CATANĂ v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
CATANĂ v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2021)
Publicat la 29 martie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 43237/13 Angela CATANĂ împotriva Republicii Moldova introdusă la 7 iunie 2013 comunicată la 8 martie 2021 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG În cadrul a două proceduri disciplinare puse în mișcare de procurorul general, Colegiul de Disciplinare a pronunțat împotriva ei acuzații severe în afara competențelor unui judecător judecătoresc pe baza recursului recurentei, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), al cărui membru era procuror general, a confirmat aceste hotărâri. Prin deciziile definitive din 13 și 24 decembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție și-a declinat competența cu privire la întrebările ridicate în fața recurentei, care se referă, printre altele, la fondul cauzei, și nota că legea permitea să se verifice numai dacă procedura de adoptare a deciziilor Forumului fusese respectată. În plus, Comisia a considerat că art. 6 din Convenția nr. 6 nu era aplicabil celor două proceduri. Prin urmare, Înalta Instanță a respins acțiunile recurentei ca inadmisibile. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta susține că, având în vedere faptul că șapte dintre cei doisprezece membri ai săi vor fi numiți pe baza unor criterii politice - inclusiv procurorul general care a declanșat procedurile disciplinare împotriva sa -, acesta nu era independent și imparțial. În plus, pe teren, Comisia se plânge că nu a putut contesta hotărârile Forumului în fața unei instanțe judecătorești depline și că Curtea Supremă de Justiție nu a efectuat în speță un control suficient, încălcând dreptul acesteia de a avea acces la o instanță judecătorească. 1 din Convenție, în domeniul său civil, se aplica procedurilor urmate în speță ( Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], n 63235/00, § 62, CEDH 2007 II, și Denisov c. Ucraina [GC], n 76639/2004/, § 52, 25 septembrie 2018) În . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Instanța independentă și imparțială (Denisov, citată anterior, §§ 60-65 și 68-70, și Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [GC], n 26374/18, § 219 și 231-34, 1 decembrie 2020) În cazul în care procedurile în fața acestor două autorități nu ar fi îndeplinit cerințele art. 6 alin. Denisov , citată anterior, § 73 și Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugalia [GC], n 55391/13 și alte 2 § 194, 6 noiembrie 2018)