BOUTON c. FRANCE

Publicat la 6 aprilie 2021 A CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 22636/19 Eloise BOUTON împotriva Franței, introdusă la 31 mai 2019, comunicată la 16 martie 2021 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Condamnarea recurentei, care, în calitate de membru al FEMES, a manifestat la 20 decembrie 2013 într-o biserică din Paris, prezentându-se cu trunchiul gol și acoperit de sloganuri, a acționat în cadrul unei mișcări internaționale care demască poziția bisericii în ceea ce privește întreruperea voluntară a sarcinii. Această acțiune a fost foarte mediată. Preotul parohiei a depus o plângere cu constituție de partid civil. La 7 ianuarie 2014, reclamanta a fost arestată și a fost chemată în fața tribunalului corecțional pentru exhibiție sexuală. La 17 decembrie 2014, TGI de Paris a respins argumentul recurentei, întemeiat pe art. 10 din Convenție, potrivit căruia a fost vorba despre o acțiune exclusiv politică și de libertatea sa de exprimare. El a condamnat-o pentru exhibiție sexuală la o lună de închisoare cu suspendare și două mii de euro pentru prejudiciu moral, precum și la o mie cinci sute de euro pentru cheltuieli. Curtea de apel din Paris a confirmat hotărârea la 15 februarie 2017. Curtea de Casație și-a dat hotărârea la 9 ianuarie 2019. Ea a considerat că decizia luată nu a adus atingere în mod excesiv libertății de exprimare a recurentei, care trebuia să concilieze cu dreptul altora de a nu fi tulburat în practica religiei sale, protejat prin art. 9 din convenție. În special, recurenta invocă art. 10 din Convenție. Întrebări cu privire la părți A existat o încălcare a articolului 7 din Convenție din cauza condamnării recurentei pentru exhibiție sexuală A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantei și în special dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție? În acest sens, a fost necesar acest lucru, în sensul articolului 10

Publié le 6 avril 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

22636/19

Éloïse BOUTON

contre la France

introduite le 31 mai 2019

communiquée le 16 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la condamnation de la requérante, qui, en tant que membre des FEMEN, a manifesté le 20 décembre 2013 dans une église à Paris en se présentant avec le torse dénudé et couvert de slogans. Elle agissait dans le cadre d’un mouvement international dénonçant la position de l’Église à l’égard de l’interruption volontaire de grossesse. Cette action fut très médiatisée.

Le curé de la paroisse déposa une plainte avec constitution de partie civile.

Le 7 janvier 2014, la requérante fut placée en garde à vue puis fut citée à comparaître devant le tribunal correctionnel pour

exhibition sexuelle

.

Le 17 décembre 2014, le TGI de Paris rejeta l’argument de la requérante, tiré de l’article 10 de la Convention, selon lequel il s’agissait d’une action exclusivement politique et relevant de sa liberté d’expression. Il la condamna pour exhibition sexuelle à un mois d’emprisonnement avec sursis et deux mille euros au titre du préjudice moral ainsi qu’à mille

cinq

cents

euros au titre des frais.

La cour d’appel de Paris confirma le jugement le 15 février 2017.

La Cour de cassation rendit son arrêt le 9 janvier 2019. Elle estima que la décision prise n’avait pas porté atteinte de manière excessive à la liberté d’expression de la requérante, qui devait se concilier avec le droit pour autrui de ne pas être troublé dans la pratique de sa religion, protégé par l’article 9 de la Convention. Elle rejeta le pourvoi.

La requérante invoque notamment l’article 10 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu une atteinte à l’article 7 de la Convention en raison de la condamnation de la requérante pour exhibition sexuelle

?

2.

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10 §

1 de la Convention ?

3.

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle nécessaire, au sens de l’article

10 §

2

?