- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 martie 2021
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Dommage matériel - réparation
Volchkova și Mironov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA VOLCHKOVA ȘI MIRONOV c. RUSSIE (Cercetările nr. 45668/05 și 2292/06) HOTĂRÂREA (Revizuirea) Art 41 • Satisfacție echitabilă • Revizuirea pentru acordarea unei sume pentru daune materiale moștenitorilor reclamantului decedat STRASBURG 9 martie 2021 DEFINITIVF 09/06/2021 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție.
În cauza Volchkova și Mironov c. Rusia (cerere de revizuire a hotărârii din 15 octombrie 2019), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o Cameră compusă din Paul Lémpres, președinte, Georgios A. Serghides, Dmitry Dedov, Alena Poláčková, María Elósegui, Gilberto Felici, Erik Wennerström, judecători, și din Milano Blaško, grefier de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 9 februarie 2021, Tribunalul a adoptat, la această dată, procedura La originea cauzei se află două hotărâri (n 45668/05 și 2292/06) îndreptate împotriva Federației Ruse și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Tatyana Grigoryevna Volchkova ( La 9 decembrie 2005 și, respectiv, la 30 decembrie 2005, în temeiul articolului 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Prin hotărârea din 15 martie 2017, Curtea a hotărât că exproprierea bunurilor reclamanților situate la Lyoubertsy a fost efectuată cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție și a adresat problema cererilor de daune materiale formulate de părțile interesate (Volchkova și Mironov c. Rusia, nr 45668/05 și 2292/06, 28 martie 2017). octombrie 2019, Curtea, hotărând cu privire la cererile de daune materiale prezentate de solicitanți,
a decis să aloce 16 700 de dolari americani (USD) recurentei și 42 000 USD reclamantului și a respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. La 15 ianuarie 2020, guvernul a informat Curtea că a aflat că reclamantul a decedat la 16 februarie 2019. În consecință, a solicitat eliminarea rolului cererii acestui solicitant, prin revizuirea hotărârii din 15 octombrie 2019, pe baza articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții. Această cerere a fost comunicată avocatului domnului M. Mironov. La 20 februarie 2020, aceasta a solicitat Curții să revizuiască această hotărâre. În sprijinul cererii sale, aceasta a atașat certificatele de succesiune ale domnului Mironov în favoarea fiului său, Yuriy Borisovich Mironov, și a văduvei sale, M. Zukhra Timurovna Fattahova, moștenitori egali, și a indicat că aceștia doresc să continue cererea în numele apropiatului lor decedat pentru a putea percepe suma de 42 000 USD alocată de Curte.
La 22 iunie 2020, Curtea a examinat cererile în curs de revizuire și a decis să acorde părților un termen de trei luni pentru a-și prezenta eventualele observații. Acestea au ajuns la Curte la 16 septembrie (pentru guvern) și la 30 octombrie (pentru avocata domnului Mironov) 2020. octombrie 2019, din cauza decesului dlui Mironov înainte de adoptarea hotărârii menționate, consideră că cererea nr. 2292/06 trebuie eliminată din rol, în conformitate cu art. 1 litera (a) din convenție. El susține că nici avocata, nici moștenitorii defunctului nu au informat Curtea cu privire la acest deces în timp util, în timp ce prima avea cunoștință de existența procedurii în fața Curții și că al doilea dintre aceștia trăiau cu reclamantul și știau că avea o cerere pendinte.
În esență, acesta consideră că avocata nu a furnizat motive întemeiate care să justifice faptul că Curtea nu a fost informată în timp util cu privire la decesul domnului Mironov. Avocata reclamantului indică faptul că nu a aflat de decesul acestuia din urmă în ianuarie 2020, când a primit scrisoarea Curții în acest sens și că succesorii legali ai clientului său nu știau de existența procedurii în fața Curții și, prin urmare, nu s-au gândit să o informeze pe aceasta sau pe ea însăși cu privire la acest deces. Curtea constată că domnul Yuriy Borisovich Mironov și dl Mironov și dl Mironov nu au luat în considerare să o informeze pe aceasta sau pe ea însăși cu privire la acest deces. Zukhra Timurovna Fattahova sunt rude și moștenitori în mod egal ai reclamantului, decedat după introducerea cererii și înainte de adoptarea hotărârii privind satisfacția echitabilă.
Aceasta amintește jurisprudența constantă, potrivit căreia permite în mod normal rudelor unui reclamant decedat să continue procedura în fața ei (a se vedea, de exemplu, Dyller c. Polonia (revizuire), n 39842/05, 15 februarie 2011, Frančiška Štefančičc. Slovenia (revizuire), n 58349/09, 9 octombrie 2018, Rodionov c. Rusia (revizuire), n 9106/09, §§ 6-7, 27 august 2019, și Ana Ionescu și alții (revizuire), n 19788/03 și 18 alții, 3 martie 2020). Având în vedere circumstanțele din speță, Curtea nu vede niciun motiv pentru a proceda altfel și consideră că, pentru a permite moștenitorilor reclamantului să colecteze sumele alocate rudelor lor, este necesar să se revizuiască hotărârea din 15 octombrie 2019 în temeiul articolului 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, este formulată astfel.
În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează (...) 10. Prin urmare, Comisia decide că … Prin aceste motive, Curtea, în L.A., hotărăște să accepte cererea în rejudecare a hotărârii din 15 octombrie 2019 formulată de reclamantă în consecință A declarat că statul pârât trebuie să plătească în comun dlui Yuriy Borisovich Mironov și dlui Zukhra Timurovna Fattahova, moștenitori ai dlui Boris Petrovich Mironov (reclamantul cererii nr. 2292/06), în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 42 000 USD (cu o valoare de aproximativ două mii USD) pentru daune materiale, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 martie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. Milan Blaško. Paul Lumper Premier Președinte
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE VOLCHKOVA ET MIRONOV c. RUSSIE (Requêtes n os 45668/05 et 2292/06) ARRÊT (Révision) Art 41 • Satisfaction équitable • Révision visant à l’octroi d’une somme pour dommage matériel aux héritiers du requérant décédé STRASBOURG 9 mars 2021 DÉFINITIF 09/06/2021 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Volchkova et Mironov c. Russie (demande en révision de l’arrêt du 15 octobre 2019), La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une Chambre composée de : Paul Lemmens, président, Georgios A. Serghides, Dmitry Dedov, Alena Poláčková, María Elósegui, Gilberto Felici, Erik Wennerström, juges, et de Milan Blaško, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 février 2021, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n os 45668/05 et 2292/06) dirigées contre la Fédération de Russie et dont deux ressortissants de cet État, M me Tatyana Grigoryevna Volchkova (« la requérante de la requête n o 45668/05 », « la requérante ») et M. Boris Petrovich Mironov (« le requérant de la requête n o 2292/06 », « le requérant »), ont saisi la Cour respectivement le 9 décembre 2005 et le 30 décembre 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Par un arrêt du 28 mars 2017 (« l’arrêt au principal »), la Cour a jugé que l’expropriation des biens des requérants situés à Lyoubertsy avait été effectuée en violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention et elle a réservé la question relative aux demandes pour dommage matériel formulées par les intéressés ( Volchkova et Mironov c. Russie , n os 45668/05 et 2292/06, 28 mars 2017).
Par un arrêt du 15 octobre 2019, la Cour, statuant sur les demandes de dommage matériel présentées par les requérants, a décidé d’allouer 16 700 dollars américains (USD) à la requérante et 42 000 USD au requérant, et a rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
Le 15 janvier 2020, le Gouvernement a informé la Cour qu’il avait appris que le requérant était décédé le 16 février 2019. Il a en conséquence sollicité la radiation du rôle de la requête de ce requérant, par la révision de l’arrêt du 15 octobre 2019, sur le fondement de l’article 80 du règlement de la Cour. Cette demande a été communiquée à l’avocate de M. Mironov. Le 20 février 2020, celle-ci a demandé à la Cour de réviser cet arrêt. À l’appui de sa demande, elle a joint les certificats de succession de M. Mironov au profit de son fils, M. Yuriy Borisovich Mironov, et de sa veuve, M me Zukhra Timurovna Fattakhova, héritiers à parts égales, et elle a indiqué que ceux-ci souhaitaient poursuivre la requête au nom de leur proche décédé afin de pouvoir percevoir la somme de 42 000 USD allouée par la Cour.
Le 22 juin 2020, la Cour a examiné les demandes en révision et a décidé d’accorder aux parties un délai de trois mois pour présenter leurs éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 16 septembre (pour le Gouvernement) et le 30 octobre (pour l’avocate de M. Mironov) 2020. EN DROIT
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
6. Le Gouvernement demande la révision de l’arrêt du 15 octobre 2019, en raison du décès de M. Mironov avant l’adoption dudit arrêt. Il estime que la requête n o 2292/06 doit être rayée du rôle, en application de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Il argue que ni l’avocate ni les héritiers du défunt n’ont informé la Cour de ce décès en temps utile, alors que la première avait connaissance de l’existence de la procédure devant la Cour et que les seconds vivaient avec le requérant et savaient qu’il avait une requête pendante. Il considère en substance que l’avocate n’a pas fourni de raisons valables justifiant le fait que la Cour n’a pas été informée du décès de M. Mironov en temps utile.
L’avocate du requérant indique qu’elle n’a appris le décès de ce dernier qu’en janvier 2020, lorsqu’elle a reçu la lettre de la Cour en ce sens, et que les successeurs légaux de son client ne connaissaient pas l’existence de la procédure devant la Cour et, de ce fait, n’ont pas pensé à informer celle-ci ou elle-même de ce décès.
La Cour constate que M. Yuriy Borisovich Mironov et M me Zukhra Timurovna Fattakhova sont proches parents et héritiers à parts égales du requérant, décédé après l’introduction de la requête et avant l’adoption de l’arrêt relatif à la satisfaction équitable.
Elle rappelle sa jurisprudence constante, selon laquelle elle autorise normalement les proches d’un requérant décédé à poursuivre la procédure devant elle (voir, par exemple, Dyller c. Pologne (révision), n o 39842/05, 15 février 2011, Frančiška Štefančič c. Slovénie (révision), n o 58349/09, 9 octobre 2018, Rodionov c. Russie (révision), n o 9106/09, §§ 6-7, 27 août 2019, et Ana Ionescu et autres c. Roumanie (révision), n os 19788/03 et 18 autres, 3 mars 2020). Vu les circonstances de l’espèce, la Cour ne voit pas de raison de procéder autrement, et elle estime que, afin de permettre aux héritiers du requérant de percevoir les sommes allouées à leur proche, il y a lieu de réviser l’arrêt du 15 octobre 2019 en application de l’article 80 de son règlement, qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...) »
Elle décide en conséquence qu’il y a lieu d’octroyer conjointement à M. Yuriy Borisovich Mironov et M me Zukhra Timurovna Fattakhova la somme de 42 000 USD précédemment accordée à M. Mironov.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 15 octobre 2019 formulée par la partie requérante concernée ; en conséquence Dit a) que l’État défendeur doit verser conjointement à M. Yuriy Borisovich Mironov et M me Zukhra Timurovna Fattakhova, héritiers de M. Boris Petrovich Mironov (le requérant de la requête n o 2292/06), dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 42 000 USD (quarante-deux mille dollars américains) pour dommage matériel, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 mars 2021, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Milan Blaško Paul Lemmens Greffier Président