H.H. împotriva Finlandei

Publicat la 10 ianuarie 2022 SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 19035/21 H.H. împotriva Finlandiei depusă la 8 aprilie 2021 a comunicat la 16 decembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la lipsa unei audieri orale, la medicația forțată a reclamantului într-un spital mental și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. Reclamantul invocă art. 6, 8 și 13 din Convenție. Reclamantul a fost admis într-un spital mental la 9 aprilie 2020, iar șederea ei a fost prelungită la 5 mai și, respectiv, 31 iulie 2020. În această perioadă a fost medicată forțat. După fiecare decizie de a o recunoaște, reclamantul s-a plâns de deciziile de admitere și de medicamentele forțate la Curtea Administrativă, care de fiecare dată a refuzat cererea de audiere orală și a respins plângerile asupra medicamentelor forțate fără a examina meritele, deoarece medicamentele forțate nu intră în domeniul său de competență.

La 27 octombrie și, respectiv, 21 decembrie 2020, Curtea Administrativă Supremă a refuzat să acționeze. Reclamantul a depus apoi o cerere de compensare în fața unei instanțe de district în ceea ce privește medicamentele forțate. Aceste proceduri sunt încă în așteptare și nu sunt supuse prezentei cereri. A existat o audiere publică în acest caz, conform articolului 6 § 1 din Convenție? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, în ceea ce privește medicamentele ei forțate? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și în sensul articolului 8 § 2? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 10 January 2022

SECOND SECTION

Application no. 19035/21 H.H. against Finland lodged on 8 April 2021 communicated on 16 December 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the lack of an oral hearing, the forced medication of the applicant in a mental hospital and the lack of an effective remedy in that respect. The applicant invokes Articles 6, 8 and 13 of the Convention. The applicant was admitted to a mental hospital on 9 April 2020 and her stay there was prolonged on 5 May and 31 July 2020 respectively. During this period she has been forcibly medicated. After each decision to admit her, the applicant complained about the admission decisions and about the forced medication to the Administrative Court which each time refused her request for an oral hearing and dismissed her complaints on forced medication without examining the merits since forced medication did not fall within its area of competence.

On 27 October and 21 December 2020 respectively, the Supreme Administrative Court refused the applicant leave to appeal. The applicant then lodged a compensation claim before a district court in respect of the forced medication. These proceedings are still pending and not subject to the present application.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a public hearing in the present case, as required by Article 6 § 1 of the Convention? 2. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, as far as her forced medication is concerned? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2? 3. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?