ZEMMOUR c. FRANCE

Comunicat la 1 martie 2021 Publicat la 22 martie 2021 SECȚIUNEA CINQUER: 63539/19 Eric ZEMMOUR împotriva Franței, introdusă la 5 decembrie 2019 DE L În cadrul promovării cărții reclamantului, intitulată "Un Quinquennat pentru nimic," se transmite în direct pe canalul de televiziune Franța 5 la 16 septembrie 2016. În ceea ce privește art. 24 alineatul (7) din Legea din 29, acesta din urmă a făcut referire la cuvintele care i-au fost adresate de către Asociația de Apeluri pentru Pacea din Orientul Mijlociu (CAPJPO) în fața Tribunalului Corecțional de la Paris. iulie 1881 (provocarea discriminării, urârii sau violenței împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motiv de origine sau apartenență sau de neapropiere la etnie, națiune, rasă sau religie). Următoarele cuvinte au fost urmărite 1- cuvântul în formă de răspuns negativ. dacă există musulmani în Franța care trăiesc în pace, care nu interpretează literal textele Coranului, care sunt complet integrate 2-2, Nu, dar acest lucru nu este terorism ce este jihadism. Deci, aceaceasta este islamul În nenumărate suburbiile franceze în care multe fete tinere sunt învăluite, ce este, de asemenea, la Islam, ce este, de asemenea, jihad, ce este, de asemenea, lupta pentru a islamiza un teritoriu care nu este, care este în mod normal un teren neislamizat, un teren de necinste. Acesta este același lucru, ceea ce este de ocupația teritoriului Cred că ar trebui să le dăm posibilitatea de a alege între Islam și Franța printr-o hotărâre din 22 iunie 2017, tribunalul corecțional a considerat că cele cinci pasaje urmărite intră în domeniul de aplicare a represiunii prevăzute la art. 24 din Legea din 1881 menționată anterior și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de mai puțin de 5 000 EUR (EUR). Prin hotărârea din 3 mai 2018, Curtea de Apel din Paris a infirmat parțial judecata, considerând că numai pasajele 4 și 5 sunt susceptibile de a primi calificarea de provocare a discriminării și a urii religioase și de pedeapsă la 3 000 EUR. Reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea din 17 septembrie 2019, Curtea de Casație a respins recursul [...]. Pentru a declara inculpatul vinovat din cauza singurelor cuvinte menționate în al patrulea și al cincilea pasaj continuat, după ce a citat principalele momente ale interviului, în care au fost pronunțate cuvintele incriminate, și a arătat că al patrulea pasaj în litigiu îi descrie pe musulmani drept invadatori și colonizatori care necesită, cel puțin implicit, o rezistență a populației în cauză, hotărârea se referă la un apel de respingere și discriminare a musulmanilor ca atare, întreaga cuvântare a inculpatului fiind axată pe ideea că, pe o vocație religioasă, chiar și atunci când nu sunt violenți, nu pot fi susținuți de jihad, fără a se dezola de cei care comit violență în numele credinței lor. 8. Judecătorii adaugă că al cincilea pasaj urmărit, oferind musulmanilor "opțiunea dintre l .Islam și Franța," este expresia unei respingeri a acestei comunități, care nu poate, pur și simplu, să solicite excluderea întregii comunități. 9. Ei deduc că ultimele două pasaje incriminate, inclusiv împreună, vizează musulmanii în ansamblul lor și conțin un îndemn implicit la discriminare. 10. Acționând astfel, instanța de apel, care a ignorat nici unul dintre textele menționate prin intermediul, și-a justificat decizia. 11. Ea a analizat în mod suveran elementele extrinsecece, explicând sensul și domeniul cuvintelor urmărite, așa cum erau susceptibile de a fi înțelese de către persoanele care puteau să ia cunoștință de acestea. 12. La sfârșitul acestei analize, Comisia a reținut cu exactitate că, prin simțul și domeniul lor de aplicare, declarațiile incriminate, care i-au numit pe toți musulmanii aflați în Franța ca invadatori și i-au determinat să renunțe la religia lor sau să părăsească teritoriul Republicii, conțineau un apel la discriminare (...) În fața Curții, reclamantul susține că condamnarea sa pentru provocarea la discriminare este contrară articolului 10 din convenție. El consideră că constatarea sa de islamizare a teritoriilor, care amenință coeziunea socială, constituie o dezbatere de interes general și consideră că condamnarea sa nu răspunde unei nevoi sociale imperative. Dimpotrivă, el consideră că ar reprezenta o amenințare pentru societatea democratică și pluralismul său, deoarece privează un intelectual, ale cărui poziții sunt împărtășite de o parte importantă a societății franceze, de la vocea sa la dezbatere. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului

Communiquée le 1

er

mars 2021

Publié le 22 mars 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

63539/19

Éric ZEMMOUR

contre la France

introduite le 5 décembre 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant, journaliste et écrivain, pour provocation à la discrimination, à la haine ou à la violence à l’égard des musulmans.

Lors de l’émission télévisée «

C à vous

» diffusée en direct sur la chaîne de télévision France 5 le 16 septembre 2016 dans le cadre de la promotion du livre du requérant intitulé «

Un quinquennat pour rien

», ce dernier a tenu des propos qui lui ont valu d’être cité par l’association Coordination des appels pour une paix juste au Proche-Orient (CAPJPO) devant le tribunal correctionnel de Paris sur le fondement de l’article 24 alinéa 7 de la loi du 29

juillet 1881 (provocation à la discrimination, à la haine ou à la violence à l’égard d’une personne ou d’un groupe de personnes à raison de leur origine ou de leur appartenance ou de leur non-appartenance à une ethnie, une nation, une race ou une religion déterminée).

Les propos suivants ont été poursuivis

:

1- le propos en forme de réponse négative «

non

» à la question de savoir «

s’il y a des musulmans en France qui vivent dans la paix, qui n’interprètent pas à la lettre les textes du Coran, qui sont totalement intégrés

»

;

2- «

Les soldats du djihad sont considérés par tous les musulmans, qu’ils le disent ou qu’ils ne le disent pas, comme des bons musulmans, c’est des guerriers, c’est des soldats de l’Islam

» ;

3- «

Non mais c’est pas du terrorisme c’est du djihadisme. Donc c’est l’Islam

» et «

Pour moi c’est égal

»

;

4- «

Nous vivons depuis trente ans une invasion, une colonisation, qui entraîne une conflagration

» et «

Dans d’innombrables banlieues françaises où de nombreuses jeunes filles sont voilées, c’est également l’Islam, c’est également du djihad, c’est également la lutte pour islamiser un territoire qui n’est pas, qui est normalement une terre non islamisée, une terre de mécréant. C’est la même chose, c’est de l’occupation de territoire

» ;

5- «

je pense qu’il faut leur donner le choix entre l’Islam et la France

».

Par un jugement du 22 juin 2017, le tribunal correctionnel a considéré que les cinq passages poursuivis entraient dans le champ de la répression prévue à l’article 24 de la loi de 1881 précitée et a condamné le requérant à une peine d’amende de 5

000 euros (EUR).

Par un arrêt du 3 mai 2018, la cour d’appel de Paris a partiellement infirmé le jugement. Elle a estimé que seuls les passages

4 et 5 étaient susceptibles de recevoir la qualification de provocation à la discrimination et à la haine religieuse et porté la peine à 3

000 EUR.

Le requérant a formé un pourvoi en cassation contre cet arrêt.

Par un arrêt du 17 septembre 2019, la Cour de cassation a rejeté le pourvoi

:

« (...) 7. Pour déclarer le prévenu coupable en raison des seuls propos tenus dans les quatrième et cinquième passages poursuivis, après avoir cité les principaux moments de l’interview, au cours de laquelle les propos incriminés ont été prononcés, et exposé que le quatrième passage litigieux décrit les musulmans comme des envahisseurs et des colonisateurs qui nécessitent, au moins implicitement, une résistance des populations concernées, l’arrêt relève qu’il s’agit d’un appel au rejet et à la discrimination des musulmans en tant que tels, l’ensemble du discours du prévenu étant axé sur l’idée que tous ne peuvent, par vocation religieuse, même lorsqu’ils ne sont pas violents, qu’être adeptes du jihad, sans se désolidariser de ceux qui se livrent à la violence au nom de leur foi.

Devant la Cour, le requérant soutient que sa condamnation pour provocation à la discrimination est contraire à l’article 10 de la Convention. Il considère que son constat d’une islamisation des territoires, qui menace la cohésion sociale, constitue un débat d’intérêt général. Il estime que sa condamnation ne répond pas à un besoin social impérieux. Selon lui, au contraire, elle constituerait une menace pour la société démocratique et le pluralisme car elle prive un intellectuel, dont les positions sont partagées par une partie importante de la société française, de sa voix au débat.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10

?