VANROY c. FRANCE

Publicat la 11 august 2025 SECȚIUNEA CINCICE A DOUA RĂSPUNSURI nr. 37434/23 Sandrine VANROY împotriva Franței, introdusă la 10 octombrie 2023, comunicată la 15 iulie 2025 CEAI DE LA LIMITARE Cererea se referă la procedura judiciară în urma acuzațiilor de viol formulate de reclamantă împotriva L. B. 18 Mai 2018, recurenta, o actriță belgiană și olandeză, a depus o plângere pentru fapte de viol digital anal comise în aceeași zi, împotriva L. B., regizor. Părțile au avut relații sexuale în trecut. În audierile ulterioare, reclamanta a denunțat alte fapte de viol comise de L. în 2016 și 2018. Cu ocazia unei prime examinări medicale a recurentei, s-au constatat leziuni, inclusiv o fisură anală. La 25 februarie 2019 s-a efectuat o primă examinare psihiatrică a recurentei, apoi o expertiză psihiatrică, audierea persoanei în cauză, a martorilor și o confruntare. Rezultatele parțiale ale analizelor ADN au fost primite. La 25 februarie 2019, plângerea a fost clasată fără întârziere de către procurorul public. La 8 martie 2019, recurenta a depus o plângere cu constituție de parte civilă invocând caracterul incomplet al anchetei și vorbele misogine ale expertului psihiatru, care, în opinia sa, nu a depus un jurământ valabil. La 2 octombrie 2019, a trecut dincolo de rechizițiile de nelegătură ab initio Tribunalul de Primă Instanță din Paris a deschis o informare judiciară a șefului de violuri la 25 februarie 2020. La 25 ianuarie 2021, noul judecător de judecată desemnat l-a interogat pe L. și l-a pus sub statutul de martor asistat. În cursul procesului, au fost ordonate, printre altele, expertiză medicală, psihologică și psihiatrică a recurentei, care a declarat că nu i s-a permis să verse la dosar expertiza efectuată la cererea sa de către alți medici sau să acceseze sigiliul. Potrivit Comisiei, acestea din urmă au efectuat totuși fotografii ale rănilor sale în ziua faptelor și care fuseseră supuse unui expert desemnat să efectueze o a doua examinare medicală, ale cărei concluzii au fost diferite de cele care rezultă din prima examinare medicală menționată anterior. La 8 decembrie 2021, instanța de judecată l-a informat pe judecător cu privire la faptul că nu a efectuat un proces pentru lipsa unor sarcini suficiente. Mai 2022, camera de l'inginerie a confirmat această decizie. În aceeași zi, primul președinte al Tribunalului de Instană din Paris a respins cererea de recuzare a președintelui Camerei de l'inginerie formulată de recurentă. La 21 iunie 2023, Curtea de Casație a declarat neacceptată recursul recurentei formulat împotriva hotărârii din 24 mai 2022. Invocând articolele 3 și 8 din Convenție, singur și combinat în esență cu art. 14 din Convenție, reclamanta se plânge de lipsa respectării de către statul pârât a obligațiilor sale pozitive pentru a-și proteja integritatea fizică și morală în calitate de femeie victimă a violenței pe motive de sex. Aceasta se plânge în special de absența anumitor acte de informare și de lipsa unei îngrijiri adecvate în calitate de victimă, de natură să o protejeze de o victimizare secundară. Aceasta invocă în special efectuarea unei examinări proctologice traumatizante și inutile la doi ani după fapte, precum și utilizarea de către instanțele interne a informațiilor obținute din viața sa privată și din corespondența sa (schimb de mesaje SMS cu un martor), care ar fi irelevante cu faptele și care ar putea aduce atingere imaginii, demnității și vieții sale private. De asemenea, aceasta se plânge, sub aspectul articolelor 3 și 8 menționate anterior, și sub cel al articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, de la data la care procedura nu a fost făcută pentru că, în calitate de victimă care denunță acte de violență gravă, a beneficiat de o anchetă completă și completă, astfel încât să se poată face lumină asupra faptelor, precum și de lipsa de celeritate a procedurii. Întrebări adresate părților A respectat statul pârât, în circumstanțele din speță, obligațiile sale pozitive, care decurg din articolele 3 și 8 din convenție, de a adopta dispoziții în materie penală și de a le aplica în practică prin intermediul unei anchete și urmăriri penale efective, astfel încât să fie incriminate și reprimate toate actele sexuale neconseniale, cum ar fi violul (M.C. c. Bulgaria, 39272/98, § 153 și 166, CEDO 2003-XII, I.C. c. România, n 36964/08, § 51-52, 24 mai 2016, J.L. c. Italia, n 5671/16, § 117-120, 27 mai 2021 și Xc. Grecia, n 38588/21, § 65-70, 13 februarie 2024) În special, în speță: (a) reclamanta a beneficiat de o anchetă și de o informare judiciară diligentă și efectivă în lipsa unei audieri a părții civile și a unei confruntări cu privire la punerea în discuție a principalelor acte de informare și ținând seama de condițiile de realizare a expertizei medicale în timp ce a declarat că nu a avut nici acces la sigiliile supuse experților și nici de posibilitatea de a produce alte expertiză; (b) reclamanta are beneficiat de o protecție adecvată în calitate de reclamant care denunță fapte de viol, de natură să o protejeze de o victimizare secundară, având în vedere, în special, realizarea unei examinări proctologice, în opinia sa tardivă și traumatizantă și utilizarea de către instanțele interne a informațiilor obținute din viața sa privată și din corespondența sa, care ar fi irelevante cu faptele și care ar putea aduce atingere imaginii, demnității și vieții sale private ( § 119, 138-139 Slovenia, nr. 41107/10, § 101-102 și 104, CEDH 2015 (extrase) și România, nr. 475/1920, § 66 și 85, 30 august 2022) Părțile sunt invitate să prezinte o copie - a integralității audierilor recurentei de către serviciile de anchetă (în special copia integrală a procesului-d iulie 2018) - raportul de expertiză psihiatrică al dr. M., realizat la 26 mai 2018, raportul de examinare psihiatrică de către un medic de la domiciliu (UMJ) din 13 septembrie 2018 și raportul de expertiză medicală proctologică al D.L. din 31 decembrie 2020 - al raportului consilierului raportor și al avizului avocatului general în apropierea Curții de Casație referitoare la hotărârea de neadmitere din 21 iunie 2023 recurenta a fost victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin convenție, a unei discriminări pe motive de sex, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu articolele 3 și 8 menționate anterior;

Publié le 11

août 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

37434/23

Sandrine VANROY

contre la France

introduite le 10

octobre 2023

communiquée le 15

juillet 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la procédure judiciaire menée à la suite des allégations de viol formulées par la requérante à l’encontre de L. B.

Le 18

mai 2018, la requérante, une actrice de nationalité belge et néerlandaise, déposa plainte pour des faits de viol digital anal commis le même jour, à l’encontre de L. B., réalisateur. Les parties avaient eu des relations sexuelles par le passé. Dans des auditions ultérieures, la requérante dénonça d’autres faits de viol qui auraient été commis par L. B. en 2016 et 2018. Lors d’un premier examen médical de la requérante, il fut constaté des lésions dont une fissure anale. Un premier examen psychiatrique de la requérante fut réalisé, puis une expertise psychiatrique, l’audition du mis en cause, des témoins et une confrontation. Des résultats partiels d’analyses ADN furent réceptionnés. Le 25

février 2019, la plainte fut classée sans suite par le ministère public.

Le 8

mars 2019, la requérante déposa plainte avec constitution de partie civile en invoquant le caractère incomplet de l’enquête et les propos misogynes de l’expert psychiatre, qui, selon elle, n’avait pas prêté valablement serment. Le 2

octobre 2019, passant outre les réquisitions de non-lieu

ab initio

du ministère public, le juge d’instruction du tribunal de grande instance de Paris ouvrit une information judiciaire du chef de viols. Le 25

février 2020, la requérante fut entendue. Le 25

janvier 2021, le nouveau juge d’instruction désigné interrogea L.

B. et le plaça sous le statut de témoin assisté. Au cours de l’instruction, des expertises médicale, psychologique et psychiatrique de la requérante furent notamment ordonnées. Celle-ci allègue qu’elle ne fut pas autorisée à verser au dossier les expertises réalisées à sa demande par d’autres médecins ni à accéder aux scellés. Selon elle, ces derniers comportaient pourtant des photographies de ses blessures le jour des faits et qui avaient été soumises à l’expert désigné pour réaliser un second examen médical, dont les conclusions divergeaient de celles résultant du premier examen médical susmentionné.

Le 8

décembre 2021, le juge d’instruction prononça un non-lieu pour défaut de charges suffisantes. Le 24

mai 2022, la chambre de l’instruction confirma cette décision. Le même jour, le premier président de la cour d’appel de Paris rejeta la demande de récusation de la présidente de la chambre de l’instruction formée par la requérante. Le 21

juin 2023, la Cour de cassation déclara non admis le pourvoi de la requérante formé à l’encontre de l’arrêt du 24

mai 2022.

Invoquant les articles

3 et

8 de la Convention, seuls et combinés en substance avec l’article

14 de la Convention, la requérante se plaint de l’absence de respect par l’État défendeur de ses obligations positives pour protéger son intégrité physique et morale en tant que femme victime de violences fondées sur le sexe. Elle se plaint en particulier de l’absence de certains actes d’instruction et de l’absence de prise en charge adéquate en sa qualité de victime, de nature à la protéger d’une victimisation secondaire. Elle invoque notamment la réalisation d’un examen proctologique traumatisant et inutile deux ans après les faits, ainsi que l’utilisation par les juridictions internes d’informations tirées de sa vie privée et de sa correspondance (échanges de SMS avec un témoin), qui seraient sans rapport avec les faits et de nature à porter atteinte à son image, sa dignité et sa vie privée.

Elle se plaint également, sous l’angle des articles

3 et

8 précités, et sous celui des articles

6 §

1 et

13 de la Convention, de l’iniquité de la procédure faute d’avoir, en tant que victime dénonçant des violences graves, bénéficié d’une «

enquête complète et exhaustive

» permettant de faire toute la lumière sur les faits, ainsi que du défaut de célérité de la procédure.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’État défendeur a-t-il respecté, dans les circonstances de l’espèce, ses obligations positives, découlant des articles

3 et

8 de la Convention, d’adopter des dispositions en matière pénale et de les appliquer en pratique au travers d’une enquête et de poursuites effectives, afin que soient incriminés et réprimés tous actes sexuels non consensuels tels que le viol (

M.C. c.

Bulgarie

, n

o

39272/98, §§

153 et 166, CEDH 2003-XII,

I.C. c.

Roumanie

, n

o

36934/08, §§

51-52, 24

mai 2016,

J.L. c.

Italie

, n

o

5671/16, §§

117-120, 27

mai 2021, et

X c.

Grèce

, n

o

38588/21, §§

65-70, 13

février 2024)

?

En particulier, en l’espèce :

a) la requérante

a-t-elle bénéficié d’une enquête et d’une information judiciaire diligente et effective en l’absence d’audition de la partie civile et de confrontation au mis en cause une fois réalisés les principaux actes d’instruction et compte tenu des conditions de réalisation des expertises médicales alors qu’elle allègue n’avoir eu ni accès aux scellés soumis aux experts ni la possibilité de produire d’autres expertises

?

b) la requérante

a-t-elle

bénéficié d’une protection adéquate en sa qualité de plaignante dénonçant des faits de viol, de nature à la protéger d’une victimisation secondaire, compte tenu notamment de la réalisation d’un examen proctologique selon elle tardif et inutilement traumatisant et de l’utilisation par les juridictions internes d’informations tirées de sa vie privée et de sa correspondance, qui seraient sans rapport avec les faits et de nature à porter atteinte à son image, sa dignité et sa vie privée (

J.L. c.

Italie

, précité, §§

119, 138-139

;

Y.

c.

Slovénie

, n

o

41107/10, §§

101-102 et

104, CEDH 2015 (extraits), et

C.

c.

Roumanie

, n

o

47358/20, §§

66 et 85, 30

août 2022)

?

Les parties sont invitées

à produire

la copie

:

- de l’intégralité des auditions de la requérante par les services d’enquête (notamment la copie intégrale des procès-verbaux d’audition de la requérante des 18

mai 2018, 19

juin 2018 et 6

juillet 2018)

;

- du rapport de l’expertise psychiatrique du Dr M. réalisée le 26

mai 2018, du rapport d’examen psychiatrique par un médecin de l’Unité médico

‑

judiciaire (UMJ) du 13

septembre 2018 et du rapport d’expertise médicale proctologique du D

r

L. du 31

décembre 2020

;

- du rapport du conseiller rapporteur et de l’avis de l’avocat général près la Cour de cassation relatifs à l’arrêt de non-admission du 21

juin 2023

;

2.

La requérante a-t-elle été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur le sexe, contraire à l’article

14 de la Convention combiné avec les articles

3 et

8 précités

?