DIEUDONNÉ c. FRANCE et 6 autres requêtes

Prezentată la 9 martie 2021, Publicată la 29 martie 2021, SECȚIUNEA CINCICE: Cererea nr. 59832/19 Beatrice DUMEDONA împotriva Franței și alte șase cereri (a se vedea lista din anexă) introdusă la 14 noiembrie 2019 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Reclamanții se numără printre coproprietarii unui ansamblu imobiliar situat loc de case noi în Villeurbanne, în periferia Lyon. Coproprietatea includea o clădire de cazare și un teren care era parțial ocupat de garaje. La începutul anilor 2 În iulie 2004, comunitatea urbană Lyon a aprobat crearea unei zone de amenajare concertată (ZAC) În zona în care se află spațiul pentru casele noi și coproprietatea reclamanților. Realizarea ZAC a fost încredințată agenției publice de amenajare și construcție a departamentului Rhône, ceea ce comunitatea urbană Lyon a aprobat în aceeași zi. Orașul Villeurbanne a achiziționat diverse clădiri prin acord amiabil sau preempțional, inclusiv garajele care făceau parte din coproprietatea reclamanților. Prin decretele prefectale din 6 iunie 2007 și 27 ianuarie 2010, lucrările de amenajare ale ZAC au fost declarate de interes public, iar parcelele incluse în perimetrul declarației de interes public au fost declarate cesibile. Printr-o ordonanță din 15 februarie 2010, președinta Tribunalului de Mare Instanță din Lyon, judecător de la Hotărârea judecătorului din 12 mai 2012 pentru județul Rhone, după ce a făcut în zadar o ofertă prealabilă de despăgubire, OPAC îl sesizează pe judecător cu privire la exproprierea pentru departamentul Rhône în scopul stabilirii despăgubirilor de expropriere care urmează să fie alocate sindicatului coproprietarilor în temeiul dreptului de proprietate asupra bunurilor de coproprietate ale reclamanților. LAOPAC din Rhône propunea ca principala proprietate să fie stabilită la 40 000 EUR și la 5 000 EUR. Sindicatul coproprietarilor a solicitat 1 235 500 EUR pentru principalul loc de muncă (860 400 EUR pentru terenul de teren al loturilor de coproprietate (unde se aflau garajele) și 375 750 EUR pentru terenul de joacă al curții și ale căii deservire a proprietății) și 125 615 EUR pentru locul de muncă. Printr-o hotărâre din 12 mai 2012, judecătorul de la mai 2012, judecătorul de expropriere a stabilit la mai mare de 1 EUR pentru terenul de teren al loturilor de coproprietăți și 84 240 EUR pentru terenul de joacă al curții și al căii de deservire, și la locul de reangajare la 9 424 EUR. La 12 mai 2012, în cursul adunării generale a coproprietarilor, care s-a întrunit la 25 iunie 2012, orașul Villeurban și OPAC au votat împotriva apelului din 12 mai 2012. ; Ceilalți opt coproprietari prezenți sau reprezentați au votat pentru. Cu toate acestea, orașul și OPAC fiind majoritare în tațime din cauza achizițiilor deja realizate, decizia adunării generale a fost de a nu interjecta apelul. Mai 2012 la sindicatul coproprietarilor, care, în septembrie 2012, le-a repartizat între coproprietari în funcție de numărul de milieme de care dispuneau fiecare. Reclamanții au sesizat în mod propriu curtea administrativă din Lyon la 11 septembrie 2012. printr-o hotărâre din 28 mai 2013, instanța din Lyon a declarat apelantul inadmisibil prin următorul motiv: (...) recursul [interjucat de reclamanți] trebuie să fie declarat inadmisibil din moment ce aceste persoane fizice al căror drept la recurs este dobândit prin principiu, nu au fost totuși constituite din punct de vedere juridic în primă instanță ca atare și nu pot susține în mod suplimentar că au fost reprezentate de către sindicatul coproprietarilor ale căror scopuri și misiuni sunt distincte de interesele private pe care le apără fiecare proprietar în cadrul procedurii de expropriere Invocând în special dreptul lor la o cale de atac eficientă și la art. 6 din convenție, reclamanții s-au ocupat de casare. Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre din 18 noiembrie 2014 motivată astfel [...] care se așteaptă ca [reclamanții] să fi invocat o hotărâre prin care să se stabilească cuantumul indemnizațiilor principale și de ocupare a forței de muncă care să revină sindicatului coproprietarilor ca urmare a exproprierii terenului de pe teren al acestei coproprietăți și care, în mod întemeiat, să nu fi fost constituite din punct de vedere juridic în primă instanță, să nu fi putut susține că sindicatul coproprietarilor ai căror obiect și misiune sunt distincte de interesele private pe care le apără fiecare coproprietar în cadrul unei proceduri de expropriere, curtea de apel, care nu era obligată să răspundă la concluzii restante, a înțeles exact că cererea (...) era inadmisibilă (...) La 24 martie 2015, reclamanții au sesizat instanța de expropriere pentru departamentul Rhône în scopul retragerii și reformulării hotărârii din 12 mai 2012. EUR, respectiv, au susținut că partea lor terță este admisibilă în calitatea lor de proprietari în subdiviziuni ale părților comune care dispun în această calitate de o acțiune concurentă cu cea a sindicatului de coproprietate, care nu îi reprezenta. Prin hotărârea din 1 iulie 2015, judecătorul de la ui expropriere a declarat reclamanții inadmisibili în terța lor opoziție. El a constatat că exproprierea n a vizat doar părțile comune ale coproprietății și că, în consecință, despăgubirea fusese stabilită în beneficiul sindicatului coproprietarilor în calitate de reprezentant al coproprietarilor pentru drepturile lor asupra părților comune. Întrucât au fost reprezentate în instanța atacată și nu numai pentru apărarea propriilor drepturi aferente loturilor private, reclamanții nu au îndeplinit condițiile prevăzute la art. 583 din Codul de procedură civilă. La 11 septembrie 2015, reclamanții au solicitat această hotărâre în fața instanței din Lyon, care a confirmat acest lucru la 21 noiembrie 2017 printr-o hotărâre motivată în acest sens. (...) expropriere na... a făcut că pe părțile comune ale coproprietăii și dreptul la despăgubiri a fost stabilită în beneficiul sindicatului coproprietarilor în calitatea sa de reprezentant al coproprietarilor pentru drepturile lor asupra patriei comune. Pe de altă parte, apelanții solicită o reevaluare a activităților de expropriere ale părților comune și nu apără un prejudiciu personal și distinct de interesele apărate de sindicatele lor. Prin urmare, prin faptul că au fost reprezentate în mod legal la judecata atacată și în fapt nu numai pentru apărarea propriilor lor drepturi legate de loturile lor private, nici pentru devalorizarea lotului lor privat ca urmare a pierderii părților comune care fac obiectul de expropriere, coproprietarii sunt inadmisibili în partea lor terță opoziie. Reprezentarea coproprietarilor de către sindicatele lor în fața judecătorului de la iulie 1965, nu permite coproprietarilor să eludeze dispozițiile [acestui articol] și să se substituie acestuia pentru apărarea interesului comun. Coproprietarii nu sunt privați de o cale de atac efectivă, prin urmare - că pot acționa împreună cu sindicatul coproprietarilor, atunci când interesele lor personale distincte de cele apărate de sindicat sunt în cauză; - sunt membri ai sindicatului, - că organizația și funcționarea sindicatului este în conformitate cu legea din 10 iulie 1965 și, prin urmare, democratică - au fost convocate la adunările generale în cursul cărora au fost luate deciziile și împotriva cărora au recurs efectiv, în special în caz de abuz de majoritate (...). Recurenții s-au ocupat de casare la 29 martie 2018, invocând în special dreptul lor la o cale de atac efectivă și articolele 6 și 13 din Convenția nr. 1 din Protocolul nr. 16 mai 2019, Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre redactată după cum urmează: [...] care a declarat că exproprierea a avut loc numai pe părți comune ale coproprietății, că a fost stabilită pentru sindicatul coproprietarilor în calitatea sa de reprezentant al coproprietarilor pentru drepturile lor asupra părților comune, că coproprietarii au solicitat doar o reevaluare a acestei despăgubiri și că, nu numai pentru apărarea propriilor drepturi legate de loturile lor private, nici pentru devalorizarea acestor loturi ca urmare a pierderii părților comune vizate de dreptul de proprietate, ei nu au apărat un prejudiciu personal și distinct de interesele apărate de sindicat și au reținut că coproprietarii nu erau privați de o cale de atac efectivă atunci când au putut acționa, în același timp cu sindicatul coproprietarilor, atunci când interesele lor personale distincte de cele apărate de acesta erau în cauză, că organizarea și funcționarea sindicatului erau conforme cu legea din 10 aprilie 2007; În iulie 1965, au fost convocate adunările generale în cursul cărora au fost luate deciziile și împotriva cărora au intentat o acțiune efectivă, în special în caz de abuz de majoritate, instanța de judecată a dedus în mod întemeiat că terța opoziție era inadmisibilă (...) Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 65-557 din 10 iulie 1965 de stabilire a statutului de coproprietate a clădirilor construite (versiune aplicabilă la momentul faptelor cauzei) Comunitatea coproprietarilor este constituită într-un sindicat, care are personalitate civilă (art. 14 din lege) și care are calitate de a acționa în justiție în numele colectivității, chiar și împotriva unora dintre coproprietari (art. 15 din lege). În caz de expropriere din motive de interes public al părților comune, sumele care corespund prețului lor se împart de drept între coproprietari în loturile din care au făcut parte aceste părți comune și proporțional cu cota acestor părți legate de fiecare lot (art. 16-1 din lege). În cazul în care exproprierea se referă numai la părți comune ale tuturor coproprietarilor, aceaceasta este urmărită în mod valabil și pronunțată împotriva sindicatului care reprezintă coproprietarii și titularii de drepturi imobiliare reale (art. 16-2 din lege). e dreptul de a introduce o cale de atac aparține oricărei persoane care are interes și care a fost parte în primă instanță (art. 546 din Codul de procedură civilă) sau parte prin reprezentare. Orice persoană care nu a fost nici parte, nici reprezentată într-o judecată și care are un interes în aceasta poate forma o a treia opoziție, pentru a-l face să se retragă sau să-l reformeze în beneficiul său. Terța opoziție pune în discuție cu privire la autorul său punctele pe care le critică, pentru a se putea rejudeca în fapt și în drept (articolele 582 și 583 din Codul de procedură civilă). GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție și art. 1 art. Sunt reclamanții întemeiate să susțină că, din cauza hotărârii din 12 mai 2012 și din cauza hotărârii din 12 mai 2012, a avut loc o încălcare, în circumstanțele cauzei lor, a articolului 6 alineatul (1) din convenție, în măsura în care garantează dreptul la o instanță și/sau la art. 1 din Protocolul nr. 1, cu condiția sa procedurală și/sau a articolului 13 din convenție combinată cu această ultimă dispoziție? 2. Ce concluzie trebuie trasă în această privință, indicată de instanța de apel din Lyon în hotărârea sa din 21 noiembrie 2017, că reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza instanța internă cu privire la o cale de atac pentru abuz de majoritate? Anexă Cerere N Numele cauzei Introduse Reclamantul Anul nașterii Locul de reședință 59832/19 Dumnezeudonnat c. Franța 14/11/2019 Beatrice DUMNEAVOIE 1985 Villeurbană franceză 27523/20 Bazin c. Franța 14/11/2019 Gregory BAZIN 1978 Villeurbană franceză 27534/20 Terrolle c. Franța 14/11/2019 Luc TERROLLE 1972 Villeurbanne français 27578/20 Dias c. France 14/11/2019 Beatrice DIAS 1955 Villeurbanne française 27586/20 Courlet c. Franța 14/11/2019 Marguerite CURLET 1957 Villeurbane Français 27589/20 Gimenez c. Franța 14/11/2019 Yves GIMENEZ 1948 Dover français 27591/20 Tardy c. Franța 14/11/2019 Fabienne TARDY 1981 Villeurbanne français

Communiquée

le 9 mars 2021

Publié le 29 mars 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

59832/19

Béatrice DIEUDONNE contre la France

et six autres requêtes

(voir liste en annexe)

introduite le 14 novembre 2019

EXPOSÉ DES FAITS

La liste des parties requérantes figure en annexe.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants figurent parmi les copropriétaires d’un ensemble immobilier situé place des maisons neuves à Villeurbanne, dans la périphérie de Lyon. La copropriété comprenait un immeuble d’habitation et un terrain qui était partiellement occupé par des garages.

Au début des années 2

000, la ville de Villeurbanne projeta de mettre en œuvre une opération d’urbanisme dans le quartier des maisons neuves, dans le but notamment de développer son caractère résidentiel. Le

12

juillet

2004, la communauté urbaine de Lyon approuva à cette fin la création d’une zone d’aménagement concertée (la «

ZAC

» des maisons neuves), dans le périmètre de laquelle se trouve la place des maisons neuve et la copropriété des requérants. La réalisation de la ZAC fut confiée à

l’office public d’aménagement et de construction («

OPAC

») du

département du Rhône, ce que la communauté urbaine de Lyon approuva le même jour.

La ville de Villeurbanne acquit divers immeubles par accord amiable ou par préemption, dont les garages qui relevaient de la copropriété des requérants.

Par des arrêtés préfectoraux des 6 juin 2007 et 27 janvier 2010, les travaux d’aménagement de la ZAC furent déclarés d’utilité publique et les parcelles comprises dans le périmètre de la déclaration d’utilité publique furent déclarées cessibles. Par une ordonnance du 15 février 2010, la présidente du tribunal de grande instance de Lyon, juge de l’expropriation pour le département du Rhône, déclara expropriés pour cause d’utilité publique au profit de l’OPAC, divers immeubles nécessaires à la réalisation de l’opération, dont le terrain d’assiette de la copropriété des requérants.

Le jugement du juge de l’expropriation pour le département du Rhône du 12 mai 2012

Après avoir vainement fait une offre préalable indemnitaire, l’OPAC saisit le juge de l’expropriation pour le département du Rhône aux fins de fixation des indemnités d’expropriation devant être allouées au syndicat des copropriétaires au titre de l’expropriation des biens de la copropriété des requérants.

L’OPAC du Rhône proposait que l’indemnité principale d’expropriation soit fixée à 40

000 euros (EUR) et l’indemnité de remploi, à 5

000 EUR. Le syndicat des copropriétaires demandait 1

235

500 EUR au titre de l’indemnité principale (860

400 EUR

pour le terrain d’assiette de lots de copropriété

(où se trouvaient les garages) et 375

750 EUR pour le terrain d’assiette de la cour et de la voie de desserte de la copropriété) et 125

615

EUR pour l’indemnité de remploi.

Par un jugement du 12 mai 2012, le juge de l’expropriation fixa l’indemnité principale à 1 EUR pour le terrain d’assiette de lots de copropriété et 84

240 EUR pour le terrain d’assiette de la cour et de la voie de desserte, et l’indemnité de remploi à 9

424 EUR.

L’appel interjeté par les requérants

Les requérants firent convoquer l’assemblée générale des copropriétaires afin de décider d’interjeter appel du jugement du 12 mai 2012.

Au cours de l’assemblée générale des copropriétaires, qui se réunit le 25

juin 2012, la ville de Villeurbanne et l’OPAC votèrent contre l’appel

; les huit autres copropriétaires présents ou représentés votèrent pour. Toutefois, la ville et l’OPAC étant majoritaires en tantièmes en raison des acquisitions déjà réalisées, la décision de l’assemblée générale fut de ne pas interjeter appel.

L’OPAC versa l’indemnité d’expropriation fixée par le jugement du 12

mai 2012 au syndicat des copropriétaires, qui, en septembre 2012, la répartit entre les copropriétaires en fonction du nombre de millièmes dont chacun disposait.

Les requérants saisirent de leur propre chef la cour administrative d’appel de Lyon le 11 septembre 2012.

Par un arrêt du 28 mai 2013, la cour d’appel de Lyon déclara l’appel irrecevable par le motif suivant

:

«

(...) l’appel [interjeté par les requérants] doit être déclaré irrecevable dès lors que ces personnes physiques dont le droit de recours est par principe acquis, n’étaient toutefois pas juridiquement constituées en première instance en tant que telles et ne peuvent pas d’avantage soutenir avoir été représentées es qualité par le syndicat des copropriétaires dont l’objet et la mission sont distincts des intérêts privés que défend chacun des propriétaires dans le cadre de la procédure d’expropriation

».

Invoquant notamment leur droit à un recours effectif et l’article 6 de la Convention, les requérants se pourvurent en cassation.

La Cour de cassation rejeta le pourvoi par un arrêt du 18 novembre 2014 ainsi motivé

:

«

(...) attendu qu’ayant relevé que les [requérants] avaient relevé appel d’un jugement ayant fixé le montant des indemnités principale et de remploi revenant au syndicat des copropriétaires à la suite de l’expropriation du terrain d’assiette de cette copropriété, et retenu à bon droit que les copropriétaires, qui n’étaient pas juridiquement constitués en première instance, ne pouvaient soutenir avoir été représentés par le syndicat des copropriétaires dont l’objet et la mission sont distincts des intérêts privés que défend chacun des copropriétaires dans le cadre d’une procédure d’expropriation, la cour d’appel, qui n’était pas tenue de répondre à des conclusions inopérantes, en a exactement déduit que l’appel (...) était irrecevable (...)

».

L’opposition formée par les requérants

Le 24 mars 2015, les requérants saisirent le juge de l’expropriation pour le département du Rhône aux fins de rétractation et réformation du jugement du 12 mai 2012. Ils demandaient que les indemnités principales d’expropriation et de remploi soient fixées à 8

825

700

EUR et 2

206

425

EUR respectivement. Ils faisaient valoir que leur tierce opposition était recevable en leur qualité de propriétaires en indivision des parties communes disposant en cette qualité d’une action concurrente à celle du syndicat de copropriété, qui ne les représentait pas.

Par un jugement du 1

er

juillet 2015, le juge de l’expropriation déclara les requérants irrecevables en leur tierce opposition. Il constata que l’expropriation n’avait porté que sur les parties communes de la copropriété et qu’en conséquence, l’indemnisation avait été fixée au profit du syndicat des copropriétaires en sa qualité de représentant des copropriétaires pour leurs droits sur les parties communes. Il en déduisit qu’ayant été représentés au jugement attaqué et n’agissant pas pour la seule défense de leurs propres droits attachés à leurs lots privatifs, les requérants ne remplissaient pas les conditions posées par l’article 583 du code de procédure civile.

Le 11 septembre 2015, les requérants interjetèrent appel de ce jugement devant la cour d’appel de Lyon, qui le confirma le 21 novembre 2017 par un arrêt ainsi motivé

:

«

(...) l’expropriation n’a (...) porté que sur les parties communes de la copropriété et l’indemnisation a été fixée au profit du syndicat des copropriétaires en sa qualité de représentant des copropriétaires pour leurs droits sur les patries communes. D’autres part, les appelants sollicitent une réévaluation des indemnités d’expropriation des parties communes et ne défendent pas un préjudice personnel et distinct des intérêts défendus par leur syndicat.

En conséquence, en ayant été légalement représentés au jugement attaqué et en n’agissant pas pour la seule défense de leurs propres droits attachés à leur lots privatifs, ni pour la dévalorisation de leur lot privatif du fait de la perte des parties communes objet de l’expropriation, les copropriétaires sont irrecevables en leur tierce opposition.

La représentation des copropriétaires par leur syndicat devant le juge de l’expropriation ne leur a pas conféré la qualité processuelle de partie à l’instance, de sorte qu’ils n’avaient pas qualité pour faire appel.

Mais la représentation des copropriétaires au sens de l’article 16-2 de la loi du 10

juillet 1965, ne permet pas aux copropriétaires de contourner les dispositions de [cet article] et de se substituer à lui pour la défense de l’intérêt commun.

Les copropriétaires ne sont pas privés d’un recours effectif, dès lors

:

- qu’ils peuvent agir concurremment au syndicat des copropriétaires, lorsque leurs intérêts personnels distincts de ceux défendus par le syndicat sont en cause,

- qu’ils sont membres du syndicat,

- que l’organisation et le fonctionnent du syndicat est conforme à la loi du 10

juillet

1965 et donc démocratique,

- qu’ils ont été convoqués aux assemblées générales au cours desquelles les décisions ont été prises et contre lesquelles ils ont disposé de recours effectifs, notamment en cas d’abus de majorité (...).

»

Les requérants se pourvurent en cassation le 29 mars 2018, invoquant notamment leur droit à un recours effectif et les articles 6 et 13 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1.

Le 16 mai 2019, la Cour de cassation rejeta le pourvoi par une arrêt rédigé comme il suit

:

«

(...) attendu qu’ayant relevé que l’expropriation n’avait porté que sur des parties communes de la copropriété, que l’indemnisation avait été fixée au profit du syndicat des copropriétaires en sa qualité de représentant des copropriétaires pour leurs droits sur les parties communes, que les copropriétaires demandaient seulement une réévaluation de cette indemnisation et que, n’agissant pas pour la seule défense de leurs propres droits attachés à leurs lots privatifs, ni au titre de la dévalorisation de ces lots du fait de la perte des parties communes objet de l’expropriation, ils ne défendaient pas un préjudice personnel et distinct des intérêts défendus par le syndicat et retenu que les copropriétaires n’étaient pas privés d’un recours effectif dès lors qu’ils pouvaient agir, concurremment avec le syndicat des copropriétaires, lorsque leurs intérêts personnels distincts de ceux défendus par celui-ci étaient en cause, que l’organisation et le fonctionnement du syndicat était conforme à la loi du 10

juillet

1965 et qu’ils avaient été convoqués aux assemblées générales au cours desquelles les décisions avaient été prises et contre lesquelles ils avaient disposé de recours effectifs, notamment en cas d’abus de majorité, la cour d’appel en a déduit à

bon droit que la tierce opposition était irrecevable (...)

».

Le droit et la pratique internes pertinents

La loi n

o

65-557 du 10 juillet 1965 fixant le statut de la copropriété des immeubles bâtis (version applicable à l’époque des faits de la cause)

La collectivité des copropriétaires est constituée en un syndicat, qui a la personnalité civile (article 14 de la loi) et qui a qualité pour agir en justice au nom de la collectivité, même contre certains des copropriétaires (article

15 de la loi).

En cas d’expropriation pour cause d’utilité publique de parties communes, les sommes qui correspondent à leur prix se divisent de plein droit entre les copropriétaires dans les lots desquels figuraient ces parties communes et proportionnellement à la quotité de ces parties afférentes à

chaque lot (article 16-1 de la loi). Lorsque l’expropriation porte uniquement sur des parties communes à l’ensemble des copropriétaires, elle est valablement poursuivie et prononcée à l’encontre du syndicat représentant les copropriétaires et titulaires de droits réels immobiliers (article 16-2 de la loi).

L’appel et l’opposition

L

e droit d’appel appartient à toute personne qui y a intérêt et qui était partie en première instance (article 546 du code de procédure civile) ou partie par représentation.

Toute personne qui n’était ni partie ni représentée à un jugement et qui y a intérêt peut former tierce opposition, afin de le faire rétracter ou réformer à son profit. La tierce opposition remet en question relativement à son auteur les points jugés qu’elle critique, pour qu’il soit à nouveau statué en fait et en droit (articles 582 et 583 du code de procédure civile).

GRIEF

Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et l’article

1

du

Protocole n

o

1, les requérants se plaignent de ce qu’ils n’ont pas eu accès à

un juge pour déterminer l’indemnisation qui leur était due au titre de l’expropriation de biens appartenant à la copropriété dont ils sont membres.

QUESTIONS AUX PARTIES

?

ANNEXE

Requête N

o

Nom de l’affaire

Introduite le

Requérant

Année de naissance

Lieu de résidence

Nationalité

1.

59832/19

Dieudonné c. France

14/11/2019

Béatrice DIEUDONNE

1985

Villeurbanne

française

2.

27523/20

Bazin c. France

14/11/2019

Grégory BAZIN

1978

Villeurbanne

français

3.

27534/20

Terrolle c. France

14/11/2019

Luc TERROLLE

1972

Villeurbanne

français

4.

27578/20

Dias c. France

14/11/2019

Béatrice DIAS

1955

Villeurbanne

française

5.

27586/20

Courlet c. France

14/11/2019

Marguerite COURLET

1957

Villeurbanne

française

6.

27589/20

Gimenez c. France

14/11/2019

Yves GIMENEZ

1948

Douvres

français

7.

27591/20

Tardy c. France

14/11/2019

Fabienne TARDY

1981

Villeurbanne

français