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare a Republicii Moldova din 04 mai 2022 sunt acte administrative defavorabile ilegale și urmează a fi anulate, cu obligarea autorității publice abilitate - Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să accepte cererea de subvenționare depusă de SA „Ricomario”.

Conform art. 24 alin. (1), lit. e) al Legii nr. 276 din 16 decembrie 2016 cu privire la principiile de subvenționare în dezvoltarea agriculturii și mediului rural, sunt pasibili de subvenționare producătorii agricoli, grupurile de producători, care la data depunerii cererii de acordare a subvenției, nu au restanțe la achitarea impozitelor și taxelor față de bugetul public național. Reglementări similare se cuprind și la art. 7, pct. 3 din Regulamentul privind condițiile, ordinea și procedura de acordare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 455 din 21.06.2017. 2

SA „Ricomario” a depus online dosarul de subvenționare la data de 28 octombrie 2020, ora 22:08, adică după finisarea zilei de lucru. Din acest motiv, Sistemul Informațional a reflectat lipsa datoriilor pentru data de 28 octombrie 2020, ora 22:08, dar a eliberat informația solicitată deja pentru următoarea zi- 29 octombrie 2020. Astfel, atât la data de 28 octombrie 2020, cât și la data de 29 octombrie 2020, SA „Ricomario” nu avea restanțe la achitarea taxelor și impozitelor, inclusiv la clasificația economică „Impozit pe venitul reținut din salariu”, acestea fiind achitate integral la data de 26 octombrie 2020. Aceeași situație este reflectată și în extrasul din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, accesat de AIPA, care confirmă lipsa restanțelor la bugetul public național.

La data de 30 octombrie 2020, contabila SA „Ricomario” a efectuat o rectificare în lista salariaților, având în vedere că la data prezentării raportului și achitării impozitelor responsabilul pe serviciul personal - Sacaliuc Ludmila, era internată în spital, unde a decedat de COVID-19. Această corectare a fost reflectată automat în Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat cu data achitării impozitelor – 26 octombrie 2020 și astfel se explică faptul că prin scrisoarea nr. 26/1-04/2-03-1805 din 13 mai 2022, Direcția generală deservire fiscală, urmare a examinării cererii SA „Ricomario” nr. 30742- CR din 04 mai 2022 a indicat că: ,,Conform datelor din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, la data de 28 octombrie 2020, entitatea S.A. „Ricomario”, înregistra restanță la BPN în sumă totală de 171,42 de lei, din care majorare de întîrziere 44,41 de lei, la următoarele clasificații economice: 111110/0131 “Impozit pe venitul reținut din salariu” — restanță la plata de bază, în sumă de 127,01 lei; -111110/0131 “Impozit pe venitul reținut din salariu majorare de întârziere în sumă de 0,14 lei; -111110/9263 “Impozit pe venitul reținut din salariu majorare de întârziere în sumă de 14,62 de lei; 113230/4301 “Impozitul pe bunurile imobiliare”- majorare de întârziere în sumă de 0,02 lei; 114535/0131 “plata pentru poluarea mediului”- majorare de întârziere în sumă de 0,64 de lei; 122100/0131 “Prime de AOAM”- majorare de întârziere în sumă de 29,13 lei.

Totodată, a informat că, majorarea de întîrziere supra menționată, a fost calculată automat de Sistemul Informațional al SFS, în temeiul art. 228 alin (1) și (2) din Codul fiscal, în funcție de cuantumul impozitului, taxei și de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Situație similară se înregistrează la data de 29 octombrie 2020, restanță la BPN în sumă de 171,47 de lei, din care majorare de întîrziere 44,46 lei, la aceleași clasificații economice. Suplimentar, s-a comunicat că potrivit SIA al SFS în perioada 28 octombrie – 29 octombrie 2020, entitatea SA „Ricomario” dispunea de supraplată totală în sumă de 486 216,83 de lei, inclusiv 13 094,04 lei la plata de bază a clasificației economice 111110 3 “Impozit pe venitul reținut din salariu” la subdiviziunile cu codul 4301, 9201 și 9263.

Astfel, circumstanțele cauzei în ansamblu confirmă că la data depunerii dosarului de subvenționare SA „Ricomario” nu avea restanțe la plata impozitelor și taxelor în bugetul de stat, în sensul avut în vedere de legislator la art. 24 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 276 din 16 decembrie 2016 și art. 7, pct. 3 din Regulamentul privind condițiile, ordinea și procedura de acordare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 455 din 21 iunie 2017.

Mai mult ca atât, a menționat reclamanta că, așa cum a confirmat Direcția generală deservire fiscală prin scrisoarea nr. 26/1-04/2-03-1805 din 13 mai 2022, în perioada 28 octombrie 2020 – 29 octombrie 2020, SA „Ricomario” dispunea de supraplată totală în sumă de 486 216,83 de lei, inclusiv 13 094,04 lei la plata de bază a clasificației economice 111110 “Impozit pe venitul reținut din salariu”.

În opinia reclamantului este evident că s-a produs o neconcordanță, care se datorează modalității de evidență automată a Sistemului Informațional al SFS, însă autoritatea publică abilitată - Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a manifestat o atitudine superficială față de această problemă, refuzând nejustificat subvenționarea reclamantului pe motive formale. Prin emiterea actelor administrative contestate, atât Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, cât și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare au adus atingere drepturilor și intereselor legitime ale SA „Ricomario”. Mai mult ca atât, o asemenea abordare formalistă și tendențioasă contravine principiilor generale ale politicilor statului privind încurajarea și stimularea activităților agricole și dezvoltării rurale și discreditează însuși scopul Legii nr. 276 din 16 decembrie 2016 cu privire la principiile de subvenționare în dezvoltarea agriculturii și mediului rural, care, așa cum rezultă din art. 2, constă în creșterea competitivității sectorului agroindustrial prin modernizarea și restructurarea pieței, asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale în agricultură și îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural.

Solicită reclamanta, anularea actelor administrative defavorabile - procesul-verbal al Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură nr. 74 din 22 noiembrie 2021 privind constatarea iregularităților și decizia Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare a Republicii Moldova din 04 mai 2022 cu privire la examinarea cererii prealabile a SA „Ricomario”; obligarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să emită actul administrativ individual favorabil, privind acordarea subvenției solicitate de SA „Ricomario” în dosarul de subvenționare nr. 1.7/2010UN5973, în sumă de 56 253,89 de lei. 4

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că după cum rezultă din cadrul legal citat anterior, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură este competentă să examineze cererile de acordare a subvențiilor, astfel că, prima dimensiune a legalității actului administrativ contestat, care se circumscrie respectării competenței, nu este afectată de vicii.

Instanța de apel a subliniat că, instanța de fond just a statuat că argumentele Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură indicate în procesul-verbal de constatare a iregularităților, au un caracter declarativ și neîntemeiat. Or, din materialele dosarului administrativ se atestă certitudinea faptului că, la momentul depunerii dosarului, pe articolul Impozit pe venitul reținut din salariu SA „Ricomario” avea un avans în suma de 12 967,03 lei. (f.d.13 dosar administrativ).

Instanța de apel a mai constatat că, suma tuturor impozitelor și taxelor față de bugetul public național din perioada menționată a fost achitată la data de 26 octombrie 2020, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 495- nr. 503 (f.d.18- 26 dosar administrativ). 5

De asemenea, instanța a reținut că, nu este clar de unde rezultă concluzia Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură precum că la data depunerii cererii- 28 octombrie 2020, producătorul agricol SA „Ricomario” avea datorii față de bugetul public național în valoare de 8 845 de lei.

În consecință, instanța de apel a apreciat că această concluzie este combătută și de Serviciul Fiscal de Stat, care prin răspunsul nr. 26/1-04/2-03- 1805 din 13 mai 2022, a comunicat că, la data de 28 - 29 octombrie 2020, SA „Ricomano” dispunea de restanțe la bugetul public național în sumă de 171,47 de lei.

Astfel, instanța de apel a notat că circumstanțele cauzei în ansamblu confirmă că la data depunerii dosarului de subvenționare, SA „Ricomario” nu avea restanțe la plata impozitelor și taxelor în bugetul de stat, în sensul avut în vedere de legislator la art. 24 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 276 din 16 decembrie 2016 și art. 7, pct. 3 din Regulamentul privind condițiile, ordinea și procedura de acordare a mijloacelor Fondului National de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 455 din 21 iunie 2017.

În consecință, instanța de apel a apreciat că, instanța de fond întemeiat a anulat actul administrativ individual defavorabil procesul verbal cu nr. 74 din 22 noiembrie 2021 al Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, și a deciziilor pe marginea cererii prealabile, din 04 mai 2022 a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, și a deciziei nr.550 din 12 aprilie 2022 a Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, ca fiind ilegale și a obligat Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să emită actul administrativ individual favorabil privind acordarea subvenției solicitate de SA „Ricomario” în dosarul de subvenționare cu nr. 1.7/2010UN5973, în sumă de 56 253,89 de lei.

A susținut că decizia contestată denotă o vădită tendențiozitate, exprimată prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale și aplicarea eronată a acestora fără a analiza complet probele administrate. 6

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.

Art. 96, alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. art. 1101, alin. (1) din Codul administrativ stabilește că: „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele: „(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 7 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. d) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245.”

Art. 48, alin. (1) din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022 prevede că: „Moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional.”

Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă, procedura de examinare are loc conform noilor prevederi.

Din materialele dosarului se atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău contestată a fost pronunțată public în data de 7 noiembrie 2023, după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul administrativ.

Astfel, din conținutul prevederilor art. 245 din Codul administrativ rezultă, că în termen de 2 luni de la notificarea deciziei motivate, recurentul urmează să depună la Curtea Supremă de Justiție recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel.

La caz, Agenția de Intervenție și Plăți în Agricultură, a expediat la adresa electronică a Curții Supreme de Justiție, la data de 22 aprilie 2024, cererea de 8 recurs, care nu corespunde rigorilor art. 245 din Codul administrativ, or, autoritatea publică recurentă urma să-și ajusteze conduita prevederilor legale și să depună în adresa Curții Supreme de Justiție recursul a în termenul de 2 luni de la notificarea deciziei motivate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține, că termenul de declarare a recursului este un termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea acestuia atrage decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, fără a iniția o abordare a recursului în fond. Impunerea unui termen de valorificare a căii de atac are drept scop disciplinarea justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice. Decăderea din dreptul de acces la justiție la Curtea Supremă de Justiție constituie, de asemenea, un factor, de securitate juridică conținută în regula de 2 luni de la data notificării deciziei motivate și împiedică o permanentă repunere în discuție a soluțiilor irevocabile pronunțate de instanțele de judecată.

În acest context, este de menționat, că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114.

Astfel, notificarea deciziei instanței de apel participanților la proces are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor textului cuprins în actul de procedură. Iar, întru conformarea aducerii la cunoștință a actului de procedură participanților la proces, este necesar a fi anexată dovada recepționării acestuia la materialele cauzei.

Din materialele dosarului rezultă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 7 noiembrie 2023. La 8 decembrie 2023 Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei motivate, prin poșta electronică, participanților la proces inclusiv recurentei Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură la adresa XXXX și XXXX (f.d. 145).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază, că adresa XXXX este adresa de poștă electronică prin intermediul căreia Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a depus cererea de apel, iar adresa XXXX este adresa de poștă electronică de la care Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a expediat referință.

Astfel, argumentul părții recurente precum că nu i-a fost comunicată decizia motivată, despre aceasta aflând întâmplător la data de 19 aprilie 2024, de pe site-ul instanțelor de judecată, este declarativ, or materialele dosarului atestă contrariul.

Sub acest aspect, instanța de recurs reiterează, că art. 96, alin. (1) din Codul administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor 9 judecătorești. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc.

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În lipsa acestor mențiuni și prin anexarea extrasului de pe portalul poștei electronice a instanței de apel, care atestă că autorității recurente i-a fost notificată decizia motivată a instanței de apel, se demonstrează incontestabil faptul că decizia motivată a fost adusă la cunoștință autorității recurente și această modalitate de notificare a actului judecătoresc emis, se încadrează în rigorile art. 96, alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, instanța de recurs menționează, că Curtea de Apel Chișinău a asigurat notificarea copiei deciziei motivate părții recurente, deci, acțiunile instanței de apel cu privire la expedierea acesteia, corespund întru totul exigențelor legale.

Prin urmare, termenul pentru prezentarea recursului, prin prisma art. 245 din Codul administrativ, este de 2 luni de la notificarea deciziei motivate și a început să curgă pentru Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, la 9 decembrie 2023, deci data limită de depunere a recursului fiind ziua de 9 februarie 2024, ora 24:00.

Însă, recursul a fost expediat prin intermediul poștei electronice, la 22 aprilie 2024 (f.d.134), contrar prevederilor art. 245 din Codul administrativ, ceea ce denotă că recursul a fost depus mult prea târziu peste termenul de 2 luni de la notificării deciziei motivate.

Astfel, în consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246, alin. (2) lit. d) din Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

În context completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că prin prisma art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, 10 participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Recurenta, a neglijat obligația de a se conforma prevederilor legale, adică de a prezenta recursul în termen de 2 luni de la data notificării deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău.

La acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i- au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

Actele cauzei, însă, denotă faptul că autoritatea recurentă nu a depus diligență și nu a prezentat recursul în termen de 2 luni de la notificarea deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău, depunând recursul mult prea târziu.

Completul de judecată menționează că potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. 11

În acest caz, Înalta Curte a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, ca fiind inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, art. 245, art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Agenția de Intervenție și Plăți în Agricultură. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 12