E.S. v. FINLAND

Publicat la 22 martie 2021 SECȚIUNE Cererea nr. 23903/20 E.S. împotriva Finlandiei depusă la 12 iunie 2020 a comunicat la 3 martie 2021 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la medicamentele forțate ale reclamantului într-un spital mental și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. Reclamantul invocă articolele 8 și 13 din Convenție. Reclamantul a fost admis într-un spital mental la 17 ianuarie 2020 și a fost de atunci medicat forțat. Medicamentul forțat a continuat atunci când reclamantul a fost transferat la un alt spital mental. Ea s-a plâns de medicamentele forțate la Curtea Administrativă, care a hotărât la 13 martie 2020 să-și respingă apelul fără să examineze fondurile deoarece medicamentele forțate nu s-au înscris în domeniul său de competență. La 18 mai 2020, Curtea Administrativă Supremă a refuzat să ceară apelul. Reclamantul a solicitat apoi Curtea de District să interzică medicația forțată, dar la 25 mai 2020 Curtea de District a susținut că aceaceasta a fost în mod clar o procedură judiciară administrativă și nu a putut fi hotărâtă de Curtea de District. La 14 aprilie 2020 admisia reclamantului la un spital mental a fost prelungită. Această decizie a fost confirmată de Curtea Administrativă la 1 Iunie 2020 când a respins, de asemenea, pentru a doua oară, cererea reclamantului de a opri medicamentul forțat fără a examina meritele. La momentul depunerii cererii sale la Curte, reclamantul a fost încă spitalizat. Solicitarea ei nu se referă la admiterea involuntară la un spital mental, ci numai la medicamentul forțat acolo. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, în ceea ce privește medicamentele ei forțate? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 22 March 2021

SECOND SECTION

Application no. 23903/20

E.S.

against Finland

lodged on 12 June 2020

communicated on 3 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the forced medication of the applicant in a mental hospital and the lack of an effective remedy in that respect. The applicant invokes Articles 8 and 13 of the Convention.

The applicant was admitted to a mental hospital on 17 January 2020 and has since then been forcibly medicated. The forced medication continued when the applicant was transferred to another mental hospital. She complained about the forced medication to the Administrative Court which decided on 13 March 2020 to dismiss her appeal without examining the merits since forced medication did not fall within its area of competence. On 18 May 2020 the Supreme Administrative Court refused the applicant leave to appeal. The applicant then requested the District Court to prohibit the forced medication but on 25 May 2020 the District Court held that it was clearly a matter of administrative judicial procedure and could not be decided by the District Court.

On 14 April 2020 the applicant’s admission to a mental hospital was prolonged. This decision was confirmed by the Administrative Court on 1

June 2020 when it also dismissed, for the second time, the applicant’s request to stop the forced medication without examining the merits.

At the time of the lodging of her application with the Court, the applicant was still hospitalised. Her application does not concern the involuntary admission to a mental hospital but only her forced medication there.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, as far as her forced medication is concerned? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?

2.

Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?