MURUIANU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 29 martie 2021 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR. 43482/13 Ion MURUIAU împotriva Republicii Moldova introdusă la 11 iunie 2013 comunicat la 8 martie 2021 DE L A decis să-i propună, în contextul unei reforme judiciare, fie să accepte să fie transferat la o curte inferioară, fie să demisioneze. Recurentul a formulat o acțiune în fața Curții Supreme de Justiție care, printre altele, a invocat o lipsă de motivare a deciziei contestate, a lipsei dezbaterilor în fața Forumului și a încălcării drepturilor, care ar fi fost ale sale, de a participa la tribunal, de a fi ascultat în persoană și de a recuza membri ai CSM. Printr-o decizie definitivă din 19 decembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție și-a declinat competența cu privire la întrebările ridicate de reclamant și nota că legea ladică dreptul de a verifica numai dacă procedura de votare/adoptarea deciziei Forumului a fost respectată. În plus, Curtea a considerat că art. 6 din convenție nu era aplicabil în speță. În consecință, Înalta Instanță a respins recursul ca inadmisibil. Ulterior, reclamantul a fost transferat, la cererea sa, la o instanță de apel. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul a declarat că, ținând cont de deficiențele structurale și de aspectul de partid luat personal al unora dintre membrii săi, nu a fost independent și imparțial. Pe teren al acestui articol, acesta susține, de asemenea, că judecătorii Curții Supreme de Justiție nu erau independenți și imparțiali din cauza faptului că, în cazul în care aceștia își acceptau acțiunea, aceștia riscă să fie transferați într-o instanță inferioară locului său și că, în plus, aceștia erau supuși competențelor disciplinare ale CSM. Încă din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a participat la proces ținută în culpă, că nu a fost ascultat și nici nu a avut ocazia să-și pledeze cauza în fața acestei autorități, că procedura nu a fost contradictorie și că persoana nu și-a motivat decizia. Invocând art. 13 din Convenție, coroborată cu art. 6 din Convenție, susține, de asemenea, că Curtea Supremă de Justiție nu a efectuat un control suficient în acest caz, încălcând dreptul său de a avea acces la o instanță și dreptul la o acțiune efectivă. În cele din urmă, acesta susține că transferul său către o instanță inferioară a constituit o interferență în viața sa privată și profesională, contrar articolului 8 din Convenție. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) din Convenție, în ramura sa civilă, era aplicabil procedurii urmate în speță (Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, § 62 CEDH 2007 II și Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, § 52, 25 septembrie 2018) În cadrul acestuia, reclamantul a beneficiat de garanțiile oferite de art. 6 alineatul (1) din convenție, în special, Consiliul Superior al Magistraturii Ástráðsson a îndeplinit cerințele unui tribunal independent și nal (Denisov, citată anterior, §§ 60-65 și 68-70, și Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [GC], n 26374/18, § 219 și 231-34, 1 decembrie 2020) Procedura în fața acestei autorități a fost contradictorie (Kress c. France [GC], n 39594/98, § 74, CEDO 2001 VI) Cauza a fost audiată public de Consiliul Superior al Magistraturii (Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugalia [GC], n 55391/13 și 2 alții, § 187-192, 6 noiembrie 2018) Acesta din urmă și-a justificat în mod corespunzător hotărârea pronunțată în speță (ibidem , § 185) În cazul în care procedura în fața Consiliului Superior al Magistraturii nu ar fi îndeplinit cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție, controlul efectuat de Curtea Supremă de Justiție a fost suficient pentru a remedia deficiențele (Denisov, citată anterior, § 73, și Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 194) Curtea Supremă de Justiție îndeplinește cerințele de independență și de imparțialitate (Denisov, citată anterior, § 79, și Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, §§ 144-50) S-a încălcat dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție (Denisov, citată anterior, § 115-17) ? În ceea ce privește intervenția în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 §

Publié le 29 mars 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

43482/13

Ion MURUIANU

contre la République de Moldova

introduite le 11 juin 2013

communiquée le 8 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la carrière de magistrat du requérant. Au moment des faits, celui-ci était juge à la Cour suprême de justice. Le 20 novembre 2012, le Conseil supérieur de la magistrature («

CSM

») décida de lui proposer, dans le contexte d’une réforme judiciaire, soit d’accepter d’être transféré vers une cour inférieure soit de démissionner. Le requérant forma un recours devant la Cour suprême de justice arguant, entre autres, d’un manque de motivation de la décision contestée, d’une absence de débats devant le CSM et de la violation des droits, qui auraient été les siens, de participer à l’audience, d’être entendu en personne et de récuser des membres du CSM. Par une décision définitive du 19 décembre 2012, la Cour suprême de justice déclina sa compétence quant aux questions soulevées par le requérant et nota que la loi l’autorisait à vérifier seulement si la procédure de vote/adoption de la décision du CSM avait été respectée. Elle estima en outre que l’article 6 de la Convention n’était pas applicable en l’espèce. Par conséquent, la Haute juridiction rejeta le recours comme irrecevable.

Par la suite, le requérant fut transféré, à sa demande, vers une cour d’appel.

Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant allègue que, compte tenu des défaillances structurelles et de l’apparence de parti pris personnel de certains de ses membres, le CSM n’était pas indépendant et impartial. Sur le terrain de cet article, il avance également que les juges de la Cour suprême de justice n’étaient pas non plus indépendants et impartiaux en raison du fait que, s’ils accueillaient son action, ils risquaient d’être transférés vers une cour inférieure à sa place et qu’en outre ils étaient soumis aux pouvoirs disciplinaires du CSM. Toujours sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a pas participé à l’audience tenue par le CSM, qu’il n’a pas été entendu ni eu l’occasion de plaider sa cause devant cette autorité, que la procédure n’a pas été contradictoire et que le CSM n’a pas motivé sa décision. Invoquant l’article

13 de la Convention combiné avec l’article 6 de la Convention, il allègue en outre que la Cour suprême de justice n’a pas opéré un contrôle suffisant en l’espèce, en violation de son droit d’accès à un tribunal et de son droit à un recours effectif. Enfin, il allègue que son transfert vers une cour inférieure a constitué une ingérence dans sa vie privée et professionnelle, contraire à l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce (

Vilho Eskelinen et autres c.

Finlande

[GC], n

o

63235/00, § 62, CEDH 2007

‑

II, et

Denisov c. Ukraine

[GC], n

o

76639/11, § 52, 25 septembre 2018)

?

2.

Dans l’affirmative, le requérant a-t-il bénéficié des garanties offertes par l’article 6 § 1 de la Convention

?

3.

En particulier, le Conseil supérieur de la magistrature satisfaisait-il aux exigences d’un «

tribunal indépendant et impartial

» (

Denisov

, précité, §§

60-65 et 68-70, et

Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islande

[GC], n

o

26374/18, §§

219 et 231-34, 1

er

décembre 2020)

?

4.

La procédure devant cette autorité a-t-elle été contradictoire (

Kress c.

France

[GC], n

o

39594/98, § 74, CEDH 2001

‑

VI)

?

5.

La cause a-t-elle été entendue publiquement par le Conseil supérieur de la magistrature (

Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal

[GC], n

os

55391/13 et 2 autres, §§ 187-192, 6 novembre 2018)

?

6.

Ce dernier a-t-il dûment motivé sa décision rendue en l’espèce (

ibidem

, §

185)

?

7.

Au cas où la procédure devant le Conseil supérieur de la magistrature n’aurait pas rempli les exigences de l’article 6 § 1 de la Convention, le contrôle opéré par la Cour suprême de justice a-t-il été «

suffisant

» pour remédier aux lacunes (

Denisov

, précité, §

73, et

Ramos Nunes de Carvalho e Sá

, précité, § 194)

?

8.

La Cour suprême de justice satisfait-elle aux exigences d’indépendance et d’impartialité (

Denisov

, précité, §

79, et

Ramos Nunes de Carvalho e Sá

, précité, §§ 144-50)

?

9.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de de sa vie privée, au sens de l’article

8 §

1 de la Convention (

Denisov

, précité, §§

115-17)

? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article

8 §

2

?